XI. Legionarii și comuniștii

 Publicăm în serial „Cronica anonimă a mișcărilor naționaliste din România” pe care o considerăm o necesitate impusă de actualul contex global cel puțin aparent favorabil reafirmării mișcărilor radicale […] […]

XI. Legionarii și comuniștii

1. Lovitura de stat de la 23 august 1944

Se știe că la 23 august 1944, regele Mihai renunță la Antonescu, rupe legăturile cu „Axa” și raliază România vechilor să-i aliați.

Guvernul Uniunii Sovietice, sprijinindu-se pe forțele militare păstrate în România, a reușit să impună la București un regim comunist, suprimând orice altă activitate politică decât cea comunistă, a alungat regele și-a instaurat o republică populară.

Ne putem întreba ce-au devenit acele mase populare, care au navigat urmându-l pe Codreanu, ce atitudine au adoptat ele față de evenimentele care s-au derulat aici timp de patru ani?

2. Evoluțiile convingerilor legionarilor arestați

Cei care au putut, în cursul războiului, să culeagă confidențele legionarilor care erau acum în închisori, unde ei au avut răgaz să mediteze asupra realităților politice, spun de mult timp că convingerile lor au evoluat. Ei îi urâseră pe germani, cărora nu le puteau ierta faptul că i-au părăsit la 23 ianuarie 1941, după ce până atunci îi încurajaseră constant. De atunci ei voiau să facă ordine în România. Ei au rupt atunci legăturile cu Horia Sima, iar șefii legionari similari se refugiaseră în Germania. Aveau sentimentul că Horia Sima îi trădase: Temerile lor, care sunt certitudini pentru mulți români informați, nu sunt lipsite de adevăr. După aceștia, Sima care era unul dintre locotenenții lui Codreanu, avea să accepte încă din 1938 de a se pune în slujba serviciului secret condus de Moruzov. După executarea lui Codreanu, nici unul dintre locotenenții săi nu avea calitatea de a lua conducerea mișcării legionare. Mănunchiul de militanți la care poliția râvnea să-i aibă în anchetă își punea obsesiv o singură întrebare: „în ce loc se află Horia Sima?”, lucru la care, pe bună dreptate, era foarte greu să găsești un răspuns. Dar Moruzov avea motiv să fie mulțumit deoarece ceea ce plănuise s-a realizat. Tot legionarii aveau să difuzeze vestea că singurul șef dintre legionari temut de poliție și, în consecință, cel mai mare dintre ei era Horia Sima. Și astfel, iată că anonimul profesoraș din Caransebeș a ajuns succesor al Căpitanului. Înțelegerea secretă cu Moruzov explică astfel că el a revenit – în condiții de deplină securitate – în mai 1940, că apoi a fost primit de rege și a fost legionar care a pătruns în consiliul de guvernare. Tot așa se explică faptul că Moruzov s-a lăsat arestat deși avea atâtea posibilități să fugă, dar era convins că vechiul său agent nu-l va părăsi niciodată.

Ce vrea să zică această versiune? Toată această istorie a fost inventată de poliția lui Antonescu pentru a-l discredita pe Horia Sima? În această organizație semisecretă cum a fost mișcarea legionară era inevitabil ca o poliție vigilentă și capabilă să-și creeze un „cap de pod”. Ori, Moruzov, fiind informat la timp, a devenit polițist de prim rang.

Trădați de germani, trădați de proprii șefi, legionarii din închisori au ajuns la concluzia că doar comunismul le poate oferi ocazia realizării programului lor, care era foarte îndrăzneț în problemele sociale. Și puțin câte puțin s-a consolidat ideea să se alieze cu comuniștii pentru a atinge scopul lor final.

3. Legionarii și comuniștii

În zilele următoare lui 23 august 1944, când partidele politice și-au recăpătat o oarecare libertate de acțiune, acestea s-au străduit să reunească în rândurile lor pe foștii legionari. Într-o scrisoare, presărată deseori cu reproșuri, Maniu informa pe Comarniciu, legionar de largă notorietate, că partidul țărănist și-a deschis larg porțile, acceptând în rândurile sale legionarii care s-au căit de trecutul lor, manevră care însă nu a adus prea mulți aderenți.

