Viața „ca o poveste” a lui Florin Piersic

Florin Piersic este de multă vreme un nume de legendă. Un nume a cărui popularitate a depășit hotarele țării, trăind înconjurat cu dragoste și prețuire de mulți fani de pe mapamond. El face parte dintre acei „monștri sacri” ai memoriei noastre culturale menite să ne perpetueze câteva valori sfinte ale neamului: oralitatea, isteția,gluma, calamburul, spiritul prieteniei, al familiei și al valorilor artistice durabile. Felul lui de a fi, direct, sincer, cavaleresc, cucerește de la prima vorbă spusă, transformând dialogul într-un amplu monolog, într-un torent de amintiri, secvențe de viață, întâmplări aventuroase care se rostogolesc cu o viteză amețitoare. De fapt, întreaga viață a lui Florin Piersic e o aventură, o călătorie în lumea mirifică a teatrului și a cinematografiei, în care el și-a avut rolul său, inimitabil. Asta, pentru că el și-a conceput viața ca pe o scenă perpetuă, ca pe o amplă partitură, cu rol hărăzit de zei, spre a-i face pe oameni mai senini, mai dispuși la clipe de bună dispoziție și abandon al încordării psihologice, îndemnându-i să vadă și părțile frumoase și destinse ale vieții, comicul lor intrinsec. El propune ascultătorului o oază de loizir adevărat, de cufundare în anecdotic, poveste și senzațional.

Dacă îl asculți doar câteva clipe nu poți să nu izbucnești în râs, să nu te captiveze fenomenalul său debit verbal, savoarea spunerii, întruziunea neprevăzutului fantezist, finalurile fericite. Realmente Florin Piersic e un mare povestitor din stirpea bacilor bucovineni, care te țineau nopți întregi lipit cu ochii la stele, ca odinioară în cazul lui C. Hogaș. El e asemeni zânei celei bune care te poartă pe aripile visării și ale închipuirii într-o zonă în care, din simplu spectator devii co-participant la evenimente, trăind alături de el aventura unor evenimente care se derulează cu repeziciune, luându-te părtaș la un spectacol perpetuu. Contemporan și prieten cu toți monștri sacri ai copilăriei și tinereții noastre din teatru și cinematografie, el e istoria vie a unui trecut pilduitor, care se depășește pe sine în fiecare clipă trăită, spre a da existenței noastre un sens superior. Florin Piersic deschide pentru noi poarta unei lumi mirifice, populată de personaje de basm, de eroi imbatabili, de femei ațâțătoare, explodând de frumusețe și farmec (Sara Montiel) sau deopotrivă, cu înfățișări serafice de adolescentine provocatoare (Tatiana Samoilovna). E oaza de destindere și relaxare, așa cum și-o dorește fiecare muritor, în visele sale de rai pământesc. Florin Piersic e super-starul unei industrii cinematografice rafinate și bine pusă la punct în care iluzia se amestecă cu calculul precis al regizorului, cu ochiul larg deschis al operatorului, care îi prelungește imaginea într-un obiectiv obsedant. Erou generos al unor filme de capă și spadă, cu înfățișare de prinț moștenitor, de Făt-Frumos de poveste, Florin Piersic te îndeamnă s-i ții portretul sub pernă, spre a visa lucruri frumoase, inimaginabile.

Un fluid special se degajă din fiecare vorbă sau acțiune a sa, un fluid magic, care emană din trupul robust și sănătos, din privirea albăstrie, lunecătoare, din mustăcioara haiducească, din întreg farmecul unui erou care n-are potrivnici pe măsură, ce stă sub semnul unei camaraderii intempestive, atavice, primordiale. Structura lui umană este astfel construită, încât să pună mereu în evidență adâncimile sufletului, să le răscolească și să le facă să-și descopere eflorescența ascunsă. El a fost menit să dăruiască și să se dăruiască oamenilor, și nimic nu l-a putut împiedeca să nu-și ducă până la capăt acest rol de om din Carpați, omenos, generos, inventiv, care l-a făcut căutat și prețuit de cele mai celebre case de filme europene. Era un protagonist desăvârșit, știa să intre cu o știință instinctivă, în haina fiecărui personaj, să întruchipeze cu aceeași bonomie cuceritoare eroi buni sau eroi răi. Prin el, sufletul românesc și felul de a fi al românului haiducit a pătruns pe toate ecranele lumii, în toate casele iubitorilor de film, iar steaua popularității sale a atins-o pe aceea a unui membru al grupului Beateles. El a fost pentru noi Beatelsul nostru, eroul fără frică și prihană al unei generații întregi de admiratori care au crescut și s-au format la școala destoiniciei lui înnăscute. Viața lui, aventuroasă și plină de nebunii, a hrănit închipuirea a zeci și milioane de spectatori, i-a ținut treji sub vraja farmecului său personal, și le-a modelat sufletele spre curaj și cavalerism.

