Inaugurat în toamna anului trecut, parcul Ekeberg, aflat la sud-est de capitala norvegiană, oferă vizitatorilor o galerie de sculpturi moderne şi contemporane donate oraşului de omul de afaceri Christian Ringnes.
La Oslo există tradiţia expunerii de sculpturi în aer liber. În nord-vestul oraşului, peste 200 de statui din granit şi bronz, realizate de artistul norvegian Gustav Vigeland (1869-1943), fac reputaţia parcului Frogner.
Aristide Maillol, Nud fără draperie
În parcul Ekeberg sunt plasate 31 de opere, obiectivul organizatorilor fiind de a aduce în acest loc, în următorii 50 de ani, 80 de sculpturi ale unor artişti internaţionali cum ar fi James Turrell sau Marina Abramovic.
Ekebergparken este un loc unic, prielnic contemplaţiei şi creaţiei, fiind situat în vârful unei coline împădurite, încă sălbatice. Într-o parte, el domină fiordul oraşului Oslo cu apele lui strălucitoare. În cealaltă parte se află Bjorvika, un cartier în plină transformare, în care, din 2000, se ridică “Opera” construită de agenţia “Snohetta”. La orizont, în stânga lui, se poate zări chiar silueta aeriană a Muzeului de Artă Modernă “Astrup Fearnley”, conceput de Renzo Piano în 2012. Dar Ekebergparken este şi locul care a inspirat una dintre capodoperele lui Edvard Munch, Strigătul (1893), una dintre icoanele artei moderne.
Marilyn de Richard Hudson
Oficial, oraşul Oslo, care este proprietarul acestui teren de 26 de hectare mult timp neglijat, prezintă Ekebergparken ca pe un muzeu în aer liber în care dialoghează “arta, istoria şi natura”. Resuscitarea memoriei locului şi punerea în operă a unui program pedagogic axat pe biodiversitate constituie o parte a obligaţiilor Inei Johannesen, directoarea instituţiei. Preocuparea esenţială constă însă în îmbogăţirea colecţiei de sculpturi, esenţială şi din punct de vedere turistic. Donaţia omului de afaceri Christian Ringnes constituie originea proiectului şi a Fundaţiei “C. Ludens Ringnes”, creată în 2003.
Un parcurs opulent
Ekebergparken. Muzeul în aer liber
Dan Graham Pavilion
Din centrul oraşului Oslo se ajunge la Ekebergparken în 12 minute cu tramvaiul, care are două opriri: la “Oslo Hospital”, în partea de jos a colinei şi la “Sjomannskolen”, în vârf. Itinerarul duce în mod obligatoriu la “Restaurantul Ekeberg”, construit de Lars Backer în 1927-1929, în stilul funcţionalist, restaurant al cărui proprietar este chiar Christian Ringnes.
În holul acestuia, proaspăt renovat, se poate descoperi o scenă de vilegiatură care rezumă filosofia parcului: un Dejun pe iarbă din 1943, al pictorului norvegian Per Krohg, mare admirator al lui Francis Picabia.
Renoir, Venus Victrix
În apropierea restaurantului, câteva sculpturi în bronz arată că, la început, stăpânul locului a fost atras de “moderniştii clasici” francezi, cum ar fi Renoir, ale cărui lucrări Venus Victrix din 1914-1916 şi marea Femeie la baie din 1917 pot fi văzute, dar şi Rodin, cu Eva şi Cariatidăcu urnă, sau Maillol, Nud fără draperie, toate, piese remarcabile. Alte opere, contemporane şi internaţionale, perpetuează tradiţia clasică. Pot fi admirate Reflecţii a belgianului Guy Buseyne şi Marylin a britanicului Richard Hudson. Cu forme generoase, marca operelor columbianului Fernando Botero, se oferă privitorului Reclining Woman din 2004, care completează perfect acest ansamblu dedicat frumuseţii feminine. Se detaşează de grup Sean Henry, cu viziunea sa critică. Cu Walking Woman (2008), artistul englez surprinde prin tehnica bronzului pictat şi prin dimensiuni (217x76x125 centimetri).