Oricum, mulți foști legionari s-au orientat în masă către partidul comunist, cel puțin se afirmă că li s-a ordonat acest lucru, dar cine a amânat acest ordin se uită să se precizeze. Unul dintre mulții iluștri legionari recrutați de Uniunea Patrioților, care a luat ființă între timp, a fost popa Burducșa, care, la scurt timp după defilarea cu crucea în mână în fruntea coloanelor în cămăși verzi, a devenit ministrul cultelor în cabinetul lui Groza.

Numeroși legionari au trecut în tabăra comuniștilor și cum aceștia erau la început și nu aveau experiență în viața politică, legionarii au reușit foarte repede să devină indispensabili în mai multe posturi în mai multe posturi cheie în partid și administrație.

Acest fenomen de daltonism politic nu a surprins pe nimeni. Legionarii și comuniștii aveau aceiași inamici, aceleași pasiuni, aceleași metode. Anterior, cu toate că legionarii se situau pe poziția de adversari ai marxismului, ei nu se dăduseră în lături să accepte în rândurile lor numeroși comuniști de notorietate, recrutați în special dintre muncitorii grupați în Corpul muncitoresc legionar, de sub comanda lui Demetre Grozea, care am văzut că a fugit în est în ianuarie 1941. Conducerea politică de la Moscova a dat oare în 1937 ordin muncitorilor din România să adere la legiune? Așa se afirmă.

La 16 decembrie 1940, în plină guvernare și orgie legionară, prefectul de Romanați, Liber Târnoveanu, cu directorul presei și propagandei legionare, Stroe, au primit acordul Ministerului de Interne de a pătrunde în lagărul de concentrare de la Caracal, unde să contacteze personalitățile comuniste închise acolo: Constantinescu-Iași, Mihai C. Bujor și Ilie Cristea. S-a angajat o discuție asupra valorilor ideologiilor comuniste și legionare, convenindu-se că, de fapt, comunismul nu diferă de legionarism, iar Bujor a afirmat că legionarii, deși purtători ai cămășii verzi, au „spiritul”. la fel de roșu ca și al comuniștilor. Întrevederea a fost atît de cordială încât Stroe i-a solicitat lui Constantinescu – Iași să țină un discurs la Caracal, la care acesta a replicat simplu că nu poate răspunde propunerii decât când va fi liber.

4. Legionarii se rup de comuniști. Rezistența legionară.

În toamna anului 1948, flirtul dintre roșii și verzi se pare că se apropia de sfârșit. Comuniștii au descoperit, după un anume timp, că foștii legionari, ocupanți ai unor posturi de conducere, plănuiesc o acțiune anticomunistă. Oricum, de la o zi la alta, prăpastia dintre ei se adâncea mereu.

Se poate presupune că legionarii doreau ieșirea comuniștilor de sub tutela Moscovei și să urmeze formula introdusă de Tito în Yugoslavia (n. n. ortografia din manuscris). Tot atât de bine se poate presupune că au fost dezgustați văzând că evreii își întind, fără măsură, autoritatea în stat, mai ales în economie și poliție, iar administrația românească a fost efectiv invadată de unguri.

Cert este faptul că evenimentele care s-au derulat în România, după 23 august 1944, au oferit propagandei legionare argumente mult mai pertinente decât cele propuse de regimul anterior anului 1939 și fanteziile lui Carol al II-lea și celorlalți ai săi.

Antisemitismul are, în 1948, cu totul alte motive de manifestare decât pe timpul când nu se putea reproșa evreilor doar că știu să facă rost de bani.

Cât despre patriotismul legionarilor, cum au putut ei să se împace cu ideea că țara a fost abandonată unei conduceri în care posturile supreme nu erau ocupate de români autentici și care acționau după indicațiile unui guvern străin?

Oricum, o rezistență activă organizată de legionari înarmați devine o realitate pentru mai mulți ani de aici înainte.

Astfel, în septembrie 1948, aceștia, ascunși în Carpații Olteniei, au atacat un convoi militar și au capturat trei camioane.

