(VIDEO) Drama înotătorului Michael Phelps, câștigător a 28 de medalii olimpice

Departe de apele familiare ale bazinului olimpic, înotătorul Michael Phelps a povestit despre întâlnirea pe care a avut-o cu depresia, la o conferință despre bolile psihice care a avut loc săptămâna trecută la Chicago, relatează CNN.

„Pur și simplu, contemplezi sinuciderea“, le-a spus câștigătorul a 28 de medalii olimpice celor prezenți. Într-un interviu pentru CNN, Michael Phelps a povestit despre lupta sa cu anxietatea, depresia și gândurile suicidare.

Partea ușoară

Întrebat despre ce trebuie făcut ca să ajungi campioni, Phelps, în vârstă de 32 de ani, a răspuns: „Cred că partea aceea este chiar ușoară – este vorba de muncă asiduă, dedicare și să nu abandonezi niciodată.“ Cerându-i-se mai multe amănunte, sportivul născut în Baltimore a povestit momentul când antrenorul le-a spus părinților săi că ar putea deveni sportiv olimpic. El și-a reamintit gustul înfrângerii când a pierdut o cursă cu „mai puțin de jumătate de secundă“ la prima sa Olimpiadă, cea de la Sydney din 2000, ceea ce a însemnat să se întoarcă acasă fără o medalie. „Am vrut să mă întorc acasă învingător“, spune Phepls, recunoscând că acest sentiment l-a ajutat să depășească pentru prima dată un record mondial la vârsta de 15 ani, pentru ca mai târziu să câștige prima sa medalie de aur la Olimpiada de la Atena din anul 2004. „Eram tot timpul nesătul și voiam mai mult“, spune Phelps. „Voiam să-mi duc puterile la limită să văd cât pot să dau cel mai mult. “

Intensitatea are un preț

„Serios, după fiecare Olimpiadă cred că intram într-o stare majoră de depresie“, declară Phelps atunci când este întrebat despre momentul în care au început problemele sale. El a observat „un model“ al emoțiilor „care pur și simplu nu erau normale“ la „la un anumit moment în fiecare an“, cam atunci când începeau lunile octombrie sau noiembrie. „Aș spune că în 2004 a fost prima depresie prin care a trebuit să trec“. Era același an în care Michael Phelps a fost acuzat de șofat sub influența băuturilor alcoolice. Și a mai fost o fotografie făcută în toamna lui 2008 – la câteva săptămâni după ce a câștigat un număr record de 8 medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Beijing – când Phelps fuma dintr-un bong. Ulterior, și-a cerut iertare fanilor și și-a catalogat comportamentul cafiind „regretabil“.

Drogurile erau o cale de a fugi de „orice aș fi vrut să fug“, spune el. „Luam și tot felul de medicamente, de capul meu, în fiecare zi, încercând să repar orice , acel orice de care credeam eu că trebuie să fug.“ Phelps cataloghează victoriile sale de la Jocurile Olimpice din 2004, 2008 și 2012 ca ca fiind „explozii“. „Cea mai grea toamnă“ a fost cea din 2012, spune sportivul. „Nu mai voiam să am de-a face cu sportul vreodată. Nu mai voiam să trăiesc“. Nu făcea decât să stea singur mai multe zile, închis în dormitor, nu mânca, abia dormea și nu dorea decât să moară. Într-un final, și-a dat seama că are nevoie de ajutor.

Nu eram pregătit

„Îmi amintesc prima zi cândm-am dus la tratament: tremuram. Tremuram pentru că eram agitat în legătură cu schimbarea care urma“, povestește Phelps. „Trebuia să-mi imaginez ce se întâmplă.“ În prima dimineață de tratament, o asistentă la trezit la 6 dimineața și i-a spus „uită-te la perete și spune-mi ce simți“. Pe perete erau agățate hârtii cu denumirea a 8 emoții de bază, își amintește el. „Cum crezi că mă simt acum: sunt iritat, nu sunt fericit, nu sunt o persoană matinală“, i-a răspuns nervos asistentei, dar râzând acum amintindu-și de acel moment.

Odată ce a început să vorbească despre sentimentele sale, „viața a devenit mai ușoară“. „Mi-am spus de atâtea ori: de ce nu am făcut asta cu zece ani în urmă? Dar atunci nu eram pregătit.. Eram foarte bun la ascunderea lucrurilor despre care nu voiam să vorbesc, cu care nu voiam să am de-a face – nu voiam să văd niciodată acele lucruri“, spune Phelps.

El a implementat managementul stresului în programe oferite de fundația sa, Michael Phelps Foundation. Astăzi, el înțelege că „este OK să nu fii OK“ și că boala mintală „are un stigmat în jurul eiși cu asta trebuie încă să ne confruntăm în fiecare zi. Cred că oamenii au început să înțeleagă, într-un final, că este reală. Oamenii vorbesc despre asta și cred că este singurul mod în care se poate schimba. Motivul pentru rata de sinucideri este în creștere este faptul că oamenii se tem să vorbească, să se deschidă“.

Astăzi, prin împărtășirea experineșei sale, Phelps are șansa să ajungă la oameni și să salveze vieți – „ceea ce înseamnă o cale mult mai puternică“. „Acele momente și acele sentimente și acele emoții sunt pentru mine la distanță de ani lumină mai bine decât să câștig o medalie de aur la Olimpiadă. Și sunt deosebit de recunoscător că nu mi-am luat viața“, a conchis sportivul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.