Arhitectura Dallasului, între Art Deco şi contemporaneitate

Dallas adăposteşte unul dintre cele mai remarcabile ansambluri arhitecturale ale anilor ’30. La doi kilometri de centrul oraşului se află clădirile vechii „Expoziţii a Centenarului Independenţei Texasului”, inaugurate în 1936 la Fair Park, o bijuterie a epocii Art Deco.

Tema principală a acestei Expoziţii din 1936 a fost celebrarea „Centenarului Independenţei Texasului”. Statul şi-a dobândit independenţa faţă de Mexic în 1836. A fost mai întâi un stat suveran timp de aproape 10 ani înainte de a deveni parte a Statelor Unite. Această independenţă, simbolizată de drapelul cu o singură stea, marchează încă identitatea Texasului, numit „Lone Star State”. Un alt motiv de mândrie, în mod paradoxal, îl constituie faptul că statul a trăit sub şase drapele: cel francez în secolul al XVII-lea, cele spaniol, mexican şi texan, cel al Statelor Unite şi cel al Confederaţiei.

Morton Meyerson Symphony Center, conceput de I.M. Pei

La începutul anilor ’30, a apărut dorinţa de a prezenta Mexicul nu atât ca un stat al Vechiului Sud, el a participat la Războiul de Secesiune de partea Confederaţiei, cât drept unul dintre noile state ale Vestului, energic, îndreptat către viitor şi progres. Aceste precizări istorice sunt importante pentru înţelegerea programului decorativ al Expoziţiei Centenarului din 1936.

Despre istoria Dallasului scriu Jim Parsons şi David Bush în volumul „Art and Architecture of the Texas Centennial Exposition” şi Kenneth B. Ragsdale în „The Year America Discover Texas: Centennial 36”.

Fastuoasa sală a Meyerson Symphony Center

Când locuitorii Dallasului au făcut efortul de a organiza expoziţia, concurând cu Houston, San Antonio şi Fort Worth, nimeni nu credita acest oraş foarte nou care nici nu exista în 1836. Graţie campaniei orchestrate de bancherul R-L. Thornton şi, mai ales, de arhitectul George L. Dahl, oraşul a obţinut proiectul mult dorit. Era însă nevoie de un tur de forţă pentru ca, în numai 14 luni, totul să fie realizat. Dahl a fost numit arhitectul Centenarului. El a reunit o echipă formată din Donald Nelson, care conducea grupul de desenatori, Clarence Cutler pentru iluminat, Juan Larranaga pentru coordonarea cromaticii construcţiilor şi un grup de artişti pentru marile decoruri exterioare, condus de Lawrence Tenney Stevens şi de doi sculptori francezi, Raoul Josset şi Pierre Bourdelle, care lucraseră deja la expoziţia de la Chicago.

În afara acestor echipe, Dahl a apelat la mari arhitecţi ca Albert Kahn, constructorul din Detroit şi unul dintre cei mai buni arhitecţi de clădiri industriale, Donald Barthelme, care venea din atelierul franco-americanului Paul Philippe Cret, a cărui influenţă a fost determinantă în registrul monumental modern al perioadei.

Sala de expoziţii cu faţada spre o splendidă grădină la Nasher Sculpture Center, semnat de Renzo Piano

Reputaţia Dallasului ca teatru arhitectural a crescut considerabil în 2009, odată cu inaugurarea unei serii de clădiri în Districtul Artelor. Opere semnate de Sir Norman Foster, cu noua Operă, Rem Koolhaas cu teatrul şi Calatrava cu podul peste Trinity River s-au adăugat celor concepute de Larrabee Barnes, care a construit Muzeul d Artă în 1984, I.M. Pei cu „Morton Meyerson Symphony Center” în 1989 sau Renzo Piano cu „Nasher Sculpture Center” în 2003.

Alături de aceste realizări contemporane, se întinde ansamblul Art Deco de la Fair Park. Conservarea lui s-a datorat în mare parte organizării, în fiecare toamnă, a marelui „State Fair”, cel mai mare târg din Statele Unite, amestec de Salon de Agricultură, târg industrial şi parc de distracţii. Toate celelalte realizări arhitectonice de acest tip, cum ar fi Barcelona 1929, Chicago 1933, Paris 1937, New York 1939, au fost distruse parţial sau total.

La Dallas s-a păstrat aproape tot, cu excepţia câtorva clădiri, cum ar fi „Ford Building”, „Hall of Negro Life” şi câteva pavilioane pitoreşti.