5. Emigrația legionară

S-a înfiripat, de asemenea, o emigrație legionară. În zilele de după 23 august 1944, Horia Sima a organizat în Germania un guvern pe care-l prezida alături de Pamfil Șeicaru, fostul director al ziarului „Curentul” ca ministru de externe (în cadrul acestui guvern) din care mai făcea parte generalul Cîrnoabă, Gîrneață și alții. Acest guvern se va dizolva odată cu înfrângerea armatei lui Hitler. O perioada nu s-a mai auzit nimic despre Horia Sima. Apoi el a apărut în Italia, iar mai apoi în Spania. Recent, un fost ministru legionar, trecut la comuniști, Livada, care a fost o perioadă secretar general la Ministerul Economiei Naționale, numit apoi consilier comercial la Roma, a fost chemat la ordine, deoarece a luat legătura cu Horia Sima.

Se zice că emigrația legionară are sediul. la Paris, aproape de misiunea americană și că șef. este Comaniciu1, despre care Maniu a scris nefavorabil în 1944.

Este posibil ca americanii să-i fi protejat pe legionari?. Cât adevăr cuprinde această afirmație? Se gândesc în ultimă instanță, oare, să-i utilizeze (precum au făcut-o. nemții în timpul războiului cu Horia Sima), pentru a exercita presiuni asupra conducerii de la București? Mai puțin de crezut; americanii s-au lămurit dinainte câtă încredere se poate avea în acești emigranți ca și în legionarii rămași în România.2

6. Dacă roata istoriei și direcția vântului.

Este imposibil ca această mișcare atât de amplă și de profundă cum a fost mișcarea legionară să nu fi lăsat urme pe care timpul nu le va putea șterge definitiv. Dacă după mai mulți ani evenimentele nu au făcut decât să amâne pasiuni pentru cei care au inițiat mișcarea, ideologia lor, nu înseamnă că nu mai are ori nu ar mai putea avea aderenți.

Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi lipsit sprijinul armatei roșii iar minoritatea comunistă ar fi scăpat frâiele din mână ?

S-au gândit oare toți ce organizație politică era în măsură să-și asume conducerea destinelor țării?

Monarhia a fost suprimată și o revenire la putere era puțin probabilă. Partidul liberal era în agonie, rezultatele scrutinului din noiembrie 1946 nu lăsa nici un dubiu asupra acestui subiect.

Partidul naționalist-țărănist, care în noiembrie 1946, deși a obținut aproape 80% din voturi, dar nu avea conducere și nici cadre corespunzătoare, ar fi reușit, oare, să se organizeze și să se adapteze transformărilor politice și sociale?

Mișcarea legionară apărea, deci, în acest moment singura forță de rezistență și opoziție activă și dornică, aptă pentru a-și modela acțiunile la realitățile revoluționare ale perioadei respective. Singură, această formație era capabilă să adune în jurul său nenumăratele victime ale noului regim: ofițeri și subofițeri scoși din funcție, funcționari cu studii superioare, avocați și ingineri îndepărtați din profesii, proprietari agricoli expropriați, studenți dezorientați de noile legi școlare, salariați ajunși în mizerie ale căror retribuții au scăzut de 2-3 ori raportat la necesități, țărani tracasați de măsuri administrative, românii care suportau din ce în ce mai greu dominația străină și invadarea administrației de către evrei și unguri, toți cei care – într-un cuvânt – sufereau în absența unui conducător sau a unei organizații care să răspundă cel mai bine preferințelor politice.

1Horațiu Comaniciu, fost șef al cancelariei lui Horia Sima. Nefiind de acord cu linia dură și violentă a „simiștilor”a trecut la național-țărăniști, fiind considerat de vechii camarazi trădător, motiv pentru care nu a avut prea mulți adepți, comparativ cu grupările din exil ale lui Horia Sima (. Spania) și Constantin Papanace (Italia), care, de asemenea, s-a distanțat de Horia Sima.

Constantin Papanace. (15 sept. 1904. – 7 aprilie 1985, Salo. Italia). doctor în economie politică, autor, istoric și publicist român de origine aromână,. liderul Tineretului Legionar Macedonean (1932-1933) și prim-consilier al „Căpitanului”, deputat de Caliacra pe listele partidului „Totul pentru Țară”, din decembrie 1937.

