“Utoya – 22 iulie”, o peliculă dureroasă despre terorism

La 7 ani de la atacul care a şocat Norvegia și întreaga lume, regizorul Erik Poppe aduce pe ecrane povestea tinerilor care au înfruntat teroarea, confuzia și durerea zilei de 22 iulie 2011. Scris din mărturii și fapte cunoscute, creat în urma unui dialog cu mare parte din supraviețuitori și filmat într-un singur plan-secvență, filmul reface în timp real atmosfera aproape sufocantă a masacrului.

Drama U-July 22 / Utøya – 22 iulie povesteşte o zi pe care nu o vom uita niciodată, dar care este aproape imposibil de imaginat.

Cunoaștem împrejurările incidentului de pe 22 iulie 2011 din tabăra de vară AUF prin intermediul procesului, cărților și din media. Dar cei mai mulți dintre noi nu pot concepe panica și confuzia de la fața locului, alegerile imposibile care le-au fost date celor mai mulți dintre ei, frica enormă și durerea celor afectați, pe care le vor resimți de-a lungul vieții.

Utøya – 22 iulie urmăreşte prin intermediul unui personaj fictiv de 19 ani, Kaja (Andrea Berntzen, 19 ans), cele 72 de minute interminabile în cursul cărora extremistul de dreapta a urmărit şi împuşcat tinerii prinşi fără scăpare pe mica insulă din apropiere de Oslo.

Mare parte din ceea ce a fost scris și spus în media a fost despre manifesto-ul teroristului, despre procesul de judecată și sentință. Prin Utøya – 22 iulie, regizorul Erik Poppe a dorit să redea lupta tinerilor pentru supraviețuire și să atragă atenția asupra victimelor – cei care au fost uciși, cei care au rămas în viață, familiile și apropiații lor:

Ideea filmului s-a născut din constatarea că “amintirea celor petrecute a început să se estompeze”, ocultată de multiplele provocări ale lui Breivik şi de dezbaterile privind un memorial dedicat victimelor.

Erik Poppe a îndepărtat din start idea unui documentar. “Cu un film de ficţiune poţi reuşi ca povestea să fie mult mai aproape de realitate, decât dacă te axezi pe câteva mărturii”

Pentru a nu redeschide răni dureroase, Utoya-22 n-a fost filmat în insula Utoya, ci într-una învecinată, personajele și experiențele individuale sunt fictive, iar producătorii au decis să nu folosească imagini din film în scopuri publicitare.

„Modul în care au experimentat ei acest atac terorist este greu de descris în cuvinte. Am speranța că acest film ne poate ajuta să înțelegem și să arătăm chiar mai multă compasiune celor care, datorită destinului sau prin coincidență, au fost prinși în acest haos când răul a lovit”, mărturiseşte regizorul Erik Poppe.

Filmul începe cu imagini de pe camerele de supraveghere. Vitrinele zboară în ţăndări, străzile sunt acoperite de dărâmături. Apoi, urmează Utoya, “locul cel mai sigur din lume” cum o asigură Kaja, la telefon, pe mama sa.

Totul este normal: Kaja se ceartă cu sora sora sa în cort, mănâncă vafe cu prietenii ei. Vorbesc despre atentate, despre războiul din Vietnam, despre grătarul prevăzut pentru seara aceea.

Erik Poppe a ales în cea mai mare parte artişti amatori care n-au aflat subiectul filmului decât după casting. Au urmat multe repetiţii în studio înainte de deplasarea într-o insula vecină cu Utoya. Cameramanii au filmat cinci plan-secvenţe de 72 de minute, în cinci zile. Regizorul l-a oprit pe cel mai bun. Filmul nu are muzică şi nici efecte speciale. Numai răpăitul gloanţelor. Şi teroarea tinerilor (aproape jumătate dintre morţi încă nu împliniseră 18 ani). Teroristul nu este decât o vagă siluetă neagră în depărtare.

Când, la sfârşitul filmului, supravieţuitorii scapă din infern pe un vapor şi camera se opreşte după 72 de minute de strigăte, noroi şi sânge, îţi dai seama de frumuseţea şi de utilitatea acestei ultime secvenţe.

“N-am vrut să creez o operă, cum se întâmplă adesea cu subiectele extreme. Această istorie trebuia narată într-un mod implacabil şi brutal. Va fi dureros de văzut, dar, dacă nu ar fi aşa, n-ar fi reală”, explica regizorul publicaţiei Aftenposten.

Conştient că redeschide plăgi în ţara sa natală, Erik Poppe, fost fotoreporter de război, mărturisea: “Dacă ne aşteptăm ca filmul să nu facă mai rău decât tăcerea, este puţin cam târziu. Este dur, dar durerea trebuie să participe la procesul de vindecare”.

Alte trei filme sau seriale sunt aşteptate în curând, printre care Norway al britanicului Paul Greengrass, realizatorul peliculelor Bloody Sunday şi Vol 93, despre 11 septembrie, comandat de Netflix, a cărui lansare este prevăzută pentru 2019.

La 7 ani distanță, Bad Unicorn, cu sprijinul Ambasadei Norvegiei la București și în parteneriat cu Editura Art și Fundația Estuar organizează un eveniment caritabil în memoria victimelor masacrului. Filmul Utøya – 22 iulie va putea fi vizionat în avanpremieră la București duminică, 22 iulie, începând cu ora 21,30, la Merlock. După film, spectatorii sunt invitați la o dezbatere despre contextul și urmările atacului din Norvegia, sănătate mintală, tragedie colectivă și recuperarea post traumatică. În cadrul evenimentului va avea loc o prezentare a cărții Unul dintre noi – Povestea lui Anders Breivik și a masacrului din Norvegia, cartea jurnalistei Åsne Seierstad, tradusă de Simina Răchițeanu la Editura Art și disponibilă pe site-ul editurii. Toți banii încasați din vânzarea biletelor vor fi donați către Fundația Estuar.

Arătat în premieră mondială la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin 2018, în cadrul competiției internaționale, filmul a avut un puternic impact atât în rândul spectatorilor, cât şi al presei internaţionale. Utøya – 22 iulie va rula în cinematografele din România începând cu data de 17 august.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.