Asasinarea lui Boris Nemțov: între provocare și moartea unei Rusii posibile

Asasinarea liderului opoziţiei ruse Boris Nemţov, în noaptea de vineri spre sâmbătă, la Moscova a fost plănuită atent, au declarat anchetatorii, care analizează o serie de ipoteze de la o provocare politică până la răzbunarea islamiştilor radicali

Kremlin: Moartea lui Nemțov este o provocare

Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, vorbește despre o ”provocare”. ”Este prea devreme ca să tragem concluzii, dar putem fi sută la sută siguri că este o provocare”, a spus Peskov. ”Este o provocare în sensul că era limpede că Boris Nemțov se opune autorităților din Rusia, că se opune liniei promovate de autoritățile din Rusia”. ”Nemțov avea legături destul de strânse cu diverși oameni de la Kiev”, spune Peskov. Mergea des acolo, nu e un secret, multă lume știe asta, spune părtătorul de cuvânt al Kremlinului. ”Și pe acest fond și al planurilor opoziției pentru următoarele zile, pe fondul unei atmosfere tensionate având în vedere ce se întâmplă în Ucraina, aceasta este o provocare”.

Peskov a declarat că Nemțov nu reprezenta un pericol pentru Kremlin. ”Cu tot respectul pentru Boris Nemțov, el nu reprezenta un pericol în sfera politică pentru autorități și Vladimir Putin. Dacă comparăm nivelul popularității lui Putin și a guvernului, Boris Nemțov era un cetățean ca oricare altul”, spune Peskov.

Surse din cadrul Ministerului rus de Interne arată că, având în vedere că asasinatul a avut loc cu puțin înainte de o serie de marșuri ale opoziției, poate fi vorba despre o provocare. Alte surse din rândul autorităților ruse vorbesc despre o posibilă reglare de conturi legată de activitatea lui Nemțov în cadrul parlamentului regiunii Iaroslavl, unde era deputat. Avocatul familiei, Vadim Prohorov, declară că Nemțov primise amenințări cu moartea cu cateva luni înainte și depusese plângere la poliție în acest sens.

Potrivit Comisiei Ruse de Investigații (instituție care a luat loc Parchetului General al Rusiei începând din 2011), asasini neidentificați au tras ”cel puțin șapte sau opt focuri” asupra lui Boris Nemțov, în timp ce acesta se afla pe Podul Balșoi, în apropierea Kâremlinului, vineri noaptea.

O purtătoare de cuvânt a instituției aminintite arată că sunt luate în calcul o multitudine de ipoteze. ”Se studiază fiecare teorie, inclusiv cea a unui asasinat plătit”.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Interne declară: ”Nemțov se afla pe podul Balsoi împreună cu o femeie din Ucraina. A fost împușcat dintr-o mașină în miscare”. Purtătoarea de cuvânt adaugă că au fost gasite șase tuburi de cartuș la fața locului. Tipul armei va fi stabilit dupa testul balistic.

”Investigatorii vorbesc cu femeia cu care era Nemțov. La fața locului au sosit psihologi de la Ministerul pentru Situații de Urgenta”.

Surse citate de Interfax arată că invesrtigatorii au vizionat înregistrările camerelor video din zonă. În momentul zero au trecut pe pod un Ford Focus și un Ford Mondeo. Plăcuțele de înmatriculare au fost identificate. Martorii spun însă că mașina din care s-a tras nu avea numere de înmatriculare.

Ulterior, maşina folosită de asasinii opozantului rus Boris Nemţov ar fi fost găsită de poliţie. O Lada Priora, a fost găsit în apropiere de locul crimei, iar anchetatorii îl percheziţionează. Aceasta avea plăcuţe de înmatriculare în Inguşetia, republică rusă din Caucazul de Nord.

”Nu l-a ajutat nici faptul că era evreu…”

Acestea au fost pozițiile autorităților ruse. În Occidernt lucrurile se văd altfel, fără ca publicațiile vestice să emită teorii clare privind moartea lui Nemțov, în lipsa unor informații limpezi de la fața locului.

