Chiriaşul lui Iohannis din casa de la Sibiu protestează împotriva Guvernului României

Ceea ce acum cîteva zile pentru mulţi părea a fi doar un protest de proporţii împotriva Ordonanţei lui Florin Iordache, devine acum pentru toată lumea un miting politic prelungit, urmînd dorinţa lui Klaus Iohannis de vedea cum cade Guvernul. Între cei care susţin demersul Preşedintelui, presa l-a descoperit şi pe Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank România!

Sigur că oriunde în lume, prezenţa unui director al unei bănci străine la un miting politic este un lucru care s-ar lăsa cu o demisie imediată, căci un asemenea fapt poate trezi suspiciuni şi ar duce la grava afectare a imaginii băncii. La noi, însă, lui Steven van Groningen i se pare totul normal, deşi toată presa a scris despre faptul că una dintre casele lui Klaus Iohannis, situată în Sibiu, pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29 (v. foto mai sus), dobîndită prin fals în acte publice (cum spune sentinţa judecătorilor), este închiriată chiar de către Raiffeisen Bank România printr-un contract în baza căruia Klaus Iohannis a încasat următoarele sume:

– din anul 2001, în primii 5 ani, suma de 20.000 dolari pe an

– din 2006, pentru următorii 10 ani, suma de 60.000 euro pe an.

Măcar aşa, de bun simţ, Steven van Groningen ar fi trebuit să se abţină, şi să rămînă acasă, alături de cei 30 de musafiri cu care spunea că se afla miercuri seara, cînd a decis să se ducă în Piaţa Victoriei, unde a rămas toată săptămîna!

Liviu Dragnea, preşedintele PSD, a declarat că prezenţa preşedintelui Raiffeisen Bank România la un miting politic i se pare dubioasă, motiv pentru care Steven van Groningen a decis să-i răspundă pe Facebook, într-un limbaj care demonstrează că a învăţat bine lecţia demagogiei de cînd se află în România, ascunzînd şmechereşte unele lucruri despre care presa din România deja vorbeşte atunci cînd vrea să identifice cine sînt susţinătorii acestui miting prezidenţial împotriva Guvernului. Iată ce scrie Steven van Groningen:

Marţea trecută, seara, mă sună unul dintre copiii mei. “Tata! Ai auzit?” Şi îmi povesteşte despre ordonanţe. ”Mergem în piaţă! Veniţi şi voi?” Era tîrziu şi am lăsat copiii să se ducă singuri.

Miercuri am înţeles mai bine despre ce este vorba. Aveam 30 de musafiri acasă, dintre care mulţi s-au grăbit să ajungă în piaţă. Era tîrziu cînd am ajuns şi noi, iar în partea opusă a pieţei erau deja incidente pe care forţele de ordine încercau să le aplaneze. Aşa că nu am stat mult. Totuşi am rămas impresionat de ce am văzut şi ne-am dus în continuare în fiecare seară, cu familia.

Prezenţa mea acolo este o decizie personală. Înainte de a fi preşedinte de bancă sunt tată şi îmi pasă de viitorul copiilor mei şi al ţării în care locuiesc. Nu cred că din acest punct de vedere există vreo diferenţă faţă de cei cu care m-am întîlnit acolo – clienţi, prieteni, parteneri de afaceri, antreprenori, sportivi, încă o campioană olimpică, angajaţi. La fel ca în cazul lor, dorinţa mea pentru un viitor mai bun pentru copii mei, într-o România mai prosperă, este total legitimă.

Înţeleg că faptul că îmi pasă de ceea ce se întamplă în România, ţara unde am locuit 20 de ani şi care pentru mine este acasă, îi deranjează pe unii. Am văzut reacţii de indignare de la politicieni, declaraţii că ”nu este corect” să mă aflu acolo. Da, sunt şi preşedinte de bancă. În acest rol, îmi pasă de cele 5.500 familii de români care depind de salariul de la bancă, îmi pasă de viitorul lor, dar şi de cele 2 milioane de clienţi care ne-au încredinţat economiile lor şi de cele 30.000 de companii finanţate de bancă. Politicienii nu ar trebui să fie surprinşi de poziţia mea. De cel puţin 10 ani am acelaşi discurs.

