Examenul medical pentru permisul auto se schimbă / Vedere, sănătate mintală, alcool și medicamente

Normele medicale minime pentru conducerea unui autovehicul au fost modificate prin Ordinul nr. 1829/2026, publicat în Monitorul Oficial pe 22 octombrie 2026, în privința vederii, a tulburărilor mintale, a alcoolului, a drogurilor și a medicamentelor, potrivit juridice.ro.

Noile reguli renunță la excluderile întemeiate strict pe diagnostic, în favoarea unei evaluări funcționale și individualizate a riscului rutier, cu scopul conformării la Directiva (UE) 2025/2205. Aceeași analiză semnalează însă probleme de tehnică normativă, de terminologie și de corelare procedurală, care ar putea duce la o aplicare neunitară.

Ordinul se aplică din ziua publicării

Modificarea a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 884, pe 22 octombrie 2026, sub forma Ordinului nr. 1829/2026, care schimbă Ordinul ministrului sănătății nr. 1.162/2010 pentru aprobarea Normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul. Noile prevederi au intrat în vigoare în aceeași zi, 22 octombrie 2026.

Proiectul, pus în consultare din vară

Ministerul Sănătății a supus dezbaterii publice proiectul de ordin luni, 27 iulie 2026. Documentul viza modificarea punctelor 1, 7, 8 și 9 din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătății nr. 1162/2010.

Ce schimbă cele patru puncte ale anexei

Punctele vizate se referă la vedere, la tulburările mintale, la alcool, precum și la droguri și medicamente, potrivit sursei citate.

În privința vederii, proiectul stabilește cum se face evaluarea de specialitate a aptitudinii vizuale, inclusiv examinarea câmpului vizual, în ce cazuri excepționale se poate elibera sau reînnoi permisul pentru grupa 1 și ce condiții se aplică pentru vederea monoculară, pentru diplopie și pentru controalele periodice.

Textul enumeră și situațiile în care permisul nu se eliberează și nici nu se reînnoiește. Prima privește persoanele cu tulburări mintale grave ori cu tulburări grave și/sau persistente ale capacității de judecată, ale comportamentului sau ale adaptabilității, pentru care rămâne totuși posibil un aviz favorabil, însoțit de monitorizare periodică.

A doua vizează dependența de alcool sau alte tulburări legate de consumul de alcool care nu permit conducerea în siguranță, caz în care permisul poate fi eliberat ori reînnoit după abstinență și o remisiune confirmată de medic.

A treia se referă la dependența de substanțe psihotrope, precum și la consumul de substanțe psihotrope sau de medicamente care afectează ori pot afecta capacitatea de a conduce în siguranță.

Un act de aplicare, nu o lege nouă

Din punct de vedere juridic, proiectul se află la intersecția dintre dreptul administrativ, dreptul sanitar și regulile privind siguranța rutieră, arată sursa citată. Ordinul nu creează un regim de bază al dreptului de a conduce, ci schimbă un act administrativ normativ subordonat legii, adică anexa cu normele medicale minime aprobate prin Ordinul nr. 1162/2010, emis pentru executarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Proiectul funcționează, așadar, sub nivelul legii, având rolul de a detalia, tehnic și medical, condiții pe care legea le-a delegat deja Ministerului Sănătății, prin art. 22 alin. (2) și alin. (7), coroborate cu art. 125 lit. a) și lit. c) și cu art. 136 lit. d) din OUG nr. 195/2002.

Legislația de care depinde ordinul

Primul act conex este OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care stabilește competența Ministerului Sănătății de a reglementa examinarea medicală a candidaților și a șoferilor, alături de Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea ministerului, menționată în preambulul proiectului ca temei de competență.

În domeniul strict vizat, reperul principal rămâne Ordinul nr. 1162/2010, cu modificările succesive, dintre care analiza citată reține Ordinul nr. 1255/2015, Ordinul nr. 1530/2017, Ordinul nr. 1049/2019 și Ordinul nr. 1428/2019, ca dovadă că normele din 2010 au mai fost actualizate punctual, pe specialități și pe instrumente de evaluare.

