Vălul ignoranței

John Rawls a fost unul dintre cei mai influenți filosofi ai politicii, dreptului și moralei din secolul trecut. Este autorul teoriei „vălului ignoranței”, un set de principii raționale despre cum ar trebui să fie stabilite drepturile fundamentale ale oricărui om.

La nivel de aparență, conceptul nu sună bine. Într-o lume plină de informație și de elite auto-mandatate și de oameni simpli puternic afectați de iluzia cunoașterii, teoria vălului ignoranței pare a porni de la ideea că omul este menținut în ignoranță, că cineva sau ceva i-a fixat un văl pe față pentru a-l opri să vadă și să înțeleagă ce i se întâmplă, poate deranja.
Dar sensul metaforei este cu totul altul și este profund umanist.

John Rawls teoretizează drepturi universalizate. Nu universale, ci universalizate.

Într-o lume care suspendă sau aneantizează drepturi și refuză libertăți, drepturile și libertățile fundamentale trebuie repuse în portofoliul personal – nepatrimonial al fiecărui om, inclusiv al celor care, azi, sunt denumiți în batjocură pleava societății.

Din perspectiva actualei forme cinice de democrație militantă în care ne afundăm în Europa, John Rawls este un populist, adică un moralist de fațadă, care spune oamenilor de rând ceea ce aceștia se așteaptă să audă, dar cu intenția de a-l păcăli. În realitate, John Rawls este un populist în sens american, iar nu european*: în opoziție cu clasa de privilegiați ai sistemului (establishment people) și cu clasa de iloți (slavi ai statului, dar care lucrează în beneficiul unei mâini de privilegiați ultra-bogați), John Rawls este un popular, adică un luptător pentru ridicarea omului de rând, pentru drepturile și libertățile sale normale, de bun simț, un militant contra rentelor, privilegiilor și exclusivităților de tip feudal.

John Rawls pornește, în construcția teoriei „vălului ignoranței”, de la principiul reciprocității, stabilit de Kant: dacă ești o ființă rațională, atunci nu vei face unei persoane ce nu vrei să ți se facă ție. Dacă ești un om cu rațiune, atunci vei conștientiza că imperativul categoric (adică legea morală) este necesar: nu vei putea avea altă alegere decât să îl respecți. Iar dreptatea, echitatea, egalitatea de destin, buna-credință, libertatea de expresie și opinie, dreptul universal de vot, sunt toate imperative morale pe care, ca om rațional, nu le poți refuza altora și nu poți alege să le ignori.

Notă: există o parte întunecată a filosofiei morale și politice a lui Kant. În mod cu totul incredibil pentru ceea ce azi (credem că) știm despre el, Kant a susținut că multe categorii de oameni nu sunt ființe raționale (a dat exemplul sclavilor, dar și al unor persoane cu diverse tipuri de dizabilități). Deci, Kant nu considera că toată lumea poate porni de la zero, primind în mod natural drepturile individuale fundamentale și libertățile cetățenești. Kant spunea că doar oamenii aflați în proximitatea sa, adică oamenii Germaniei secolului XVIII, sunt cu certitudine oameni raționali și, deci, vor respecta legea morală cu necesitate.

Tot ce am văzut pe la tv și pe platformele digitale sau pe paginile de socializare de la plandemie încoace reflectă acest concept reducționist al omului rațional care doar el merită drepturile și libertățile pentru că este prezumat a respecta imperativul (legea) moral(ă).

Ironic, acest tip de discurs este nimic altceva decât conținut ilegal, în sensul reglementărilor europene. Cu toate acesrea, printr-un oribil dublu standard, discursul (în esență, nazist) nu este niciodată eliminat sau sancționat, ci dimpotrivă promovat pe sute de milioane de euro din bani publici.

Democrația a ajuns să fie considerată o idee proastă tocmai pentru că ar permite „proștilor”, „medievalilor”, știrbilor”, în general, celor ștampilați drept „pleava societății” să voteze.
Dacă ieși în stradă pentru a-ți cere drepturile, dacă participi la manifestații publice pentru că nu ești de acord cu furtul alegerilor, dacă pretinzi drepturi și libertăți egale și faci parte din „pleava societății”, auto-mandatatele elite, establishment people, influencerii, presa miluită de stat, ONG – urile (care cică militează pentru drepturile omului), universitățile progresiste, toți te cenzurează, te interzic, te sancționează și te aruncă peste zidurile cetății.

Cel mai la îndemână exemplu – nu te vaccinezi, nu primești medicație și spitalizare gratuite dacă ajungi bolnav …

John Rawls adaugă o esențială corecție la ce spunea Kant despre imperativul moral: pe lângă faptul de a fi o ființă rațională, omul trebuie să aibă și un pronunțat simț al dreptății. De vreme ce ești om, trebuie să fii și o ființă morală, iar nu un sociopat sau psihopat …
Aș adăuga că trebuie să fii și o ființă emoțională, empatică, pentru că omul nu se hrănește doar cu pâine și nu se vindecă doar cu medicamente, ci și cu Duhul lui Dumnezeu…
Odată ce scăpăm de vălul ignoranței și, trezindu-ne în societate și văzând că într-adevăr există inegalități, că unii au numai avantaje, iar alții numai belele și dezavantaje, ar trebui să acționăm. Avantajații să-și facă datoria față de societate și neam, ajutând la ridicarea oamenilor dezavantajați. Evident, și dezavantajații au datoria de a se comporta în așa fel încât să nu determine intenționat transformarea în rău a societății și a neamului.

Iată ceea ce nu poate mai nimeni din elitele auto-mandatate să conceapă: ridicarea vălului ignoranței de pe ochii tuturor, trezirea în conștiință… Sistemul actual preferă ignoranța, supunerea și războiul, căci

ingnorance is strenght,

freedom is slavery and

war is peace.

*jocul amețitor cu sensurile și conotațiile cuvintelor a devenit un sport al birocrației UE și al „elitelor” intelectualist – progresiste; nu numai cuvinte sau sintagme ca „populist”, „democrație militantă” și „justiție de tranziție” tapetează pereții reali sau digitali ai totalitarismului orwellian în care alunecăm, ci și sintagme ca „opinie protejată”, care nu poate fi contrazisă, „minciună nobilă” sau „război sustenabil”; un dicționar al acestor nou-vorbe, poluanți ai limbajului, va fi curând necesar, pentru a scăpa de vălul ignoranței…