Circulaţia capitalurilor, a forţei de muncă, moneda euro şi spaţiul Schengen sunt verigile slabe ale construcţiei europene în ultimii ani. Politicile unor state, criza economică sau criza refugiaţilor au ros fundaţia Uniunii Europene scoţând astfel la iveală fragilitatea unor piloni. De ani de zile Marea Britanie şi nu numai strâmbă din nas atunci când vine vorba de muncitorii din România şi Bulgaria. În 2013, criza cipriotă a scos la iveală posibilitatea ieşirii unui stat din zona euro.
Peste doi ani de zile, Grecia a provocat aceleaşi temeri. Ambele state au recurs la limitarea circulaţiei capitalurilor, adică o nouă atingere la fundamentele UE. Şi vorbim de două ţări care nu adună mai mult de 3% din PIB-ul comunitar. Mai nou, criza refugiaţilor a dărâmat Acordul de la Schengen şi cel de la Dublin, iar state precum Germania, Cehia sau Austria au impus controale la frontieră. Având în vedere aceste aspecte, analistul independent Florin Cîţu face o remarcă: „UE şi zona euro, construite pe fundaţii solide? Nu prea”.
A trebuit să treacă şapte ani de la aderarea României şi Bulgariei la UE, pentru ca mai multe state (Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Malta şi Marea Britanie) să ridice restricţiile de pe piaţa muncii impuse muncitorilor din cele două ţări. Isteria maximă a avut loc în Marea Britanie, acolo unde partidul populist UKIP a generat adevărate campanii de denigrare a românilor şi bulgarilor iar cotidianul Daily Mail relata cu câteva zile înainte de data de 1 ianuarie 2014 că la Bucureşti zeci de autocare sunt gata să ia drumul Londrei pentru a aduce inşi care vor destabiliza insula. Evident, intoxicare.
În 2013, în micuţa insulă mediteraneană Cipru, sistemul bancar a fost dat peste cap, iar cea de-a doua bancă a ţării, Laiki, a dat faliment. Pentru prima oară de când s-a introdus moneda unică, s-a vorbit de ieşirea unui stat din zona euro. Hemoragia din băncile cipriote a atins cote inimaginabile iar panica a cuprins tot continentul. Atunci unul dintre pilonii esenţiali ai unei uniuni economice (în
general) şi monetare (în particular) – libertatea de circulaţie a capitalului – a fost puternic deteriorat. Întâmplări oarecum asemănătoare au avut loc în Grecia, în 2015. Criza datoriilor, scurgerea a peste 30 de miliarde de euro din băncile elene, presiunile creditorilor şi teama Comisiei Europene de un eventual Grexit, au dus printre altele la limitarea accesului la banii din conturi pentru greci. Moneda euro a fost puternic zdruncinată de doar două state iar unele ţări care şi-au exprimat puternic intenţia de a trece
la moneda unică îşi pun acum întrebări serioase legate de oportunitatea unei schimbări. Cehia, o ţară fostă comunistă, este prea mândră de coroana sa, deşi economia i-a permis să intre în zona euro. Deocamdată, Praga şi-a suspendat pe termen nelimitat planurile de a trece la moneda unică. O altă ţară fostă comunistă, Polonia, îi calcă pe urme. Pentru anul acesta, Comisia Europeană prognozează o
creştere de 3,3% (1,5% pentru zona euro). Astfel de statistici, la care se adaugă crizele care afectează ţări din zona euro precum Grecia, fac ca euro să fie monedă mai puţin atractivă pentru polonezi faţă de cum era în urmă cu câţiva ani. În plus, aderarea la moneda unică nu mai este un subiect care să atragă electoratul.
Sondajele de opinie arată că numărul euroscepticilor este în creştere, ceea ce forţează politicienii, mai ales pe cei aflaţi acum la guvernare, să se adapteze.
Spaţiul Schengen s-a prăbuşit mai întâi în sudul Mediteranei, acolo unde refugiaţi din Africa au pătruns în Malta şi Italia. A urmat insula grecească Lesbos. Ce a urmat mai apoi nu a fost decât o bâlbâială a actorilor europeni, cu Angela Merkel în frunte. Germania a spus că va primi 800.000 de refugiaţi dar numai după primii 40.000 a anunţat că va suspenda acordul Schengen şi va impune controlul la graniţe.
La fel a procedat şi Austria. Mai nou, Germania a trecut şi la ameninţări pentru statele care nu acceptă cotele obligatorii de refugiaţi: ori primiţi atâţia oameni cât a impus Comisia Europeană, ori vi se taie fondurile structurale. România, după cum se ştie, militează pentru cotele voluntare, nicidecum pentru cele impuse.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.