Proiectul trimite explicit și la Ordinul ministrului sănătății nr. 1159/2010, pentru testul practic. La nivel european, raportarea se face la Directiva 2006/126/CE, pe care ordinul din 2010 a transpus-o inițial, și la Directiva (UE) 2025/2205, care o abrogă pe cea veche și reorganizează cadrul comunitar al permiselor de conducere.

Modificări doar acolo unde era nevoie

Față de reglementările anterioare, proiectul păstrează continuitatea și modifică selectiv, fără o ruptură. Normele minime nu sunt refăcute în întregime, intervenția limitându-se la vedere, tulburări mintale, alcool, droguri și medicamente, pornind de la precizarea din referatul de aprobare potrivit căreia celelalte specialități consultate au considerat prevederile existente încă conforme.

Vederea

Pentru vedere, forma consolidată în vigoare permite deja eliberarea permisului în condiții excepționale pentru grupa 1 și conține criterii privind acuitatea și câmpul vizual, precum și reguli pentru vederea monoculară și pentru diplopie.

Proiectul nu schimbă structura de fond, dar o completează și îi dă un caracter procedural mai medical.

Examinarea este numită explicit evaluare de specialitate, componentele relevante ale funcției vizuale sunt enumerate mai clar, deficiența trebuie judecată prin raportare la siguranța reală în trafic, iar testul practic rămâne o formă de validare funcțională.

Tehnic, noutatea nu ține atât de pragurile numerice, care rămân în mare parte apropiate de cele actuale, cât de precizarea modului de evaluare și de motivarea avizului individualizat, conform aceleiași surse.

Sănătatea mintală

Cele mai mari diferențe apar la capitolul sănătate mintală. Normele actuale mai folosesc formulări precum retard psihic sever, pe care le alătură tulburărilor grave ale judecății, comportamentului sau adaptabilității. Proiectul renunță la această trimitere la un diagnostic exprimat într-un limbaj depășit și pune accentul pe tulburările grave sau persistente ale capacității de judecată, ale comportamentului ori ale adaptabilității, oricare le-ar fi cauza.

Schimbarea are și o semnificație juridică distinctă, arată sursa citată, pentru că excluderea nu mai pornește de la eticheta nosologică, ci de la efectele funcționale care contează pentru condus.

Totodată, excepția ajunge să depindă de avizul favorabil al medicului specialist curant și de controale periodice stabilite individual, ceea ce face ca decizia administrativă finală să fie una mai personalizată.

Alcoolul

Normele actuale consideră criteriu negativ dependența de alcool ori incapacitatea persoanei de a renunța la consum atunci când conduce.

Proiectul redefinește ce se evaluează, raportându-se la dependență sau la alte tulburări legate de consumul de alcool care fac imposibilă conducerea în siguranță, și introduce condiția unei remisiuni confirmate de medic, legată de un program de monitorizare stabilit de medicul specialist curant.

Ca și la sănătatea mintală, norma nu mai este doar una de interdicție, ci permite o revenire administrativă controlată, condiționată de abstinență și de supraveghere medicală.

Drogurile și medicamentele: termeni mai largi

Pentru droguri și medicamente, proiectul înlocuiește actuala formulă, construită în jurul abuzului și al consumului regulat, cu una care pune în centru dependența, consumul și efectul substanței sau al medicamentului asupra capacității de a conduce în siguranță.

Intenția pare să fie un text mai simplu și mai funcțional, însă, potrivit analizei citate, simplificarea are un preț interpretativ, deoarece noțiunile de consum și de medicamente care pot afecta capacitatea de a conduce sunt mai largi decât cea de abuz regulat, folosită în prezent.

Două obiective declarate și unul implicit

Proiectul are, declarat, două scopuri. Primul este alinierea la Directiva (UE) 2025/2205, mai exact la standardele medicale minime din anexa III. Al doilea vizează actualizarea terminologiei medicale, corelarea cu practica medicală și juridică europeană recentă și renunțarea la restricțiile care se sprijină numai pe existența unui diagnostic.

Implicit, se precizează în analiză, proiectul pare să schimbe și rolul examenului medical pentru permis.

Acesta nu mai este doar un filtru de excludere, ci un mecanism de evaluare diferențiată a riscului, din care pot rezulta atât decizii de inaptitudine, cât și decizii de aptitudine condiționată sau sub monitorizare.