Pentru a crea valoare, pentru a creşte productivitatea care ne va permite să plătim salarii mai mari avem nevoie de un sector privat performant. Afacerile au nevoie de un mediu predictibil, fără schimbări importante de legislaţie făcute peste noapte. Orice schimbare trebuie discutată cu cei afectaţi, printr-un proces amplu de consultare. Orice propunere legislativă trebuie făcută pe baza unei analize de impact – o altă prevedere legală care adesea nu este respectată de politicieni. Mediul de afaceri are nevoie de o perioadă rezonabilă de implementare a legilor.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de dialog real, nu doar să ne prefacem că dialogăm. În ultimii 10 ani s-au schimbat prea puţine din acest punct de vedere. Dialogul este evitat. De ce să ne obosim cu contraargumente, dacă este mult mai simplu să discredităm sau să insultăm orice voce critică? Ad hominem nu este un semn bun cînd este vorba despre un proces democratic. Îmi pasă. De aceea am fost în piaţă. Era de aşteptat că unii vor exploata prezenţa mea într-un mod total previzibil. Este un risc pe care mi-l asum.

Tonul acesta superior, arogant şi nepoliticos faţă de ţara unde trăieşte, fiind căsătorit cu una dintre marile noastre campioane, ne face să-l atenţionăm pe Steven van Groningen că Liviu Dragnea nu este omologul lui Norbert Hofer, care era să devină preşedintele Austriei, ci preşedintele celui mai mare partid din România, aflat la guvernare în urma unor alegeri democratice, prin votul a milioane de români!

Ce ne spune, de fapt, Steven van Groningen? Că sta el, aşa, cu 30 de musafiri la masă, mulţi nerăbdători să se ducă în Piaţă pentru a striga „Jos Dragnea!”, şi, la îndemnul copiilor, ţuşti! şi el la miting, unde a rămas pînă în ziua de azi! Foarte interesantă este precizarea că în Piaţă s-a întîlnit cu „clienţi, prieteni, parteneri de afaceri, antreprenori, sportivi, încă o campioană olimpică, angajaţi”, toţi preocupaţi de soarta ţării noastre.

Ce ne facem, însă, că presa din România vorbeşte despre implicarea directă a multinaţionalelor şi a băncilor străine în susţinerea protestului iniţiat de preşedintele României? Dar Steven van Groningen nu face referire la ce spune presa, ci doar la indignarea lui Liviu Dragnea! Nimic despre măsurile anunţate de guvern privind mărirea salariului minim, împotriva căruia există reacţii de nemulţumire tocmai din partea acestor instituţii! Nimic despre măsurile anunţate de guvern pentru a împiedica exportul de profit de către multinaţionale şi bănci!

Şi, cum nu putea omul să scrie un astfel de lung mesaj, fără a transmite ce-l doare, de fapt, adaugă: „Afacerile au nevoie de un mediu predictibil, fără schimbări importante de legislaţie făcute peste noapte! Şi, mai apoi: „Orice propunere legislativă trebuie făcută pe baza unei analize de impact – o altă prevedere legală care adesea nu este respectată de politicieni. Mediul de afaceri are nevoie de o perioadă rezonabilă de implementare a legilor”!

Ei, abia aşa ne dumirim şi noi ce vrea preşedintele Raiffeisen Bank România, unde identifică dumnealui buba care-l doare: PSD să renunţe la programul de guvernare anunţat, cu care a cîştigat alegerile şi să lase ca banii să ia în continuare drumul spre ţara de origine a multinaţionalelor şi a băncilor, prin zeci de contracte de consultanţă şi audit, care să le scutească de plata impozitelor pe profit în România!

Acesta este un fel de „argumentum ad hominem”, ca să-l parafrazăm pe Steven van Groningen, căci, în loc să recunoască adevăratul motiv al susţinerii mitingului anti-guvernamental, ne pune placa aceea cu şlagărul „dorinţa mea pentru un viitor mai bun pentru copii mei, într-o România mai prosperă”, fără să-şi dea seama că şi românii vor un viitor mai bun, însă şi pentru copiii lor, nu numai ai preşedintelui Raiffeisen Bank!

De-asta spun: românii s-au cam prins că protestul acesta nu are nici o legătură cu „graţierea” sau cu „ordonanţa” lui nea Florin, ci este rodul unor jocuri de culise construite în laboratoare sofisticate, cu bani mulţi şi logistică pe măsură. Ceea ce ne surprinde la acest Steven van Groningen nu este faptul că a fost zilnic la protestul din Piaţa Victoriei – în fond, e dreptul lui să stea cu copiii la ce spectacol vrea – ci impertinenţa cu care ne face proşti în faţă! Măcar un pic de respect am merita şi noi, aşa cum, la rîndul nostru, respectăm Austria, ţara în care poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, a învăţat carte, şi unde a fost salvat de la o moarte şi mai rapidă de către dr. Leidesdorf, la clinica sa din Oberdöbling.

Dar, vorba lui Mark Twain: „Bancherul e un tip care îți împrumută umbrela când e soare, dar care o vrea înapoi când începe să plouă”! Ce pretenţii să avem?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.