Între vis şi sex
Diane MacLean, Open Book
Hilde Moehlum, Figură concavă
Unul dintre momentele aşteptate de vizitatorul Ekebergparken este întâlnirea cu operele artiştilor nordici. Aceasta rezervă câteva surprize frumoase. În domeniul artei norvegiene, atenţia se opreşte asupra lucrării realiste Mamă şi copil, un bronz de Per Ung, artist dispărut de puţină vreme, aproape necunoscut pe plan internaţional. Dyre Vaa reţine prin lucrarea de inspiraţie literar-fantastic, Huldra, un bronz din anii ’30, un personaj jumătate animal, jumătate femeie, demn de atmosfera unui basm.
Rodin, Cariatidă cu urnă
Marea doamnă a modernismului norvegian, Aase Texmon-Rygh, este autoarea unei sculpturi “abstratizante”, intitulată Mobius trippel, din 1998. Angajamentul feminist transpare la o cunoscută artistă suedeză, Ann-Sofi Siden, cu Fideicommissum, din bronz, operă din anul 2000, cu o componentă naturalistă, cu o postură provocatoare.
Per Ung. Mamă cu copil
Spiritul suprarealist domină o altă parte a colecţiei Ringnes. Vizitatorul este primit, de altfel, de Venus din Milo cu sertare, realizată în 1936 de Salvador Dali. Visul, subconştientul şi sexualitatea îi inspiră pe creatorii norvegieni. Knut Steen (1924-2011) a sculptat în marmură, personaje drapate. Cu Indre rom VI-Livslopet, o instalaţie axată pe ciclul vieţii, Per Inge Bjorlo (născut în 1952) propune privitorului intrarea într-un corp cavernos. Tânărul american Matt Johnson transformă sculptura într-un tur de forţă de magie, cu Femeie în levitaţie, în timp ce Cuplul, de Louise Burgeois, suspendat între doi stejari bătrâni, bântuie inima Ekerbergparken.
James Turrell, Skyspace
Colecţia Christian Ringnes numără şi piese monumentale. Doi englezi îşi dovedesc măiestria în arta cinetică şi în cea a mobilelor: George Cutts, cu The Dance (2012-2013), două tije ondulate ce se ridică spre cer, şi Lynn Chadwick (1914-2003) cu Ace of Diamonds, construit din volume geometrice.
Marina Abramovic
Tony Cragg optează, în ceea ce-l priveşte, pentru forme aluzive, organice şi dinamice, în Cast Glances din 2002. Open Book, de Diane MacLean, se înscrie perfect în peisaj cu pereţii săi reflectorizanţi, cu efect de artă ambientală.
Salvador Dali, Venus din Milo cu sertare
La Ekebergparken, neo-avangarda este ilustrată de artişti americani sau rezidenţi în America. Dan Graham reinventează nebunia parcurilor englezeşti sau “casele de plăcere” cu Pavilionul său din sticlă şi metal. Cu Skyspace, o arhitectură subterană, James Turrel îi invită pe privitori să trăiacă experienţa luminii, mai ales a zorilor şi a aurorei. Stone Carving de Jenny Holzer seamănă cu un ecou al picturilor rupestre din epoca Fierului, ce pot fi găsite în parc în apropiere de Sjomannskolen. În sfârşit, instalaţia lui Sarah Sze, care atrage păsările, are un caracter ecologic potrivit locului. Formele cele mai contemporane ale sculpturii ilustrează cel mai bine dorinţa de a se pierde în peisaj a vizitatorului, vizată de Christian Ringnes. Instalaţia video a fost aleasă de Tony Oursler pentru Klang. Imaginile şi sunetul difuzat de această operă, pe jumătate îngropată, povesteşte aventura umanităţii din preistorie în zilele noastre.
Matt Johnson, Femeie în levitaţie
Walking Woman
Să mai cităm şi The Scream “terapeutic” al Marinei Abramovic, performance metalic fixat în sol. Vizitatorul este invitat să se aşeze în faţa ei şi să facă o experienţă interzisă de relaţiile sociale: să strige până îşi pierde respiraţia, ca pentru a se elibera de toţi demonii care îl locuiesc.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.