O intervenție justificată, dar incomplet corelată

Ca oportunitate, intervenția pare justificată la nivel de sistem. Normele actuale sunt consolidate la nivelul anului 2019, iar art. 6 din Ordinul nr. 1162/2010 afirmă în continuare că transpune Directiva 2006/126/CE, deși noua Directivă (UE) 2025/2205 a abrogat expres acest cadru.

Actualizarea normelor medicale ar fi putut deveni necesară, prin urmare, nu doar pentru ajustarea unor praguri sau termeni, ci și pentru ca sistemul de transpunere să rămână coerent în raport cu dreptul european.

Oportunitatea este însă folosită doar în parte, potrivit sursei citate. Proiectul lasă neschimbat art. 6 din Ordinul nr. 1162/2010 și nu face o corelare expresă cu anexa nr. 2, cea a fișei medicale, ori cu procedurile care implică deja unitățile sanitare autorizate.

În plus, chiar în textul propus pentru vedere există o eroare de numerotare, pentru că după punctele 1.1, 1.2 și 1.3 apar din nou denumirile 1.2 Grupa 1 și 1.3 Grupa 2, deși actul în vigoare folosește 1.4 și 1.5.

Dintr-o perspectivă strict tehnică, situația poate indica un proiect cu o motivație de fond rezonabilă, dar cu o corelare legislativă încă neîncheiată.

Mai multe variante între apt și inapt

Practic, proiectul ar putea împărți mai fin categoriile de persoane vizate. Pentru solicitanții și titularii de permis din grupa 1 care au afecțiuni vizuale la limită, tulburări psihice în remisiune, antecedente de dependență de alcool sau tratamente cu medicamente care pot influența vigilența, noul text ar putea lărgi zona soluțiilor intermediare dintre apt și inapt.

Excluderile automate ar putea deveni mai rare, iar controlul medical s-ar putea transforma într-o verificare a adecvării funcționale, cu restricții, monitorizare și reevaluări periodice.

Pentru șoferii din grupa 2, efectul ar fi probabil mai limitat, arată sursa citată, pentru că proiectul păstrează explicit referirea la riscurile și pericolele suplimentare ale vehiculelor din această grupă.

Astfel, s-ar putea menține un standard mai strict, justificat de nivelul mai ridicat al riscului social.

Clar, previzibil și controlabil: exigențele constituționale

Constituțional, proiectul poate fi interpretat, ca ipoteză, drept o apropiere de cerințele egalității în drepturi și ale proporționalității. Când accentul se mută de la simpla existență a unui diagnostic la efectul real al afecțiunii asupra judecății, comportamentului, adaptabilității sau siguranței la volan, abordarea devine compatibilă, în principiu, cu tratarea diferită a situațiilor diferite și cu evitarea stereotipurilor din norme.

Curtea Constituțională a cerut însă constant ca normele să fie clare, previzibile și controlabile, iar măsurile administrative care limitează accesul la o profesie sau la o activitate permisă să nu ofere autorităților ori organismelor care le aplică o marjă de apreciere vagă.

De aceea, potrivit analizei citate, compatibilitatea constituțională a noii abordări ar putea ține mai puțin de direcția ei de fond și mai mult de precizia instrumentelor prin care este pusă în practică.

Numerotare, competențe și dosare în curs

Cele mai evidente neclarități țin de tehnica normativă și de traseul deciziei. Prima este renumerotarea necorelată de la punctul privind vederea, care ar putea îngreuna identificarea trimiterilor interne și a formularelor administrative.

A doua privește competența. Proiectul folosește, în locuri diferite, noțiunile de unitate sanitară autorizată, medic specialist, medic specialist curant, autoritate competentă și unitate medicală autorizată.

Fără o corelare procedurală a acestor termeni, ar putea apărea incertitudini privind cine dă avizul clinic, cine emite avizul administrativ final, cine stabilește restricțiile și cine verifică, la reînnoire, dacă acestea au fost respectate.

A treia problemă este lipsa unor prevederi tranzitorii pentru cererile aflate în curs, pentru controalele periodice deja stabilite sau pentru persoanele care au în prezent permis obținut după vechiul regim.