2C. I. A. a pregătit. și parașutat în România mai multe grupuri pentru misiuni de organizare a rezistenței, contând pe anticomunismul legionarilor, de care nu se îndoia, după cum rezultă din documentele de arhivă ale agenției. Grupurile parașutate au fost, însă, imediat capturate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 11
Aurel I. Rogojan 247 Articole
Author

17 Comentarii

  1. Am avut o ruda mare „legionar de Oltenia”, bun meserias, director intr-un minister. Cand Romania, vorba unui idiotlog din armata, „a intors armele cu 360′” si legionarii de Fagaras au trecut la lupta de partizani in munti, don director oltean a trecut la comunisti si a ramas director pana la pensie, deh, nu esti oltean, daca nu esti director.

  2. 1. Maresalul Antonescu a fost lasat singur in acele vremuri cumplite pentru tara. Alianta de moment cu legionarii a fost inevitabila, impusa de refuzul las al liderilor PNL si PNT de a se implica in gestionarea acelor momente critice.
    2. Legionarii sunt pe veci stigmatizati de crimele odioase savarsite, mai ales cu privire la prof. Iorga, Madgearu s.a.
    3. La Yalta, Romania a fost o marfa. Biletelul cinic al lui Churchill ne-a trimis in bratele larg deschise ale URSS.
    4. Actiunile ulterioare ale marilor puteri cu privire la Romania au urmarit, ca de fiecare data, satisfacerea propriilor interese, coloniale, economice, strategice, etc.

  3. Primii niste exaltati cu creier putin care faceau orice in numele lui Dumnezeu,faceau jocul si au legitimat comunismul dar mai ales planurile sionismului.Ceilalti niste inculti cu un tupeu fariseic si vipere malefice farà Dumnezeu dar care zic ei ar fi din poporul ales Primii au facut rau inconștient,ceilalți au făcut însutit mai rău, sub masca celor mai bune intenții.

  4. banuiesc ca ruda aceea a ta, fost legionar, nu ti-a spus si cum a dat cu subsemnatul la Secu si i-a dat in primire pe toti fostii lui tovarasi de pistol, dupa stravechea traditie mioritica.
    Si eu am avut socru un fost legionar, care pe 15 Dec 1989 a fost chemat la Secu locala si nu i-au mai dat drumul decat dupa o zi. Intr-atat de periculos putea fi un mosulica de aproape 90 de ani. Socrul meu n-a fost director. Abia a reusit sa fie invatator la tara, dupa ce multi ani nu l-au primit nicaieri sa munceasca, desi era economist. A patit la fel ca in ,,Cel mai iubit dintre pamanteni”, doar ca n-a acceptat sa munceasca la deratizare.

  5. Tradarea este un cromozom in plus in singele multor romani! De asta niciodata vreo miscare populara nu va avea decit pe termen scurt succes! Asta-i marfa!

  6. O insailare de presupuneri ale altora…Scopul vadit fiind NEGAREA reintegrarii in PCR/PMR a fruntasilor legionari la ordinul COMINTERNISTEI STALINISTE Ana Pauker…Despre Hans Sima am mai vorbit aici, ca si de COMINTERNISTUL Moruzov care tinea de GRU!
    De ce oare, „parasutatii” erau asteptati si arestati la aterizarea in munti? Garda de Fier a fost o creatie Comintern cu fruntasi
    proveniti din ILEGALISTII/AGENTII SOVIETICI ai PCR si cu IDEOLOGI NARODNICI, Iorga si AC Cuza, ulterior Nae Ionescu si Goga etc!
    Hans Sima, ca si Iohan-Georg/Andreas Maurer au fost de la mijlocul anilor 1960, respectiv 1970 Landeshauptmann-i austrieci!!!

  7. Ai avut carnet roșu cu secera și ciocanul tovarășe ofițer de Securitate. Nu sunteți credibil ați servit fostul Pact de la Varșovia ai fost coleg de breaslă cu Putin și turnătorul Petrov. Ce merite au foști ofițeri de Securitate care primesc pensii speciale?

