Zaharina, îndulcitor controversat

Zaharina este un îndulcitor controversat, nefiind foarte clar dacă este sau nu sigur pentru consum.

În 1972, cercetători de la Departamentul pentru Agricultură din Statele Unite au propus interzicerea comercializării zaharinei. Fără succes însă, fiind în acel moment singura alternativă pentru diabetici.

Doza zilnică admisă acceptată de JEFCA (forul mondial care se ocupă cu reglementarea utilizării aditivilor alimentari) este de 5 mg/kg corp şi a fost stabilită în 1993, iar studiile făcute pe animale au arătat că prezenţa zaharinei un timp îndelungat în stomac duce la apariţia cancerului.

Potrivit cercetătorilor de la JEFCA, zaharina trebuie utilizată numai în produsele pentru diabetici.

Zaharina, E954, este un îndulcitor artificial de 300 de ori mai dulce decît zahărul şi este utilizat de cele mai multe ori în combinaţie cu alţi aditivi, precum aspartamul sau ciclamatul. Îndulcitorul este folosit în prăjituri, bomboane, sucuri, creme, îngheţate, margarină, murături, muştar, marmeladă, gemuri, dar şi pentru produse farmaceutice şi pastă de dinţi.

În 1879, când s-a descoperit, zaharina a fost considerată o adevărată salvare, mai ales pentru persoanele care suferă de diabet. Însă cercetările ulterioare au arătat că efectele asupra sănătăţii sînt dintre cele mai periculoase, mergând pînă la cancer.

Agenţia Internaţională de Cercetări în Cancer (IARC) a încadrat zaharina în grupa 2b, ca agent posibil cancerigen la om.

E954 poate interfera cu procesul normal de coagulare a sîngelui, afectează glicemia şi funcţiile digestive.

E954 a început să fie foarte utilizată după Primul Război Mondial, când pe piaţă era criză de zahăr.