Într-un domeniu în care consecințele administrative pot afecta mobilitatea, exercitarea unei profesii și continuitatea unor raporturi de muncă, această lipsă de reglementare ar putea duce la practici diferite, conform aceleiași surse.

Armonizare pe fond, nu și formală, cu dreptul european

Față de dreptul Uniunii Europene, proiectul pare să urmeze direcția de fond a Directivei (UE) 2025/2205, mai ales distincția dintre grupa 1 și grupa 2 și evaluarea aptitudinii medicale prin prisma riscului pentru siguranța rutieră.

Pentru că modificarea vizează doar anexa tehnică, transpunerea ar putea rămâne o vreme incomplet armonizată din punct de vedere formal. Art. 6 din Ordinul nr. 1162/2010 continuă să menționeze transpunerea Directivei 2006/126/CE, abrogată de noua directivă, iar proiectul nu corectează această referire.

Ca urmare, se precizează în analiză, suprapunerea dintre un conținut nou în fond și o declarație formală de transpunere rămasă neactualizată ar putea crea o anumită incoerență în sistem, chiar dacă soluțiile propuse merg în sensul actualizării cerute de dreptul european.

Tratamentele legale, mai des sub evaluarea medicului

Efecte sensibile ar putea apărea la tulburările legate de alcool, droguri și medicamente. Aplicat literal, proiectul ar putea face ca pacienții care urmează tratamente medicamentoase legale să ajungă mai des în situația unei evaluări medicale a riscului, chiar dacă nu este vorba de abuz sau de dependență în sens clasic.

Lărgirea relevanței juridice a consumului de medicamente se poate justifica prin siguranța rutieră, dar ridică problema previzibilității criteriilor.

Expresii precum tulburări asociate incompatibile cu conducerea, consum de substanțe psihotrope sau medicamente care pot afecta capacitatea de a conduce în siguranță ar putea fi aplicate diferit de la o specialitate la alta, de la un județ la altul ori de la o unitate autorizată la alta, în lipsa unor protocoale mai detaliate, potrivit sursei citate.

Mai există și o diferență de terminologie, pentru că proiectul vorbește despre substanțe psihotrope, în timp ce OUG nr. 195/2002 folosește, în mai multe prevederi, noțiunea mai largă de substanțe psihoactive.

Nepotrivirea de vocabular ar putea conta atunci când aceeași situație de fapt este analizată medical, contravențional și penal ori administrativ, de instituții diferite.

Individualizarea, între protecție și variabilitate

Raportat la principiile generale ale dreptului, proiectul pare să valorifice individualizarea, proporționalitatea și potrivirea măsurii cu riscul concret, ceea ce, teoretic, poate diminua caracterul discriminatoriu al unor criterii exclusiv diagnostice.

Același accent pe individualizare poate muta însă miza de pe conținutul normei pe calitatea procedurii prin care aceasta este aplicată.

Dacă evaluarea, documentarea, stabilirea restricțiilor și contestarea nu sunt suficient standardizate, individualizarea, gândită ca protecție pentru persoană, poate deveni o sursă de variații administrative.

În dreptul public, rezultatul depinde de obicei de existența unor parametri verificabili, a unor competențe clar delimitate și a unui control ulterior efectiv, arată sursa citată.

Mai multă muncă pentru medici și pentru autoritățile de permise

Impactul asupra instituțiilor implicate nu pare unul minor. Unitățile sanitare autorizate și medicii specialiști ar putea avea de făcut mai multe evaluări calitative și monitorizări periodice, nu doar constatări de tip da sau nu.

La rândul lor, autoritățile care emit permisele ar putea primi tot mai des fișe cu restricții, condiții, avize condiționate sau trimiteri la o nouă evaluare practică. Fără o actualizare corespunzătoare a instrumentelor standardizate de examinare și a circuitelor administrative, aplicarea ar putea fi neunitară la început.

Pentru șoferii profesioniști, mai ales pentru cei din grupa 2, orice lipsă de uniformitate poate avea consecințe economice directe, pentru că avizul medical condiționează nu doar condusul în sine, ci și accesul permanent la o activitate profesională, conform aceleiași surse.

Sursa JURIDICE.RO

Citește și: Unul din trei șoferi români își face RCA la asigurători din străinătate. Cât au ajuns să coste polițele