Esplanada şi pavilioanele bogat decorate

Opera din Dallas, creaţie a arhitectului Norman Foster

Inspirat de exemplele precedente ale expoziţiei de la Saint-Louis şi de realizările lui Cret la Universitatea din Austin, arhitectul George Dahl a organizat prima parte a expoziţiei în jurul unei esplanade pe care pavilioanele se succedau precum cele ale castelului Marly din Franţa, precedând, la capătul unui bazin, pavilionul central, „State Texas Building”, cunoscut acum sub numele „Hall of State”.

Ansamblul este remarcabil, dar mai multe pavilioane trezesc o emoţie specială. Unul dintre cele mai spectaculoase, deşi în afara perspectivei, este cel cunoscut acum drept „Tower Building”, la vremea aceea „US Government Building”. Un turn înalt, surmontat de vulturul american, desenat şi sculptat de francezii Raoul Josset şi José Martin şi decorat cu basoreliefuri de Julian Garnsey.

Teatrul din Dallas, purtând semnătura lui Rem Koolhaas

De o parte şi de alta a bazinului ce ducea la intrarea „Hall of State”, volumele simple sunt subliniate prin folosirea culorilor ocru, roşu şi albastru, care se regăsesc în ansamblul expoziţiei. Fiecare din cele şase intrări este precedată de o sculptură monumentală, opere semnate de Raoul Josset, José Martin şi Lawrence Tenney, ilustrând istoria Texasului.

La adăpostul marilor vestibuluri deschise, fresce vaste, datorate unui artist de origine italiană, Carlo Ciampaglia, arată diferitele faze ale progresului în domeniul transporturilor.

Podul peste Trinity River, construit de Santiago Calatrava

Clădirile sunt de asemenea decorate la exterior cu imense basoreliefuri de Pierre Bourdelle, într-un stil neo-minoic de mare calitate şi forţă. Calitatea acestor basoreliefuri demonstrează talentul acestui artist uitat. Pot fi văzute minunate panouri semnate de el într-o altă capodoperă a Art Deco, vechea Gară centrală din Cincinnati.

Printre arhitecturile de primă mână de la „Fair Park”, trebuie amintit „Food and Fibre Pavillion”, decorat cu frescele lui Hector Serbaroli, vechea clădire a administraţiei, devenită astăzi „Women’s Museum”, ornată cu fresce de Ciampaglia şi o sculptură monumentală de Josset.

Decoraţie murală la Hall of State

Stadionul, care poartă numele „Cotton Bowl”, a fost de mai multe ori supraînălţat, dar şi-a păstrat intrarea monumentală. La sud, se aliniază o serie de edificii culturale. „Dallas Museum of Fine Arts”, „Acvariumul”, un mare Amfiteatru în aer liber. Aceste construcţii, păstrate integral, şi-au schimbat uneori destinaţia, ca în cazul Muzeului de Artă, devenit „Muzeul Ştiinţelor”.

Un loc aparte îl ocupă edificiul ridicat de William Lescaze, care, chemat la Dallas de Stanley Marcus, proprietarul magazinelor de lux „Neiman Marcus”, a realizat pavilionul „Magnolia Lounge”, după numele companiei petroliere din care s-a născut „Mobil Oil”. Acest mic pavilion era singurul în stilul internaţional, cu pilonii lui, pereţii de sticlă à la Chareau, rampele de acces. Ecoul arhitecturii gemane de la Bauhaus sau al lui Le Corbusier este vizibil. Clădirea, fină şi uşoară, restaurată recent, face figură specială la „Fair Park”.

Hall of State, un manifest al stilului texan

Instalaţie sculpturală în Fair Park

În mijlocul acestui bogat ansamblu tronează, în capătul marii persective, bijuteria de la Fair Park, „Hall of State”. Ea a avut parte de o atenţie specială şi de un rafinament decorativ fără egal care i-au întârziat deschiderea cu câteva săptămâni după începerea expoziţiei. Este opera lui Donald Barthelme, care a semnat-o aliniind pe fronton, în ordinea literelor numelui său, eroii Texasului. Exteriorul n-a fost încă restaurat, în afara marelui relief albastru care surmontează intrarea şi a sculpturii războinicului texan, operă de Allie Victoria Tennant, una dintre numeroasele femei-sculptor care au lucrat la „Fair Park”. În interior, bogăţia decorativă, calitatea programului, inventivitatea artiştilor şi a comanditarilor sunt surprinzătoare. George Dahl dorea să creeze un stil texan pentru „Fair Park”, pariu reuşit în acest interior. În marele Hall al celor şase drapele, imense fresce de Eugene Savage retrasează istoria Texasului. Influenţa marilor muralişti mexicani este sensibilă. Pe podea, mozaicuri de marmură reprezintă animale din Texas, cum ar fi tatou sau şerpi cu clopoţei. Marele zid din spate este decorat cu un gigantic basorelief aurit, de Joseph Renier, arătând cele şase drapele fluturând deasupra Texasului.

