Victoria electorală reprezintă un relativ succes personal, incluzând foarte multe imponderabile. Asta, cel puțin, în condițiile în care nu dorești să-ți îndrepți susținătorii, și pe cei din subordinea directă, să dea foc Parlamentului. E minunat să câștigi în politică, dar nu este un capăt de lume să pierzi. Un învingător electoral belicos este tot ce poate fi mai detestabil, și chiar înfricoșător într-o țară în care democrația nu și-a recompus încă nici două silabe. Până la urmă, nu interesează învingătorul, atâta vreme cât nimic nou sub soare nu îl dovedește a reprezenta. Ura din societatea românească primește un riscant rezervor de combustibil inflamabil, cu indicația de a i se da foc demonstrativ și necesar.
Românii nu sunt cei din țară sau cei din exterior, însă există eroii care au fost trași pe roată, au ridicat biserici și au făcut tot posibilul, prin risc, să fim azi împreună, să votăm. Toți cetățenii care au în buzunar un act de identitate valabil pot vota cu drepturi depline. Nimeni nu poate veni să se considere șef peste ei, ci doar un slujitor al dreptății în forme legale, aliniind demnitățile la dimensiunea umanului. A câștiga de pe pozițiile democratice ale unui scrutin este foarte puțin, dar, în egală măsură, și foarte mult. Pumnul ridicat amenințător spre adversar este în fapt unul spre propria ta figură, destabilizându-te, schimbând în mod inerent regula jocului, stimulând naturile bazice. Frânt, în cel puțin două bucăți, chiar dacă te vei recompune, considerându-te invincibil, nu vei mai fi urmat decât de anarhia care a ajuns o strategie lucrată îndelung de adversarii vizibili și invizibili.
A pierde și a câștiga în cadrul unui scrutin democratic ar trebui să reprezinte același lucru, cu o diferență. Sarcinile învingătorului sunt mult mai grele decât ale învinsului și nu numai pentru că are de gestionat o realitate și simbolurile acesteia. Când tu însă ridici pumnul spre adversarul tău, mie, care nu sunt din aria acestuia, și nici un susținător al lui, mi se face mai frică de tine decât de acesta. Dacă tu n-ai înțeles la ce mă expui, înseamnă că ar trebui să treci măcar printr-un parcurs psihanalitic. Și chiar așa, de unde ai dobândit
un asemenea comportament, vehiculat de filmele propagandistice și mediile anexate unor interese imperiale?
Amenințările tale către unii sau alții, în lipsa unei minime tandreți nu pot dovedi decât incapacitatea găsirii unor soluții. Tu faci parte dintr-o categorie, deloc restrânsă, care cu astfel de înfierări a distrus România, și care pe covorul ei roșu poate te-a adus în față, fiindcă singur nu ai venit. Invingătorii sunt iubiți pentru faptele lor, nu pentru amenințările pe care le propagă și care pot genera fapte incalificabile.
Chiar dacă gândim la fel unele lucruri, perspectiva de soluționare a lor este profund diferită, iar dacă pozițiile noastre ar putea să inverseze atitudinile, acestea ar fi la fel de culpabile. Țara poate fi pusă în fața unor alegeri profund eronate, iar radicalismul, invectiva, amenințarea pot constitui sfera unui succes garantat, în prea multe situații. Să fie asta soluția liberală? Aceste lucruri pot fi apanajul unor jurnaliști iresponsabili, politicieni de doi bani, însă și lor li se cere o consecvență, rezultând o dramatică scăpare a lucrurilor de sub orice control.
Ne aflăm în fața unei asemenea situații, la fel ca atunci când au fost chemați minerii în București, în 1990. Fumul de fabrică a morții din acei ani se pare că s-a transformat, prin metamofozarea autorilor de atunci, într-un veritabil parfum al seducției. O spun de pe acum: un asemenea joc e pierdut, așa cum ambiția de a deveni președinte ar trebui să fie una similară urcării Everestului.
Ca în fața ghilotinei, acum câteva secole, declar că mi-e teamă că “suntem pierduți”, cât despre PSD vă veți înțelege, fără dubiu. Dpă rezultatele exist-pollurilor ai vorbit ca în fața pregătirii unui măcel, urmând să inaugurezi tombola cu capete, pentru că altceva nu poate urma, în ordinea a ceea ce ai spus. Aș vrea să fii un câștigător adevărat, iar asta înseamnă să pierzi.
Îți țin pumnii!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.