Era, firesc, prin urmare, ca la ceas de zenit al vieții să privească în urmă cu nostalgie dar și cu luciditate, spre a așterne pe hârtie o parte din întâmplările mai deosebite care i-au dat târcoale și l-au prins în cleștele lor magic. Din această bucurie perpetuă amestecată cu o undă de amărăciune și regret, s-a născut la sfârșitul anului 2022, o carte scrisă de el în clipe de melancolie și destăinuiri, care a dus la publicarea vieții sale de „poveste”, așa cum o numește el, în cartea cu care a hotărât să se sărbătorească în acel an, la 27 ianuarie, ziua lui de naștere. Legendă vie a teatrului și cinematografului românesc din vremurile lui de glorie, Florin Piersic e un adevărat fenomen al oralității, cum rar se poate întâlni la un secol odată, o chintesență tuturor rolurilor jucate și nejucate, așa cum ne apare el în cartea autobiografică, pe care a pus-o la dispoziția celor dornici să-l cunoască mai de aproape, carte tipărită de editura Bookzone din București (2022), cu titlul Viața este o poveste… De la bun început cartea te pune într-o formidabilă încurcătură. Nu știi ce să reții de acolo: dragostea infinită pentru părinți (de unde și cuvântul de început a tatălui, Ștefan Piersic), povestea tragică a pierderii surorii sale, în încercarea de a salva de la înec o prietenă mai mică, legătura organică cu pământul Bucovinei, unde a copilărit, momente din perioada școlarității de la Cluj, cu o familie iubitoare ( tatăl său a profesat aici ca medic veterinar), cu lecțiile de acordeon și chitară, cu declamările care îl scot în evidență de timpuriu talentul artistic, cu drama arestării și trimiterii în închisoare a tatălui, cu admiterea de pomină la Institutul de Teatru, soldată cu 10 pe linie, dar respins pe motiv de dosar, ipostaza de student „supist” în primul an, după ce a primit aprobarea de la Ministreasa Culturii, Constanța Crăciun, mediul studențesc populat cu profesorii celebri și cu colegi de mare talent, absolvirea și repartiția la Piatra Neamț, revenirea la București și amintirea spectacolului de absolvire etc.

Toate aceste momente biografice fac parte dintr-o vastă țesătură epică, în care Florin Piersic e mereu nou și surprinzător în fiecare scenă relatată, care se rostogolesc ca într-un film care i se derulează rola, într-o desfășurare de mare efect, din care nu lipsesc ingredientele de calambur și vorbe de duh. Cartea ne destăinuie mai întâi episoade din anii de formație profesională din teatru, cu recursiuni asupra succeselor de pomină ale actorului Piersic, mereu la înălțimea rolurilor care i s-au atribuit, pe scenele bucureștene dar și în cele din provincie, mai ales din Transilvania sa dragă, unde a făcut seri de neegalat, seri de joc cu casa închisă, cu bătaie și rugăminți pentru un loc la spectacolele date de el, mereu proaspăt, cu roluri memorabile, ce nu pot fi detaliate decât urmărindu-i cu atenție parcursul de învingător. Anii aceia de adevărată febră artistică sunt aduși de Florin Piersic la lumina rampei, printr-o cavalcadă de scene care cuceresc prin firescul lor nefardat, prin spontaneitate, umor și tehnica ingenioasă a povestirii. Naturalețea scenelor, atractivitatea și ineditul întâmplărilor, mereu transportate în alte medii fac deliciul părții comice și aventuroase a meseriei, cu atenția mereu sporită asupra partenerilor și partenerelor, oameni versați și de mare talent, pe care Florin Piersic îi reînvie, creindu-le atrăgătoare portrete, crochiuri de neuitat. Atenția acordată colegilor de distribuție, merge în egală măsură de la scenă la public, mereu atent la reacția și nota participativă a acestuia, chipuri dragi, de neuitat, păstrate cu grijă în amintirea fidelă și recunoscătoare a celui care evocă, și care nu ignoră nici chestiuni fundamentale de mentalitate oficială impusă, nici fondul atavic, plin de bunătate și dragoste față de semeni, mereu îmbunătățit și cizelat prin talent, muncă, și memorie colosală. A învățat să se acomodeze și să accepte ipostaza june prim, iar steaua sa norocoasă nu l-a părăsit niciodată. Pățaniile cele mai neașteptate sunt pigmentate epic și autoironic într-o scriitură care nu mai prididește să înșire numeroasele roluri, filmări, cunoștințe cu actori români și străini, care se înmulțesc amețitor, de la o pagină la alta, făcând risipă de talent, dăruire și prețuire pentru public. În dosul aparentei boemii și gustului pentru evenimentul ieșit din comun se ascunde o uriașă risipă de muncă și efort permanent de autoperfecționare, de preocupare pentru înțelegerea cadrului și a contextului cultural, adecvat, cu lecturi speciale privitoare la autori și la dinamica procesului creator.