”Putin, prin secretarul său de presă, numește moartea lui Nemțov ”o provocare”. Însă cine a fost cel care a provocat-o? În ultimele luni, mașina de propagandă a lui Putin a incitat împotriva unei ”coloane a cincea” – cei care protestează împotriva anexării Crimeii și a războiului la care Kremlinul a instigat in Ucraina. Nemțov era pe toate listele trădătorilor publicate pe internet si la TV. Nu l-a ajutat nici faptul ca era evreu. Este un foarte puternic curent antisemit în campania de defăimare din Rusia. Mă îndoiesc că moartea lui va revigora protestele anti-Putin. E prea slab ca să reprezinte o amenințare. A-i convinge pe alții că faptul că regimul este criminal e un pericol pentru Rusia este este puterile liberalilor de azi. Și totuși nu pot să nu ma intreb cum ar fi arătat țara astăzi dacă Elțîn ar fi făcut o altă alegere în 1999. Sub președintele Boris Nemțov, Rusia ar fi fost o țară în care s-ar fi putut munci și trăi. Odată cu moartea sa, acest posibil viitor a murit si el”, scrie Leonid Bersidski pentru Bloomberg.

O victimă a urii legitimate și mediatizate

Publicația de limbă engleză The Moscow Times citează opinia directorului adjunct al Centrului pentru Tehnologii Politice din Moscova, Alexei Makarkin. Acesta susține că Nemțov a căzut pradă unei ”uri legitimate” de către mass-media din Rusia împotriva opozanților regimului Putin. ”Propaganda anti-liberală a creat o ură în cadrul societății. Acum avem o situație în care această ură a fost detonată. Acest asasinat demonstrează amploarea acestei uri legitimate și chiar sancționate în Rusia. Societatea este iritată de multă vreme, dar când ura vine de pe ecranul televizorului se face diferența”, spune Makarkin.

Un sondaj realizat de Centrul Levada, centru de sondare a opiniei publice apreciat inclusiv de către Occident, arată că lideri ai opozitiei ruse precum Nemțov, fostul premier Mihail Kasianov sau Alexei Navalnîi aveau o popularitate de circa 15%, în timp ce 68% dintre ruși nu-i simpatizau. Însă Nemțov însuși punea această lipsă de popularitate pe seama politicii editoriale a presei ruse, supusă mereu constrângerilor dictate de la Kremlin.

În 2012, an în primăvara căruia Vladimir Putin a prelaut al treilea mandat de președinte, după proteste mari împotriva sa conduse de opozanți precum Nemțov, Alexei, Navalnîi, Eduard Limonov sau Xenia Sobciak (fiica primarului din Sankt Petersburg al cărui subaltern a fost Putin), Duma de Stat a Rusiei a aprobat o serie de legi care au restrâns dreptul la protest. Atunci, în 2012, unul dintre importanții formatori de opinie din presa rusă, Vladimir Pozner, i-a oferit lui Nemțov o explicație frecvent citată de opozanții regimului: ”Nu vă innvit la mine în emisiune pentru că nu sunt autorizat să o fac, vorbesc cât se poate de sincer”.

Câtă opoziție fac opozanții regimului Putin

Văzută din Vest, opozanții regimului Putin s-au adunat în jurul câtorva personalități: Boris Nemțov, Alexei Navalnîi, Eduard Limonov, Gary Kasparov, Mihail Hodorkovski. Niciunul dintre ei nu putea și nu poate pretinde succesiunea la vârful Kremlinului și poate tocmai acesta este motivul pentru care majoritatea acelor ”siloviki” care îl mențin pe Vladimir Putin la putere le-au permis să se afirme ca lideri ai opoziției și sa asigure astfel cateva supape sigure pentru nemulțumirea legitimă a clasei de mijloc ruse.

