M-a sunat Aglaia Protopoescu, strategule, vino repede că am o problemă de speriat, vai ce pompadură. M-am executat. Aglaia Protopopescu fuma o ţigaretă franţuzească şi plângea de ţi se rupea inima. Uită-te la mine. M-am uitat. Nu era Aglaia Protopopescu.
Cum asta? Fooooarte simplu! De trei zile stau pe Facebook şi uite ce-am păţit, m-am procopsit cu altă faţă. I-am făcut nişte ceaiuri de păducel şi i-am făcut şi nişte pase magnetice aşa cum mă învăţaseră luptătorii din Mauna Lao. Ei? Agla Protopopescu a exclamat fericită, sunt eu iaaaaar, wow! M-a chemat şi primarul Elefterie că şi nevastă-sa se trezise cu alt chip tot de pe Facebook. M-a chemat şi filozoful Abstinian şi conţopistul Belphegore şi a trimis după mine arhiducele Von Bismarck care tocmai candida la parlamentarele românești să ne pună pe direcție cu lumea globalistă.
De dimineaţă şi până seara cutreier pădurile după plante magice şi îmi exersez pasele magnetice la răscrude de vânturi, dincolo de Farul Genovez. M-au sunat şi nişte politicieni şi nişte ministeriali, nişte ofiţeri de la serviciile secrete, nişte iezuiţi, nişte templieri, câteva gospodine din Torino, pastorul Ugbembe din Zimbabwe, un funcţionar de la FMI şi macaronaru’ Luigi Longo, vărul unui temut cap din Cosa Nostra, pe cuvânt dacă mint.
Aseară m-a sunat un barosan de la Facebook, dom’le, ce te bagi unde nu-ţi fierbe oala, mi-a zis de la obraz, fir’ai tu să fii de strateg şi de hekăr şi de golan imagologic care eşti, de ce nu-mi răspunzi la emailuri, vezi că am o treabă cu tine, secretă.
Văzând aceasta, l-am lăsat aşa cum era, cu faţa lui adevărată şi nu l-am mai transformat în Madonna aşa cum se rugase de mine într-o canonadă de emailuri spămoase.
FaceBook, cartea propriei vieti, povestita intre copertile Vietii.
Rasarim, perpetuu, din noi insine in alte fete a sinelui nostru,
asemenea unui bob de griu din care rasare un spic de griu,
oglindindu ne intr o alta si alta fata a aceleiasi Oglinzi, pina ne desavarsim,
pina ajungem sa rasarim din noi insine in noi insine, ca din Omega in Alfa.
FaceBook e povestea Dorintelor noastre care alearga spre implinire in Timp,
Pictind in Spatiu tot atitea fete,
in fapt Oglindiri ale aceluiasi bob de grau, Sfant.
In Final, deci chiar din Inceput, FaceBook e o Poveste a unui bob de grau, Unic!,
Povestita intre copertile Vietii, care se arata a fi Una.
o Coperta…ca o Coaja de Ou.
…pe care DA!, o Crapi!, dar doar pentru a te cunoaste pe tine insuti!
Pentru a te Cunoaste pe tine insuti
se ia Sinele
se Crapa in el insusi
si se Priveste adinc
…si se Priveste
…si se tot Priveste
Pina cind Privirea Dispare.
Atunci cind nu te mai Vezi pe tine insuti s-a finalizat procedura Cunoasterii de Sine. De-acum te Privesti pe tine insuti, Nevazindu te, tot asa cum oamenii il privesc pe Zero, Nevazindu-l. Dupa cum e Zero, asa si Omul, pentru a Vedea ca Zero este Totul nu Nimicul, Omul se inunda pe Sine Insusi cu Sine Insusi. Astfel Sinele dispare…
Ce ramane, in schimb,…E! Totul!