Adevărată personalitate artistică polivalentă, cu înnăscut talent de a marca tensiunea interioară a fiecărui rol din teatru sau film, el a reușit, încă la o vârstă tânără, să intre în rândul „monștrilor sacri” ai vieții noastre artistice, cucerindu-și un loc important în filmoteca epocii. Parcursul acestui drum, presărat cu scene și aventuri de neuitat ascunde în spate ore și zile de muncă, de efort conjugat, dominat de o naturalețe încântătoare, de bun simț și firesc excepțional, care îl fac simpatic și atractiv în rememorări și reconstituiri de atmosferă și de proiecție personală. Fără a ignora și obișnuitele atuuri serioase în munca de zi cu zi, cu eforturi care îl fac capabil să toarne dimineața scene de film la Baia Mare iar seara să aibă spectacol la București, călătorind de două ori cu avionul, dus și întors, actorul puternic și încrezător în destinul său, ia viața în piept și nu dă înapoi cu în nici o situație, de oriunde ar veni și oricât de grea ar fi. Din paginile acestor vioaie și săltărețe mărturisiri desprindem respectul deosebit pentru public, pentru arta teatrală în sine, elemente care i-au forjat personalitatea și l-au făcut extrem de apreciat și iubit. Prezența sa fizică e dublată de una spirituală pe măsură, ducând la acel fenomen de „uluire”, prin care el acaparează totul, monologul său cuceritor dobândind proporții urieșești, prin anihilarea totală a partenerilor de dialog și aruncarea lor în vădită stupefacție. Nu sunt de neglijat nici trimiterile sale la optica politică ignară a momentului, la cenzura semidoctă a regimului, de care s-a izbit de multe ori, din care nu lipsește jocul perfid al aparacticilor sistemului, legat de invitațiile externe primite, cu ingerințele politicului în logica vizelor pentru străinătate, cum nu uită faptul că acești inumani politruci i-au mutilat adolescența, ceea ce-l determină să constate uneori cu amărăciune: „să nu-mi vină să sar și să-i strâng de gât pe toți aceia ce stau în scaune cu nonșalanță și răspund c-au fi făcut ce au făcut, că așa era atunci, / chiar dacă/ n-au avut nici un Dumnezeu. Noi trebuie să-i pedepsim pentru că ne-au rănit copilăria”.
Cartea lui Florin Piersic este revelatoare pentru epoca teatral-artistică traversată. Nu mai cunoaștem în domeniul teatral o carte-document mai interesantă și mai concludentă decât a lui. Aprecierile sunt făcute cu bun simț, iar portretele colegilor din teatru și cinematograf merită toată atenția punându-ne la dispoziții material însemnat pentru o jumătate de secol de viață teatral-artistică românească, sub impilare și în libertate. Structura sa a autobiografică nu-l impiedecă pe acesta să nu judece oamenii și sistemul, să nu arunce zeci de fire de legături cu viața Occidentului din acel moment, cu viața Estului și Vestului, legătura firească dintre ele făcându-se și cu aportul lui Piersic. Pe lista sa de repertorii figurează opere și creații deosebit de diverse, de la comedie la dramă, și de la spectacole de revistă, la scene de gen sau tragedii celebre, fapt care impresionează prin polivalența sa structurală, mai ales că le-a tratat pe toate cu același respect pentru artă și public.