Comunistul Eduard Limonov, candidat la președinție împotriva lui Dmitri Medvedev, nu este decat un boem om de litere transformat în politician care mizează pe scandal și naționalism. Kasparov este un mare șahist transformat în politician care se ajută mult de imaginea sa în ochii cetățenilor din Occident. Hodorkosvski, eliberat de regimul Putin din închisoare în urma unor diligente ale liderilor germani, este oligarhul transformat în democrat. Mihail Kasianov, fost premier, este și el unul dintre liderii actualei opoziții, indignat acum de ”moartea sub zidurile Kremlinului a lui Nemțov, fapt care depășește orice imaginatie”. Însă Kasianov (copreședinte împreună cu Nemțov al Partidului Libertății ”pentru o Rusie împotriva fărădelegii si corupției”) este cel care, opozant si pe atunci, susținea la jumătatea anilor 2000, în fața jurnaliștilor de la București, politica agresivă a Gazprom de divide et impera în cadrul UE. Cât despre Boris Nemțov, el a fost unul dintre copiii de suflet ai lui Boris Elțîn, vicepremierul, tânărul oligarh înalt și chipeș, cu o slăbiciune pentru femeile sub 30 de ani, transformat în lider al opoziției.

Nu mai puțin, Alexei Navalnîi, tânărul jurist naționalist și luptător împotriva corupției (poate opozantul cu cea mai mare priză la public în ultimii ani, datorită tinereții sale care îl scutește de o serie de suspiciuni) a fost șovinul rus aproape declarat invitat să participe la Yale World Fellows Program, cu o bursă de 32.500 de dolari, în 2010, inconditiile in care nu se descurca deloc în limba engleză. Suficient pentru a oferi regimului Putin muniție împotriva sa. Nici nu a fost nevoie de aceste amănunte din CV-ul lui Navalnîi. Tânărul avocat născut în 1976 a fost condamnat pentru fraudă fiscală la una dintre companiile forestiere la care a lucrat. Condamnarea a fost cu suspendare, spre deosebire de cea primită de fratele său. Cu câteva zile înainte de asasinarea lui Nemțov, Navalnîi a fost condamnat la 15 zile de arest la domiciliu, un element speculat din nou de către cei care pun moartea lui Nemțov în directă legătură cu Kremlinul.

Având în vedere trecutul lor din perioada Elțîn sau linia politică naționalistă promovată în prezent, liderii actualei opoziții cu greu putea emite pretentii la fotoliul de la Kremlin sau la cel de premier sub un regim eventual Putin aflat în profundă criză, ca urmare a conflictului din Ucraina si a sanctiunilor impuse de vest, îndoite și de sanctiunile pe care Putin le-a impus Vestului prin stoparea exporturilor.

Nici relațiile dintre liderii opoziției nu sunt foarte amicale și de bună cooperare. Nemțov însuși a declarat că eliberarea lui Mihail Hodorkovski nu va face decât să reducă din aura fostul patron al Iukos. Nemțov susținea că gestul lui Putin nu echivalează nici pe departe cu ”revenirea lui Andrei Saharov în epoca Gorbaciov sau cu reîntoarcerea lui Alexandr Soljenițîn în Rusia, în epoca Elțîn”.

Nemțov, copilul de suflet al lui Elțîn, și lovitura de stat mascată

Născut în 1959 la Soci, Boris Nemțov era fizician prin formatie, iar în 1986, după dezastrul de la Cernobîl, s-a opus cu succes construirii unei noi centrale nucleare în regiunea Nijni Novgorod. În 1989 candidează pentru parlamentul sovietic, cerând pluripartidism și privatizare. Câștigă și devine, după disoluția URSS, un aliat de încredere al lui Boris Elțîn. Este recompensat cu funcții importante în Nijni Novgorod unde întreprinde reforme lăudate și de Margaret Thatcher. Ulterior, loialitatea îi este răsplătită cu demnități de primă mărime: ministru al Energiei și vicepremier. La numirea sa ca vicepremier în cabinetul Serghei Kirienko, mulți l-au văzut drept succesor al lui Boris Elțîn – avea doar 39 de ani.