  8. Garda de Fier este Creatia Prea Sfantei Treimi. La 1273 calugarul vazator cu Duhul din insula Rhodos, Agatanghel a Profetit. Garda de Fier este darul oferit de Sfantul Dumnezeu poporului roman iar membrii ei au fost ucisi de cei ce-L urasc pe Dumnezeu. Restu-i propaganda desantata a urmasilor celor ce i-au omorat pe legionari acum mai bine de 80 de ani, liftele alogene ce ne urasc si pe noi romanii tot la fel cum acestia urasc si Sfanta Treime. “În vremea aceasta în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la Gurile Dunării, numită şi ţara Lupului, va apărea fiului omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizaţie numită Legheon (Legiunea Arhanghelului Mihail, Miscarea Legionara, Nota F.N.). Membrii acestei organizaţii vor fi prigoniti de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri, şi mulţi vor fugi peste hotare, prigoniţi de poporul duşman lui Dumnezeu (Cum de altfel s-a si intamplat cu membrii Miscarii Legionare, Nota.F.N.).

  9. Indivizi macinati de dogma precum „Obs.”, care e o clona multipseudonima, nu au cum sa interpreteze corect ISTORIA care vorbeste
    clar, fara posibilitatea vreunei confuzii daca esti o persoana verticala, cu respect datza de ADEVAR, oricare ar fi acesta! Sa-l compatimesti pe CRIMINALUL CONTRA UMANITATII Antonescu, monstrul COMINTERNIST care a tarat ROMANIA MARE intr-un MACEL BOLSEVIC MONDIAL sacrificand UN MILION DE MILITARI trimisi slab inarmati si fara echipamente adecvate iernilor rusesti si punandu-i lui Hitler la dispozitie RESURSELE si ECONOMIA romaneasca, tu fiind acum un AGENT SOVIETIC Tica-los care propaga mizeria rasputinista ordinara cu „cerealele ucrainene pentru porci” pe care DE FAPT SECURISTII ROMANI LE PUN IN LANTUL UMAN DE CONSUM si nu ucrainenii mi se pare o sfidare a celui mai elementar bun simt!!! Un militar de cariera normal, adica patriot, care oricum A INSTITUIT DICTATURA MILITARA, nu avea nevoie de o acoperire politica si in niciun caz de GARDA COMINTERNISTA DE FIER pe care a folosit-o de fapt pentru POGROMURILE la evrei si la OPOZANTII VIITOAREI, PREVIZIBILE, ALIANTEI INJOSITOARE cu Hitler fara de care NU PUTEA SA INSTITUIE DICTATURA MILITARA!!!

  10. „banuiesc ca ruda aceea a ta, fost legionar, nu ti-a spus si cum a dat cu subsemnatul la Secu”

    Nu stiu, mi s-a povestit, eram prea mic cand el era la pensie bine, l-am vazut o singura data si individul era respingator, intransigent, inflexibil, nu iubea copiii, probabil iubea doar capitanul si legiunea.

  11. Am auzit nenumarate interviuri in presa si televiziune cu povestiri ale partizanilor romani care au luptat in munti,care erau laudati pt. eroismul lor sau pt. tot cit s-au chinuit ani multi ca sa reziste in munti.La fel erau compatimiti tot in presa si emisiunile TV pt. anii stati in inchisorile din Romania .Si ma intreb un singur lucru, daca toti astia erau legionari, cum ii acuzam mereu ? Pe o parte ii laudam si compatimim pt. cit au luptat in munti siv au suferit in inchisori,iar pe de alta parte ii criticam ? Unde este adevarul ?

  12. Charlica, ai fierbințeli, baiețas, ii sufli in gura lui Axon?
    Phahhh!

  13. Progromurile asa zis legionare impotriva evreilor au fost opera Sigurantei Statului si gasca comunistilor khazeri. „CONVENŢII SECRETE DE COLABORARE

    Deşi istoria P. C. R. Include numeroase „pete albe”, sau fapte asupra cărora se păstrează tăcerea în mod intenţionat, colaborarea comuniştilor cu regimul Antonescu s-a materializat prin două convenţii secrete încheiate în 1941.

