Viața după transplant

Drumul între lista de așteptare pentru un transplant – ca și șansa la o viață normală – este uneori foarte lung. Pot trece ani întregi în care un bolnav așteaptă cu inima la gură un țârâit salvator de telefon, când vocea de la celălalt capăt al firului să spună: „Am găsit un donator pentru dvs! În cât timp puteți ajunge la spital?“.

În România, există doar trei centre acreditate pentru transplantul de cord: „Institutul Inimii“ din Târgu Mureș, Institutul „C.C. Iliescu“ – Fundeni (unde încă nu s-a făcut vreun transplant) și Spitalul de Urgență.

Etapele unui transplant

Transplantul de inimă implică mai multe etape, începând cu găsirea donatorului și prelevarea inimii acestuia și terminând cu intervenția propriu-zisă. Medicul Horațiu Suciu de la „Institutul Inimii“ din Târgu Mureș spune că timpul maxim admis pentru ischemie este de patru ore, „timp care se socotește începând cu momentul în care este oprită inima în pieptul donatorului până în momentul în care începe să bată în pieptul receptorului“. Pentru că sunt mai multe persoane implicate, coordonarea este esențială. „Este o activitate care se desfășoară sub presiunea permanentă a timpului, pentru că inima (cordul, cum spunem noi) este cel mai sensibil organ la privarea de oxigen dintre toate organele transplantate“, spune medicul Horațiu Suciu.

A doua viață

Adela S. din Alba Iulia, de 42 de ani, avea acum cinci ani o inimă care nu mai funcționa cum trebuie, riscând să moară în orice moment. Diagnosticul: cardiomiopatie dilatativă idiopatică. Se impunea un transplant cât mai urgent, aceasta fiind singura șansă la viață.

Însă Adela, aflată sub observație la Clinica de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș, era în coada listei de așteptare, deci nu spera să găsească prea curând un donator. A fost trecută pe lista de urgență, pentru că apăruseră complicații, printre care și o infecție pulmonară.

Pentru că lista de așteptare era lungă, iar speranța pentru găsirea unui donator compatibil se stingea pe zi ce trece, familia a început să adune bani pentru efectuarea unui transplant în străinătate. Dar, într-o zi, la mijloc de vară, a primit un telefon: „Bună ziua! Sun de la Târgu Mureș, de la Clinica de Boli Cardiovasculare. Am găsit un donator pentru dvs. Medicii au plecat să preleveze inima la București. În câteva ore sunt înapoi. În cât timp puteți ajunge la noi?“. „Îmi venea să sar în sus de bucurie, nici nu știam dacă e real ce se întâmplă. Am vrut să mă ciupesc de obraz. Nu știu cât de repede mi-am făcut bagajul, mi-am sunat soțul și am plecat în viteză cu mașina. Mi s-a părut cel mai lung drum din lume, deși în două ore am ajuns, iar în mașină nu spuneam decât că o să trăiesc și că Dumnezeu a vrut să se întâmple așa“, spune Adela acum, la patru ani de când are o viață nouă.

„Aș vrea să-i strâng mama în brațe“

Au urmat operația și refacerea. După transplant, este nevoie de o monitorizare atentă, mai ales în primul an. Imediat după operație există riscul apariției unor complicații, precum insuficienta funcționare a inimii transplantate, probleme la nivelul altor organe, infecții sau respingerea organului primit. Unele dintre ele pot fi prevenite sau tratate. Dar, așa cum spun și medicii, organismul tinde să respingă inima primită, fiind un organ străin, pe care nu îl recunoaște, și este nevoie de tratament medicamentos imunosupresiv pentru a combate mijloacele de apărare ale organismului.

Conform protocolului, Adela nu cunoaște identitatea donatorului. „Aș vrea să-i strâng în brațe mama și să-i pun capul pe pieptul meu și să-i zic că ticăitul acela care se aude este al copilului ei și să-i mulțumesc“, conchide Adela.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.