Centenara „Biblioteca Hertziana” a Institutului „Max Planck” din Roma

În spaţiul triunghiular de la intersecţia străzilor Sistina şi Gregoriana cu Trinita dei Monti, se ridică „Biblioteca Hertziana”, un adevărat templu al cunoaşterii, venerat de generaţii de istorici de artă. Instituţia, care este parte a Institutului de Istorie „Max Planck”, păstrează numele şi amintirea Henriettei Hertz, care, acum un veac, în 1912, a donat palatul său, casa pictorului Federico Zuccari (1539-1609), şi biblioteca ei Germaniei natale.

Edificiul din secolul al XVI-lea s-a îmbogăţit mai târziu cu o graţioasă loggia din secolul al XVII-lea şi şi-a mărit patrimoniul. În anii ’60, vechiul palat Zuccari, cu porticul cu mascheroni, s-a alăturat micului palat Stroganoff, construit în 1888 pe locul casei lui Salvator Rosa. În momenul în care funcţionalitatea complexului a devenit incompatibilă cu nevoile de stocare şi securitate, Christof L. Frommel şi Matthias Winner, directorii bibliotecii, l-au convins pe Max Planck să organizeze un concurs internaţional, care s-a desfăşurat în 1994 şi 1995, la care au participat opt arhitecţi, printre care, Carlo Aymonino, Rafael Moneo şi Vittorio de Feo, pentru a reconstrui corpul ridicat în anii ’60. Concursul a fost câştigat de proiectul arhitectului Juan Navarro Baldeweg, madrilen prin adopţie.

Puţul de lumină în formă de pâlnie ce străpunge întreaga clădire

Construirea unui edificiu modern la Roma este condiţionată de conservarea subsolului, care păstrează urme ale construcţiilor succesive, datând de mai mult de două mii de ani. Şantierul Bibliotecii Hertziana a avut aceleaşi probleme, el degajând ruinele vilei generalului roman Lucullus.

Proiectul lui Baldeweg constă într-un puţ de lumină trapezoidal care străpunge întregul edificiu şi se lărgeşte în partea de sus, creând posibilitatea de a remodela subsolul. Această parte a contrucţiei, prin soluţia ei exemplară, a suscitat interesul inginerilor, arheologilor şi arhitecţilor din întreaga lume.

Pentru a salva integritatea arheologică a sitului pe care a fost construit, a fost proiectat un vast platou artificial, la înălţimea străzii, cu o suprafaţă de aproximativ 600 de metri pătraţi. Un fel de punte înaltă de 3 metri, susţinută de 6 grinzi din beton. În felul acesta, arhitectul a conservat straturile arheologice, zecile de urne funerare, fosile botanice, fragmente de mozaic şi tencuială, ce pot fi văzute din depozitele bibliotecii. Strălucitul concept tehnic, care a cerut peste trei ani de muncă, susţine de fapt greutatea edificiului şi a cărţilor.

Spaţiile interioare cu contrastul între transparent şi opac

Noua clădire este mai spectaculoasă la interior decât la exterior. Construită pe un teren în pantă, este mai puţin impozantă către Via Sistina, unde este mascată de o faţadă veche. Spre via Gregoriana, se înalţă faţada Palatului Zuccari, ale cărei portal şi ferestre sunt inserate în mascheroni.

În interior, biblioteca are o serie de galerii deschise către puţul central, în formă de pâlnie, prin care intră lumina, reflectată către galerii de un perete oblic.

Noua soluţie constructivă a mărit cu 70% capacitatea bibliotecii. Pe structura gândită de Baldeweg se sprijină cinci niveluri în terasă, cu mese de studiu şi dulapuri de cărţi. Pereţii au fante laterale gândite să reflecte lumina, oferind în acelaşi timp un contrast subtil transparenţă – opac.

În proiectul lui Baldeweg sunt reluate cu dezinvoltură caracteristicile tradiţionale ale arhitecturii Romei: spaţii largi, lumina care pătrunde până la subsol, păstrarea memoriei locului. Greutatea betonului şi umbra hipogeelor antice se întrepătrund într-o adevărată lovitură de teatru, amintind de baroc prin elicea luminoasă a nivelurilor-terase deschise către lumină.

Biblioteca Hertziana

Juan Navarro Baldeweg, născut în 1939, cu studii la Marid şi Massachusetts, susţine cursuri la Universitatea din Pennsylvania, Yale, Princeton, Harvard, Pamplona, Barcelona. A fost distins de-a lungul anilor cu „Premiul pentru întreaga operă” la cea de a VIII-a „Bienală Ibero-americană de Arhitectură şi Urbanism”, cu „Pemiul Gaudi”, în 2012, cu Premiul I la a X-a „Bienală Spaniolă de Arhitectură” pentru proiectul „Teatros del Canal” de la Madrid, cu „Medalia de Aur” a „Consiliului Superior al Arhitecţilor” din Spania. Printre proiectele sale cele mai reprezentative se numără „Evolution Forum – Auditorium”, „Palatul Congreselor şi Expoziţiilor” din Burgos (2012), „Muzeul Evoluţiei Umane” din acelaşi oraş, „Noul Palat al Justiţiei” din Mahon, „Institutul de Cercetări, Arheologie şi Patrimoniu” din Amersfoort, Olanda.

În momentul de faţă are în lucru proiectele „Parcul de Cercetări” al Universităţii „Pompeu Fabra” din Barcelona, Centrul Cultural din Valencia şi „Novartis Headquarters” din Basilea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.