Trebuie să ai ochi de şoim şi gheară de vultur ca în faţa rafturilor din Metro, dar şi din alte supermarketuri să faci diferenţa între două sticle de Garrone sau de Cinzano cu altele identice şi purtând acelaşi nume. Garrone scrie, Garrone este, ar putea zice cumpărătorul. Cinzano scrie, Cinzano arată, Cinzano este! Aşa ar trebui să fie. Numai că nu-i adevărat. Şi nici obligatoriu. Producătorul de Cinzano şi Garrone a mai inventat o băutură, ambalată absolut la fel cu cele deja cunoscute. Şi le vinde în Metro cu acelaşi preţ deşi este vorba de două băuturi diferite. O băutură este vermutul din sticlele pe care este făcută menţiunea „Vermut”. Adică o băutură din vin, care a fost supusă unei aromatizări cu diverse spcii de pelin sau cu substanţe derivate din acesta. La acesta s-a adăugat şi alcool etilic. O asemenea băutură este marcată ca atare, conform legii, are timbru fiscal şi este purtătoarea unei taxe de 1,65 euro pe litru (Conf ord. 142/2008).
Care este golănia? Că, de pe raft, de lângă sticlele cu vermut Garrone sau vermut Cinzano poţi să iei şi o sticlă de Garrone sau de Cinzano cu acelaşi aspect, dar pe care nu găseşti menţiunea vermut, iar sticla nu are nici timbru fiscal şi se vinde cam la acelaşi preţ cu vermutul cunoscut. Diferenţa dintre vermut şi ne-vermut constă doar în gustul şi gradul de alcoolizare. Băutura slab alcoolizată, obţinută prin metoda fermentării liniştite, fără timbru fiscal, costă la fel ca şi cealaltă. Şi dacă oamenii păcăliţi şi nelămuriţi de diferenţe cumpără o sticlă, statul român nu încasează nimic. La un milion de sticle cu Garrone mai slab şi fără timbru, România pierde 1.850.000 de euro. Cât se vinde într-un an?Dumnezeu ştie. Şmecheria italienească şi practicată de Metro şi la alte supermarketuri se decontează la cumpărător. El plăteşte un produs cu un ambalaj care seamănă şi cu o marcă de vermut şi când ajunge acasă descoperă că a cumpărat un vermut ceva mai chior, fără un adaos de alcool etilic, mai slab cu câteva grade decât vermutul clasic, un soi de vin aromatizat cu aparenţă de vermut.
Şmecheria mai vine şi de la faptul că băuturile cu timbru fiscal sunt înregistrate şi taxate de Ministerul Finanţelor. Băuturile sub 15 grade, aromatizate şi colorate, în aceleaşi sticle ca şi vermutul circulă doar ca un soi de băuturi răcoritoare. Adică fără timbru fiscal. Afacerea este în primul rând a magazinelor. Vând un produs mai ieftin şi fără timbru fiscal la acelaşi preţ cu vermutul cunoscut. Tehnica este prin nediferenţiere vizibilă. Adică prin poziţionarea la grămadă. A doua este afacerea ANPC. Nu se poate ca o asemenea învârteală să se desfăşoare fără ştiinţa celor care ar trebui să îl apere pe consumator. Şi nu în ultimul rând, Garda Financiară şi Direcţia Vamală. Adică oamenii lui Sorin Blejnar. Nu ştiu ei că un soi de vermut mai slab, sub 15 grade, zis şi băutură aromatizată pe bază de vin, circulă prin comerţ cu aerul de Garrone şi Cinzano, dar fără timbru fiscal? Sau toată lumea ştie şi din ce rezultă de la fraierul de consumator se împart beneficiile?
Şi dacă Metro este o mare reţea civilizată de magazine din Europa, de ce ţine vermutul şi aromatizatele pe bază de vin în acelaşi loc şi le vinde cam la acelaşi preţ? N-ar trebui puse în locuri separate? N-ar trebui avertizat cumpărătorul că leopardul nu e leopard, ci un câine în aceeaşi blană de producţie şmecheră?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.