Fair Park, Music Hall

În partea stângă se deschide încăperea cea mai uimitoare, decorată pe pereţi şi pe podea cu piese ceramice de Ethel Wilson Harris, reprezentând flora Texasului şi câteva scene specifice ţării. În fundal se detaşează, pe un perete de piele, o sculptură de Dorothy Austin, reprezentând un cowboy.

În partea opusă a clădirii, se găseşte încăperea cea mai modernă a ansamblului. Pereţii sunt acoperiţi cu foi de aluminiu pe care flora Texasului formează mari motive decorative. În fundal, o frumoasă frescă de James Owen Mahonney aminteşte de pictorul şi decoratorul francez Jean-Adrien Mercier. Tema generală este cea a pământului şi a mării care îmbogăţesc Sudul liniştit. O senzualitate fermecătoare emană din această compoziţie. Toate încăperile au picturi murale de Olin Travis, Ton Lea şi Arthur Niendorff. Se regăseşte spiritul marilor decoraţii murale ale epocii lui Roosevelt şi al comenzilor „Federal Art Project”.

Texanic Art Deco

Unul dintre aspectele interesante ale acestui ansamblu este partea determinantă jucată de femeile-artist.

Pentru cei interesaţi de arhitectura dintre cele două Războaie Mondiale, de artele decorative ale secolului al XX-lea şi de Expoziţiile Universale, „Fair Park” este o etapă obligatorie. Păstrarea lui ţine de miracol pentru că el a fost ignorat de numeroşi istorici de artă, chiar americani.

Art District

Decoraţia sculpturală impunătoare din Fair Park

Cel de al treilea oraş al Texasului are cel mai mare cartier dedicat artei din Statele Unite: un district al artelor întins pe mai mult de 30 de hectare şi în continuă evoluţie. El este finanaţat în mare parte de magnaţii petrolului şi lumii afacerilor şi a fost desenat de mari arhitecţi precum Norman Foster, Rem Koolhaas, Renzo Piano…

Allie Tennant, Războinicul texan

Prima etapă este „Dallas Museum of Art”. Francezul Olivier Meslay, plecat de la Luvru, explică: „Ambiţia Art District este de a crea o pistă culturală a urbanismului. Muzeul nostru şi-a deschis porţile în 1984, iar construcţiile recente sunt rezultatul unei viziuni de peste 30 de ani, din dorinţa de a revitaliza centrul”. „Dallas Museum of Art” este o adevărată comoară, compusă din peste 24.000 de opere de artă, din Europa, Asia şi Africa. Punctul forte poate fi considerată colecţia „Wendy Reves”, ca o replică a casei lui Coco Chanel, creată în sudul Franţei în 1927. Acest muzeu este în proporţie de 80% finanţat din fonduri private, întrucât în Dallas există o foarte puternică tradiţie a donaţiilor.

Sculptură decorând Pavilionul Transporturilor

La câţiva paşi de „Dallas Museum of Art” se află „Nasher Culture Center”, care adună opere de Picasso, Matisse, Miró, Moore sau Giacometti. Câteva piese sunt expuse chiar în grădini, unde sculpturile sunt plasate cu graţie. Amatorii de muzică nu sunt nici ei uitaţi. În „AT&T Performing Arts Center” este propusă o ofertă extrem de generoasă şi eclectică: operă, music-hall, concerte pop şi varieteuri.

Fair Park

Nu departe se află şi „Perot Museum” al Ştiinţelor Naturale, care reuneşte, de la începutul acestui an, Muzeul de Istorie Naturală, cel al Ştiinţei şi Muzeul Copiilor.

Dacă asupra „Art District” sunt îndreptate toate privirile, nu pot fi neglijate edificiile mai vechi precum „Fair Park”, care amestecă stilul gotic cu Art Deco. Şi pentru a evada în afara Dallasului, poţi să ajungi la „Highland Park”, un Beverly Hills local, unde reşedinţele celor bogaţi se întrec în frumuseţe.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.