    Colaborarea acestora, subliniem, a fost posibilă, datorită efectelor pactului RIBBENTOP-MOLOTOV, care a funcţionat între anii 1939 – 1941.

    Prima convenţie de colaborare, între comunişti şi regimul Antonescu s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941, prin mijlocirea serviciului secret de informaţii – S. S. I. – reprezentat de comisarul Petrovici şi de Constantin David (khazar de origine), care reprezenta Partidul Comunist din România(P. C. d R.). prin aceatsă convenţie, partidul comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941, prin acţiuni anarhice, în cartierele khazarilor, alături de poliţişti, derbedei şi hoţi.

    Comuniştii şi-ai respectat angajamentele, aducţnd astfel o importantă contribuţie la consoloidarea regimului antonescian cu această ocazie.

    Parrticipareea comuniştilor la devastarea cartierelor khazare din 20-23 ianuarie 1941, este însă şi atăzi un subiect „tabu”, pentru istoria P. C. R. şi nu înţelegem de ce ((Ion Coja „Despre aşa numindu-l unii holocaust”).

    Jocul dublu a lui Eugen Cristescu, a fost sesizat şi de unii conducători ai mişcării comuniste, care acţionau în clandestinitate, fapt ce i-a determinat la un moment dat să-l contacteze.

    Remus Koffler menţiona, într-o declaraţie, în 16 august 1940: „Colaborez cu Eugen Cristescu de la Serviciu Secret, care lucrează pentru americani, nemţi şi englezi pe care ne putem bizui (Cristian Troncotă „Omul de taină al Mareşalului”).”

  14. Legionarii au fost gasiti capi ispasitori. „A doua convenţie între comunişti şi regimul Antonescu, s-a încheiat în iulie 1941, după atentatul trenului „Patria” şi a fost semnată de Eugen Cristescu, directorul S. S. I. Şi Ştefan Foriş, secretarul Partidului Comunist din România. Prin această convenţie, comuniştii se angajau la a se abţine de la acte de sabotaj în industria de armament şi transportul feroviar pe perioada războiului.

    S. S. I. –ul, la rândul său, se angaja să nu trimită pe front nici un comunist, care astfel ar fi ajuns să lupte contra lui Stalin şi Au. R. S. S. În al doilea rînd, de a nu-i preda pe comunişti lui Adolf Eichman, pentru a-i duce în lagărele de muncă germane, iar în al treilea rând, de a nu se opune „infiltrării” de către Bucureşti a comuniştilor din şară. În 1944, cţnd a avut dovada colaborării lui Foriş cu regimul Antonescu, Stalin a ordonat o „epurare” masivă a comuniştilor din România, în primul rând a lui Ştefan Foriş şi a colaboratorilor săi, dar şi utilizarea pe mai departe a directorului S. S. I. Eugen Cristescu. Asta pentru a nu mai vorbi de colaborarea mai veche a comuniştilor, din 1938, cu Frontul Renaşterii Naţionale”, organizaţie carlistă (Ion Coja „Despre aşa numindu-l unii holocaust”).”

  15. @gelu: In sfirsit, spui si tu ceva cu cap si coada, daca intr-adevar esti gelu, cel ce tot face inchinaciuni.

  16. Aveti putintica rabdare si o sa faceti si voi inchinaciuni cerand salvarea de la Prea Sfanta Treime si Prea Sfanta Fecioara Marian, Nascatoarea de Dumnezeu. Mintenas incepe duelarea cu atomonuclearele intre cele 2 parti combatante, Satan Occident si Rusia Ortodoxa. Aliluia.

  17. „Progromurile asa zis legionare impotriva evreilor au fost opera Sigurantei Statului”

    In armata ordinele si actiunile militare sunt inscrise intr-un registru, asa ca n-ai cum sa-l scuzi pe criminalul de razboi (asasinarea civililor) I.Antonescu. Asa cum, notele informative sunt olografe (scrise de mana) pentru identificarea autorului si pentru a-i bloca negarea. Rapoartele la militia de proximitate erau verbale si nu se arhivau. Nu te-a informat Petrov ?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.