Republica Moldova sărbătorește luni 27 de ani de la Independență, însă în cea de-a doua zi de proteste masive. Reamintim că zeci de mii de oameni s-au adunat duminică, 26 august, în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) de la Chișinău, la un nou protest organizat de Mișcarea Națională de Rezistență ACUM.
Protestatarii rămași duminică noaptea în centrul Chișinăului au fost evacuați cu forța de către poliție luni dimineață, pentru a asigura buna desfășurare a depunerii de flori de către înalții oficiali ai țării, transmite Cotidianul.md.
Evenimentul început la ora 14.00 a demarat cu provocări. Partidul „Şor“, condus de primarul de Orhei, Ilan Şor, al cărui nume figurează în raportul Kroll privind frauda bancară din 2014 și condamnat de prima instanţă la 7 ani de închisoare într-un dosar ce vizează această fraudă, a adus în PMAN corturi, grătare şi muzică.
Chiar dacă simpatizanții Partidului „Şor“ au ocupat Piața Marii Adunări Naționale cu corturi și grătare, protestatarii opoziției s-au adunat în fața monumentului Ștefan cel Mare, unde au improvizat o scenă. Liderii partidelor de opoziție, PAS și Platforma DA, au cerut oamenilor să se delimiteze de protestatarii lui Șor și să manifesteze pașnic.
În debutul manifestației, liderul PAS, Maia Sandu, a ieșit în mulțime și a îndemnat oamenii să se delimiteze de protestatarii Partidului Șor, să protesteze calm, pașnic. „În PMAN, Șor a adus oameni săraci, la fel de săraci precum suntem noi, dar noi suntem deștepți și conștienți de ceea ce se întâmplă în țară. Trebuie să fim calmi și să nu răspundem provocărilor“, a declarat Sandu.
Și liderul Platformei Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, a cerut oamenilor să protesteze pașnic, iar poliției să asigure securitatea acestora.
„Cineva vrea ca această societate să fie dezbinată pe toate criteriile, iar de astăzi să se bată unii cu alții. Am anunțat un protest civic, pașnic și civilizat, o continuare a protestelor noastre de pe parcursul ultimilor 3 ani. Suntem obligați să nu satisfacem pe Plahotniuc, Dodon, Șor și alții. Ei vor să transformăm acest miting în acțiuni violente, dar noi nu avem acest scop. Scopul nostru este să luăm într-o bună zi țara înapoi“, a declarat Năstase.
Liderul Platformei DA a declarat că Vlad Plahotniuc şi Ilan Şor, pe care i-a numit criminali, ar vrea ca mitingul opoziției să fie transformat în unul violent. „Fac apel către poliție să nu oprească transportul și să asigure ordinea publică și cea a protestatarilor“, a adăugat Andrei Năstase.
Protestatarii au scandat „Jos Mafia!“, „Hoții la pușcărie!“, „Diaspora-i cu noi, vrem țara înapoi!“.
(VIDEO) Protestatarii evacuați cu forța
Protestatarii rămași duminică noaptea în centrul Chișinăului au fost evacuați cu forța de către poliție luni dimineață, pentru a asigura buna desfășurare a depunerii de flori de către înalții oficiali ai țării, transmite Cotidianul.md.
În jurul orei 5:30 în centrul Capitalei au sosit primele autocare cu polițiști, iar începând cu ora 6:30 protestatarii au fost evacuați cu forța din fața monumentului domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt.
Manifestanții au stat toată noaptea în jurul monumentului lui Ștefan cel Mare. În timpul evacuării au existat și persoane care au avut de suferit.
După ce la primele ore ale dimineții au fost evacuați forțat protestatarii din fața monumentului domnitorului Ștefan cel Mare, poliția a descins în forță și fața cafenelei Guguță, pentru a evacua grupul de protestatari de acolo.
Acolo au ajuns cordoane formate din sute de polițiști cu un camion al spațiilor verzi și au ridicat un cort și alte bunuri ale protestatarilor.
Polițiștii nu au explicat din ordinul cui acționează. În cazul de la monumentul lui Ștefan cel Mare ei au prezentat un ordin semnat de primarul interimar.
