Veste bună, veste proastă

În prezenţa reprezentanţilor Asociaţiilor de Protecţie a Animalelor, primarul Capitalei a promis că, la soluţiile propuse, orice cerere care îi este adresată direct va fi soluţionată. Despre ce e vorba?

Sunt în acest Bucureşti oameni responsabili şi dornici să rezolve o dată pentru totdeauna problema câinilor care umblă liberi pe stradă. Lor mă adresez să ia iniţiativa, iar pe ceilalţi îi rog să accepte soluţia deoarece le rezolvă problema de care se tem.

Orice iubitor responsabil poate depune o CERERE către primarul general al Primăriei Bucureşti, în numele lui şi al asociaţiei de bloc în care locuieşte, o cerere cu ştampilă de la asociaţie şi cu semnături de la preşedinte, administrator şi vecini, în care să specifice că în spaţiul de lângă blocul în care trăieşte doreşte amenajarea de către primărie a unui ţarc pentru doi-trei câini din jurul blocului care au fost sau vor fi sterilizaţi. Câştigul e pentru ambele tabere. Iubitorii, ştiindu-şi câinii protejaţi în spaţiul lor, devin responsabili cu hrana animalelor şi cu curăţenia, iar neiubitorii nu mai au de ce se teme pentru că nu se mai întâlnesc cu câinii pe stradă, ei nu au decât să ocolească ţărculeţul şi nici măcar nu-i vor mai auzi lătrând. Vă invit la cereri.

Dacă sunteţi bănuitori şi credeţi că unii vor face rău animalelor închise în ţarc, aflaţi că s-a votat, în sfârşit, pentru Bucureşti, înfiinţarea PoIiţiei Veterinare, care intervine rapid atât pentru salvarea animalelor, cât şi pentru amendarea sau chiar trimiterea în închisoare a celor care maltratează sau ucid. Fiţi vigilenţi şi urmăriţi-i pe cei care se distrează pe seama animalelor închise. Distracţia îi poate costa libertatea. Organizarea noii formaţiuni înfiinţate nu va dura mult şi vom avea în curând un număr scurt la care putem apela pentru intervenţia rapidă a echipajelor de salvare şi control. Având în vedere că, după zeci de refaceri a formulării de colaborare dintre Vier Pfoten şi Primărie, s-a semnat protocolul şi s-a acceptat, în sfârşit, ajutorul de sterilizare gratuită din partea acestei mari organizaţii, putem spera că lucrurile vor merge bine, iar programul de sterilizare şi returnare va da roade exact ca în cazul Oradea, unde câinii au dispărut în scurt timp de pe străzi.

În dezastre, napăstuiţi, îşi arată colţii, ucigând din răzbunare suflete salvate.

Vestea proastă este că în perioadele astea în care suntem atât de încercaţi de vitregiile naturii care, pe bună dreptate, se răzbună pe noi care am mutilat-o atât de mult în timp, potopurile iau zeci de vieţi de oameni şi sute sau chiar mii de vieţi de animale. Din păcate aceste animale pier din cauza inconştienţei oamenilor care le uită închise în ţarcuri sau grajduri, sau pur şi simplu legate cu un lanţ de gât, fără posibilitatea de a fugi instinctiv din calea pericolului.

Tonele de cadavre adunate după inundaţii ne pot face o idee despre cât suntem de pregătiţi să facem faţă dezastrelor. Pregătiţi-vă pentru ce e mai rău. Băgaţi animalele înăuntru la primul semn sau la prima avertizare de dezastru. Animalele se pot dezorienta şi se pot pierde uşor în timpul unei calamităţi. Dacă nu doriţi să introduceţi animalele în casă, altă variantă este să le urcaţi în pod sau să le duceţi pe un deal. Alegeţi zona cea mai înaltă unde le puteţi lăsa. Acolo vor fi mai în siguranţă. Daţi măcar drumul câinelui din lanţ, porcului din coteţ şi vacii din grajd atunci când vine viitura! Mulţi câini au murit în lanţ în timpul inundaţiilor din România, căci oamenii s-au gândit egoişti numai la salvarea lor şi nu le-a păsat de câini. Iată două exemple cutremurătoare. Într-un sat din Moldova, vecinul i-a spus celui de vizavi, atunci când apa venea pe uliţă ca pe râu: – Dă drumul câinelui din lanţ! – Dă-l dracu’, a zis el, şi-a plecat. În alt sat însă, o bătrână nu a luat cu ea agoniseala de-o viaţă, ci numai pisica. Puneţi în balanţă şi cântăriţi. Cine a procedat omeneşte?

Dacă animalele dumneavoastră sunt în siguranţă, ajutaţi-le în timpul viiturii, pe cât posibil, şi pe-ale vecinilor şi pe ale proprietarilor inconştienţi, care le neglijează. Dacă viitura a trecut, mergeţi imediat şi salvaţi animalele care sunt încă în pericol, în noroi, în apă sau pe acoperişuri. Dacă v-aţi salvat, şi multe animale au rămas fără casă, sinistrate, nu le puneţi pietre de gât! Aşa au procedat nişte săteni sinistraţi dintr-un sat din judeţul Timiş cu câinii ce au supravieţuit inundaţiilor. Oamenii rămăseseră fără case iar câinii fuseseră salvaţi, ca prin miracol, de bărcile BGS… Toţi stăteau pe o insulă. „Sunt prea mulţi câini!”, au declarat ei. Le-au legat pietre de gât şi i-au aruncat în apă. Ce fel de comportament e acesta? Nu vor fi şi mai rău bătuţi de soartă pentru ca au omorât suflete nevinovate aflate în aceeasi stare dezastruoasă ca şi ei?

Nu ignoraţi credinţa populară că dacă ucideţi câini şi alte animale, dezastre mari se vor abate asupra voastră.