Figură simpatică de „prim amorez”, semănând mult cu Gerard Philippe, actorul aventurilor galante din tinerețele noastre, sau cu Leonard de altădată, Florin Piersic și-l ia drept model pe celebrul Laurence Olivier din Hamlet, dar și pe Jean Marais, alături de care a turnat un film în România, după ce, chiar la prima plecare în Franța, celebrul comic Fernandel i-a dat o lecție de frapantă popularitate. Idealul către care a tins a fost aceea de actor popular, care se adresează și intelectualului rafinat, dar și omului simplu, oferind caracterelor întruchipate acea carnație de firesc și omenie, destinată reliefării aspectelor optimiste și viguroase ale vieții, făcând din arta sa un fel de traumatologie a sufletelor, un izvor de demnitate și frumos, capabile de a primi civilizația frumosului. Șansa de a fi fost trimis să ne reprezinte la festivalul filmului de la Cannes, încă de la primul său film, când se afla chiar la începutul carierei, a fost pentru el un prilej de a-i cunoaște pe cei mai mari actori ai lumii din acel moment, trăind în prezența lor momente de neuitat, care-i vor fasona personalitatea. La fizionomia sa artistică a contribuit, încă din primul an, mâna scenografică a Marieta Sadova, ceea ce i-a permis să dobândească noi trepte de inițiere cu ajutorul lui Gopo, Finți, Dinu Cocea, Sică Alecsandrescu, Vitanidis etc., realizând roluri formidabile în Oameni și șoareci, sau Idiotul, în urma cărora a fost „vânat” de mari regizori de film pentru coproducții grandioase (Bernard Borderie, Robert Siodmak), și să ne ofere aprecieri autorizate ale criticii de specialitate. Oameni precum Vraca, Calboreanu, Beligan, Colea Răutu, actrițe de mare succes și frumuseți care îi devin partenere, lăsând urme vizibile în memoria sa afectivă, care pot forma un material documentar bogat pentru orice istoric de teatru sau film.

Cartea nu e lipsită de scene autocritice ( obiceiul de a întârzia la repetiții, excesul de „haiducie” etc.), dar predominante sunt relatările neobișnuite, trăite pe platouri de filmare, în tumultul sălilor de teatru, trăite intens, pe viu, alături de actori din cele mai ciudate arii geografice din lume, unde compatrioți, ca Mitru Fărcaș sau ca naistul Zamfir, duc zestrea tradițiilor românești celor din diaspora, care tânjesc după locurile natale. Din anii de început ai actoriei sale, înconjurat de afecțiunea unor mari actori și de colegi talentați, ajunși cu toți nume mari în arta spectacolului, cartea lui Piersic e și un repertoriu de producții cinematografice sau de scenarii din cel mai apetisante, oferind cititorului șansa de a „vizualiza” succesele unei epoci de mare glorie a scenei românești, readucând în memoria generației tinere de astăzi reprezentațiile de vârf ale teatrului și cinematografiei din acea epocă de aur a manifestărilor noastre artistice. Cum în comunism singurele metode ale omului contemporan de a evada din realitate, spre a trăi sub semnul artei și al valorilor europene, o reprezenta doar teatrul și literatura, rememorările lui Florin Piersic oferă șansa unor repriviri istorice mult așteptate asupra unei întregi epoci, al cărei martor inspirat și neîntrecut povestitor rămâne ( printre scenele neverosimile numărându-se și una cu mecanicul de locomotivă care oprește trenul în plin câmp pentru a-l saluta).

Nenumăratele pagini ale cărții fac din el un personaj de poveste, care, dincolo de aparența sa de cow-boy autentic, rămâne un mare actor și iubitor de „acasă”, un om care nu s-a gândit niciodată să-și părăsească țara, împărtășind cu publicul românesc, și cu prietenii din Clujul adolescenței, cele mai mari bucurii ale vieții. Predestinat să rămână un reper de neprețuit al valorii noastre teatrale, Florin Piersic e unul dintre acei puțin aleși, care atunci când vorbește, „se luminează istoria noastră”. Legat cu mii de fire de Clujul adolescenței și maturității sale, de Bucovina natală, de Bucureștii marilor lui succese teatrale și cinematografice, Florin Piersic aparține țării întregi, iar mii de oameni îl venerează și astăzi, ca una din moștenirile noastre valoroase, tot mai rare, în ultimul timp, și-l așează într-o galerie de oameni de succes, care atunci când apare în orice împrejurare, transformă realul în fantezie vis și bunădispoziție.

Mircea Popa

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.