Printre cei evacuați cu forța s-au aflat și liderii politici Maia Sandu și Andrei Năstase.
Protestatarii au fost evacuați cu forța, pentru a asigura depunerea de flori de către oficiali. Oamenii au fost îmbrânciti, iar un barbat a avut nevoie de îngrijiri medicale
Publicată de Cotidianul.md pe Duminică, 26 august 2018
Când a fost semnată declarația de Independență
Desprinsă din teritoriul României în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial și alipită Uniunii Sovietice, Republica Moldova și-a proclamat independența la 27 august 1991. Sute de mii de oameni au sărbătorit atunci în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.
Declarația de Independență a fost semnată de 280 de deputați și a instituit un „stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale“. Republica Moldova a cerut Uniunii Sovietice începerea negocierilor pentru retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul țării.
Documentul a consacrat denumirile oficiale de limba română și popor român, introducerea alfabetului latin, imnul național „Deșteaptă-te române“, ieșirea țării din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, condamnarea pactului Ribbentrop – Molotov încheiat între URSS și Germania nazistă, prin care Basarabia a fost ocupată în 1940 de trupele sovietice.
Independența Republicii Moldova a fost recunoscută în aceeași zi de România, iar a doua zi, și Gruzia a luat act de constituirea noului stat. Au urmat și alte țări foste sovietice și state din Europa occidentală. În ziua de 29 august 1991 a fost semnat la București Acordul de stabilire a relațiilor diplomatice dintre cele două state.
La 21 decembrie 1991, Republica Moldova a semnat actul de constituire a Comunității Statelor Independente – CSI. La 2 martie 1992 a intrat în ONU, iar la 26 iunie 1995 a devenit membru în Consiliul Europei. Alte organisme importante din care mai face parte sunt OMC, OSCE, GUAM, CSI, OCEMN, Parteneriatul pentru Pace. Republica Moldova dorește să adere la Uniunea Europeană, iar în acest sens a implementat primul Plan de Acțiune de 3 ani în cadrul Politicii Europene de Vecinătate.
Documentul Declarației a ars în timpul protestelor de la Chișinău din 2009, însă un alt act identic a fost restaurat un an mai târziu.
Drumul spre independență
Proclamarea independenței Republicii Moldova a fost rezultatul unui proces îndelungat și anevoios. La 3 iunie 1988, la Chișinău se întruneau mai mulți intelectuali moldoveni care au hotărât constituirea unui grup de inițiativă pentru democratizarea țării. Timp de aproape un an, până la 20 mai 1989, acesta s-a ocupat de formarea unor structuri teritoriale ale mișcării democratice, de publicarea proiectelor de program și de statutul viitoarei organizații, a strâns semnături pentru recunoașterea limbii române ca limbă oficială, a introducerii alfabetului latin și a organizat demonstrații publice.
În primăvara anului 1989, grupul de inițiativă a organizat Congresul de constituire a Mișcării Democratice, care a hotărât înființarea Frontului Popular din Moldova. La comemorarea a 49 de ani de la ocuparea Basarabiei, a Nordului Bucovinei și a Ținutului Herței de către Uniunea Sovietică, Frontul Popular a organizat un protest pentru a denunța invadarea acestor regiuni de către trupele sovietice la 28 iunie 1940, data fiind declarată zi de doliu național.
Partidul Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a avut pentru prima oară un opozant politic la alegerile din 25 februarie 1990. Frontul Popular a obținut atunci o treime din numărul mandatelor în Parlamentul de la Chișinău. Președinte al republicii a fost ales Mircea Snegur.
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a devenit Republica Moldova la 16 decembrie 1990. Câteva zile mai târziu, la 27 decembrie 1990, Frontul Popular s-a aliat cu alte organizații politice, profesionale și culturale și au format Alianța Națională pentru Independență „16 Decembrie“.
După ce președintele URSS Mihail Gorbaciov a propus organizarea unui referendum privind rezolvarea situației politice din Basarabia, Alianța Națională a cerut la 20 ianuarie 1991 respingerea acestuia, care fusese stabilit pentru 17 martie.