S-a întâmplat însă ceva. Demiterea, în martie 1998, a lui Viktor Cernomîrdin și Anatoli Ciubais și numirea guvernului reformist Kirienko a fost prea mult pentru fostele cadre KGB și din structurile de forță sovietice (siloviki). După căderea spectaculoasă din august 1998, rubla se stabilizase, însă criza economică din Asia (piață mare de export pentru Rusia) si rambursarea unui imprumut FMI de peste 20 de miliarde de dolari au îngreunat sarcina guvernului. După cum Nemțov însuși a spus-o, momentul adevărului a venit atunci când oligarhii au aflat că guvernul dorea să scoata practic la licitație mai multe bănci mari, cu un câștigător care ar fi fost probabil o mare instituție financiară din Vest. Oligarhii s-au mobilizat împotriva regimului Elțîn pentru a nu-și pierde averile făcute peste noapte în timpul aceluiași regim și a urmat o lovitură de stat mascată, soldată cu revenirea la putere a lui Viktor Cernomîrdin. După o succesiune rapidă de premieri, în august 1999, Elțîn este nevoit să cedeze puterea lui Vladimir Putin, ca premier.

Lideri care și-au luat tainul și lideri care au rămas pe dinafară

Boris Nemțov, reformistul, rămânea cu un vis neîmplinit și, după ce susține regimul Putin (Nemțov însuși a declarat de mai multe ori că ”Rusiei i se putea întâmpla ceva mult mai rău decât regimul Putin”), fostul vicepremier fondează mai multe forțe de dreapta. Fara succes însă, la nivel oficial Nemțov rămânând un politician provincial, vizibil în Occident și cu aceeași pasiune pentru tinerele frumoase.

Rivalii săi politici din perioada de apogeu și-au primit răsplata din partea regimului Putin. Diplomatul Cernomîrdin a fost reprezentant special a Rusiei în timpul campanieiNATO din Iugoslavia și apoi ambasador la Kiev. Evgheni Primakov a fost unul dintre ultimii înalți demnitari străini care să fi discutat cu Saddam Hussein, în 2003, și apoi a fost ani de zile președinte al Camerei de Comerț a Federației Ruse. Iar Anatoli Ciubais, fostul viceprenier însărcinat cu privatizările epocii Elțîn, a devenit președintele monopolului federal al electricității, un alt post călduț. Boris Nemțov nu a cules însă nimic de pe urma slujirii în regimul Eltin decât imaginea de opozant al KGB-istului Putin și o avere nu tocmai comparabilă cu cea a marilor oligarhi.

Cu siguranță ca o parte a Rusiei a murit, așa cum scria Bloomberg, odată cu acest copil de suflet al lui Boris Elțîn și al tranziției neterminate a economiei. Și mai sigur este că, indiferent de implicarea sau neimplicarea Kremlinului în tragedia de vineri seara de la Moscova, Vladimir Putin va avea nevoie de o comunicare exemplară în zilele care vor urma, pentru a nu irita clasa de mijloc din marile orașe, acea categorie pe care regimul sau a creat-o, dar de mâna căreia, precum în cazul Elțîn, același regim poate să și moară. Si, la fel de siguir este ca Rusia condusa de Boris Nemtov ar fi fost aceeasi mare putere regionala, cu o politica economica agresiva, deloc bine vazuta de Occident. Pentru ca, dupa cum scria pentru Moscow Times jurnalistul si istoricul Piotr Romanov, ”ruşilor le place să critice autorităţile, să-şi critice statul lor uriaş şi greoi şi pe ei înşişi, dar urăsc ca acest lucru să fie făcut de cei din exterior”, iar ”ruşii au nevoie de un stat puternic şi un lider puternic”. Nemțov, Navalnîi, Kasparov ar fi trebui sau trebuie să satisfacă aceste criterii pentru a fi o provocare internă autentică la adresa regimului Putin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.