Nişte „tovarăşi” intelectuali, toţi cunoscuţi sub denumirea generică „intelectualii lui Băsescu”, unii dintre ei pozând în deţinători ai adevărului absolut în ceea ce priveşte orice mişcă în România, vor rămâne fără „obiectul muncii” după 22 decembrie curent. Mai pe româneşte, nu vor mai avea în numele cui să vorbească şi să ocărească pentru că patronul lor spiritual nu va mai fi ce a fost.
Drept urmare după o matură cugetare, au decis ei să încerce a prinde în tentaculele lor pe noul locatar de la Cotroceni. Nu în sensul de a se pune în serviciul lui – deşi un Vladimir Tismăneanu s-a aflat în slujba tuturor preşedinţilor în ultimii 40 de ani – ci de a-l controla. Drept care au scos tocul şi cerneala din penar şi i-au trimis „neamţului” o scrisoare prin care îl trag de urechi pentru că ar fi angajat pe cine nu le place lor în echipa de consilieri de la Palatul Cotroceni.
Acum, ca să fiu corect, este foarte bine când societatea civilă sau exponenţi ai ei stau cu ochii pe clasa politică, indiferent de nivel. Dar în acelaşi timp nu este deloc bine când societatea civilă vine şi dă verdicte, sau chiar indicaţii preţioase, când încă nu este nimic bătut în cuie, eliminând din start ceea ce în justiţie se numeşte prezumţia de nevinovăţie. Acum, este greu să ceri aşa ceva unor intelectuali care în general au operat în ultimii ani cu prezumţia de vinovăţie. În plus ei merg puţin cam departe. Este ca şi cum cineva, să zicem o persoană publică i-ar reproşa redactorului şef de la „22” (şi el semnatar al scrisorii – sic!) modul în care şi-a alcătuit echipa redacţională. Chiar i-ar place lui Alexandru Lăzescu (ultimul director al TVR-ului băsificat şi noul redactor şef al publicaţiei mai sus amintite) să-i dea cineva indicaţii privind cine şi cum să scrie în „22”?
Eu cred că nu. Şi se impun două întrebări. În numele cui vorbesc „tovarăşii” intelectuali. În numele celor care au protestat în marile oraşe (şi pe care îi invocă în scrisoare – n.a.) în niciun caz. Pentru că o parte dintre cei care au ieşit în stradă au votat în 2012 pentru demiterea lui Traian Băsescu. Şi legat de momentul 2012, după câte ştiu, Gabriel Liiceanu l-a mai urechiat înainte de alegeri pe Iohannis, „de ce s-a amestecat în acea cloacă”. Deci 2012, a fost o „cloacă”. A doua întrebare: au cei în cauză autoritatea morală să se amestece în chestiunile de „bucătărie” ale preşedintelui ales? După ce au girat până la saturaţie pe Traian Băsescu şi regimul impus de acesta, răspunsul este unul singur, nu. Legat de „iniţiativa” intelectualilor lui Băsescu ar mai fi un singur lucru de spus: dacă este adevărat că au avut drept punct de plecare „pledoaria” unui fost jurnalist (cel care a reuşit să eclipseze până şi gogonata cu „găina care a născut pui vii”, prin comedia de mare insucces cunoscută sub numele de „autodeconspirare”), atunci îşi pot trece toţi, în dreptul lor o mare bilă neagră.
PS Termenul de „tovarăşi” vine de la întovărăşire. Să nu se creadă altceva.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.