La un miting organizat de Frontul Popular în primăvara anului 1991, s-a cerut parlamentului adoptarea Declarației de Independență, reglementarea funcționării partidelor politice, a presei, adoptarea legilor privind codul fiscal, privatizarea, cetățenia și a susținut ca forma de guvernământ să fie republica parlamentară.
Reprezentanți din Georgia, Estonia, Letonia, Lituania, Armenia și Republica Moldova s-au întrunit la Chișinău la 25 mai 1991, pentru a discuta despre ieșirea acestor state din URSS.
Conflicte interne
După Declarația de Independență de la 27 august 1991, au început disensiunile interne. Alianța Națională a cerut parlamentului să nu decidă încă data alegerilor pentru funcția de șef al statului, motivând eventualele tensiuni social-politice care ar putea să apară. Președintele în exercițiu, Mircea Snegur, a contestat imnul național, considerând că „Republica Moldova nu poate reuşi ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a moldovenilor români, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari ş.a., toţi cetăţeni egali în drepturi şi toţi deopotrivă moldoveni, fie că aparţin limbii, istoriei şi culturii poporului român, rus, ucrainean, găgăuz sau bulgar“, și s-a opus planului de unire cu România.
Frontul Popular a hotărât să se situeze în opoziție, iar Mircea Snegur a candidat ca independent în decembrie 1991 și a câștigat cu 98,17% din voturi. Însă semnarea de către acesta a Protocolului de constituire a Comunității Statelor Independente a fost considerată o întoarcere a țării sub influența Rusiei.
Cu toate că țara a devenit independentă, aceasta a fost frământată de mai multe acțiuni separatiste ale transnistrenilor și găgăuzilor. În conflictul din Transnistria, mediatori au fost România, Ucraina și Rusia. România a fost apoi înlăturată. Prin Convenția semnată la 21 iulie 1992 de președintele Moldovei Mircea Snegur și de cel al Federației Ruse Boris Elțîn, atacurile armate au încetat, iar teritoriul a intrat sub controlul Armatei a XIV-a a generalului Alexander Lebed.
Parlamentul ales la 27 februarie 1994 a ratificat Tratatul din 1991 de aderare la CSI. Legislativul a adoptat la 29 iunie 1994 prima Constituție a statului. A fost schimbat imnul național, limba moldovenească a devenit limbă oficială, iar Transnistria și Găgăuzia sunt regiuni autonome.
Parlamentul a adoptat la 21 iulie 2000 un amendament la Constituție, prin care Republica Moldova a devenit republică parlamentară, președintele țării urmând să fie ales de legislativ. Abia prin Decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016, s-a revenit la alegerea șefului statului prin vot direct.
Podul de flori de peste Prut
În procesul de dezintegrare a Uniunii Sovietice, au început acțiuni de manifestare a independenței Basarabiei, adepți ai unirii acesteia cu România organizând ample manifestări pe ambele maluri ale Prutului în anii 1990 și 1991. În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa râului. Primul Pod de flori a fost inițiat de Asociația București – Chișinău la 6 mai 1990, în cadrul acțiunii numai locuitorilor din România permițându-li-se să treacă în Moldova în acea zi, fără viză și pașaport. De-a lungul celor 700 de km care alcătuiesc frontiera de stat de pe marginea Prutului, au fost deschise opt puncte de trecere. La eveniment au participat circa 1.200.000 de oameni. „Era o tensiune emoțională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alții și se regăseau după ani și ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă și a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniți. Aveau mari emoții și nu îndrăzneau să facă nicio mișcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit și ceilalți. S-au întâlnit toți la mijlocul Prutului și au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut și nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioși astăzi cei care ironizează Podul de flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei“, spunea Grigore Vieru în 2008, într-un interviu pentru Unimedia. Acțiunea a deschis calea cooperării dintre cele două state, procedurile de tranzitare fiind simplificate.
La al doilea Pod de flori, și cetățenii Moldovei au avut voie să ajungă în România în ziua de 16 iunie 1991. Au mai urmat alte două Poduri de flori la distanță mare în timp, în anii 2015 și 2017.
Când auzi de ”diaspora” ştii că e o făcătură soroşistă.