Ieri seară, s-a încheiat cea de-a patra ediție a Festivalului Internațional de Film Cinepolitica. Directorul și creatorul acestui festival este regizorul și profesorul Copel Moscu. O sală arhiplină, la Cinema Studio, unde iubitorii celei de-a șaptea arte au venit cu entuziasm și curiozitate pentru a afla atât premiile Cinepolitica, cât și pentru a viziona excepționaul film “Words with Gods/Vorbind cu zeii”, care a marcat ultima secvență a acestui festival aparte în peisajul nostru cultural, care s-a desfășurat între 26 și 30 aprilie. În competiția internațională s-au aflat șapte documentare, fiecare o mărturie tulburătoare despre istoria contemporană a umanității. Marius Chivu a urcat pe scena sălii Studio și a anunțat cele trei importante distincții. Mențiunea specială a juriului a revenit filmului “La Trattativa/Pactul Stat-Mafia”, în regia Sabinei Guzzanti, Premiul pentru cel mai bun film, a fost acordat emoționantului și tulburătorului film estonian „Risttuules/In the Crosswind/În bătaia vântului”, în regia tânărului Martti Helde, iar Trofeul Cinepoltica a fost adjudecat de incredibila coproducție SUA, Marea Bitanie, Ucraina, „The Russian Woodpecker/Ciocănitoarea rusească”, în regia lui Chad Garcia.
“13 minute” care ar fi putut schimba istoria secolului XX
Ca în fiecare an, directorul Festivalului Cinepolitica, regizorul și profesorul Copel Moscu, a ales pentru deschiderea de gală a festivalului, un film care să râmână multă vreme în memoria afectivă a publicului. Este vorba despre „13 minute”, prezentat în premieră în februare anul acesta, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, în regia talentatului Oliver Hirschbiegel. E aproape neverosimil, dar acest interval de timp i-a lipsit tâmplarului Georg Elser pentru a schimba cursul istoriei umanității. Pe scurt, faptele s-au petrecut astfel: în ziua de 9 noiembrie 1939, tânărul Elser, interpretat magistral de Christian Friedel, a plasat o bombă în spatele pupitrului lui Adolf Hitler în timpul unui discurs dintr-o berărie din München. Numai că Führerul a părăsit clădirea mai repede decât era prevăzut și a supraviețuit incidentului care ar fi pus capăt, probabil, celui de-al Doilea Război Mondial. Oliver Hirschbiegel, ca mulți alți intelectuali germani, fie scriitori, artiști plastici sau dramaturgi, este preocupat și obsedat de “vina” de a face parte din istoria cea mai crudă a celei de-a doua jumătăți de secol XX, “vina” de a fi fost într-un fel sau altul, contemporan cu Hitler. Tot el a realizat filmul „Der Untergang/Ultimele zile ale lui Hitler”, care a provocat multe reacții pro și contra. “13 minute” continuă această explorare a unei perioade cheie pentru tot ceea ce avea să însemne viitorul Europei și al lumii. Dar, de data aceasta, din perspectiva unui om aparent obișnuit, care ne demonstrează că libertatea este singura valoare spirituală care ne poate salva din cele mai barbare și absurde situații. Regizorul, originar din Hamburg, aduce la lumină fundalul acestui act de eroism, ajungând până la locurile copilăriei lui Georg, în Alpii din Suabia. Filmul reconstituie contextul social și politic de dinainte de 1933, pe când mentalitatea național-socialistă prindea rădăcini și în comunitatea natală a lui Elser, intoxicând mințile locuitorilor. Un element central al poveștii este și relația dintre Elser și Arthur Nebe, inspector-șef al Biroului Principal de Securitate al Reichului German, care a fost însărcinat de Gestapo să demaște suspecții din spatele complotului. Aminitirea marii sale iubiri, Elsa, căreia nu îi divulgase planurile sale, îl va ajuta pe Georg Elser să găsească puterea de a-și păstra curajul, moralitatea și demnitatea chiar și în fața morții.
“Ciocănitoarea rusească, În bătaia vântului, prin Pactul stat-mafia”
Nicolae Breban, autorul romanelor de referință pentru literatura românească –“Buna Vestire”, “În absența stăpânilor”, “Înger de gips” sau “Animale bolnave” – împreună cu poetul și publicistul Florin Iaru, criticul literar, traducătorul și prozatorul Marius Chivu și omul de cultură maghiar, născut la Târgu-Mureș, Lajos Aary-Tamas, prezenți în juriul celei de-a patra ediție, au avut o îndeletnicire pe cât de frumoasă, pe atât de complicată, de a viziona filmele din competiția internațională, unul mai incitant decât altul, prin temele abordate. Cele mai multe dintre aceste filme, producții 2014 sau 2015, au fost proiectate în premieră absolută în România. Au avut de ales între “Morți fără nume”, o coproducție Peru, Columbia, Germania, Franța, în regia lui Hector Galvez Campos, o dramă tensionată și plină de mister, situată în timpul dictaturii peruane, “Pionieri eroi”, în regia rusoaicei Natalya Kurdyashova, despre copilăria pierdută a mai multor generații prinse în mecanismul odios al Uniunii Sovietice, “În bătaia vântului”, producție estoniană, regizată de Martti Helde, care aduce la lumină deportările balticilor în Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, “Ghidul”, în regia lui Oles Sanin, un film ucrainean care spune o poveste plină de suspans a unui cobzar orb și a ghidului său, un puști american, fiul unui spion asasinat, “Ciocănitoarea rusească”, o coproducție SUA, Marea Britanie, Ucraina, în regia lui Chad Garcia (regizorul a fost prezent la proiecția filmului său), o propunere inedită și captivantă despre tragicele evenimente de la Cernobîl, “Pactul Stat-Mafia”, a regizoarei italiene Sabina Guzzanti, care realizează o satiră tăioasă despre Cosa Nostra și Labirintul minciunilor, producție germană a regizorului Giulio Ricciarelli despre procesul Frankfurt Auschwitz. Din păcate, niciun film românesc nu a fost prezent în festival. Propunerile cinematografice au fost atât de substanțiale din punct de vedere al mesajului, încât la ediția din acest an au fost acordate trei distincții. La gala de închidere nu a fost prezent niciunul dintre cei “aleși”. Mențiunea specială a juriului i-a revenit peliculei ”La Trattativa/Pactul Stat-Mafia”, a Sabinei Guzzanti, născută la Roma în 1963, actriţă şi scriitoare italiană devotată comediei şi satirei. Pornind de la mărturia lui Gaspare Spatuzza (lider mafiot sicilian) despre toate legăturile Cosa Nostra, autoarea începe o călătorie în trecut, care trece prin momentul asasinării magistraţilor Falcone şi Borsellino pentru a ajunge din nou la era Berlusconi. În film, un grup de actori italieni îşi unesc forţele pentru a recrea un tablou complet al evenimentelor. Ei îi interpretează pe capii Mafiei, pe Carabinieri, pe băieţii buni şi pe trădători. Tonul este ironic iar satira necruțătoare. “Am acordat Premiul pentru cel mai bun film unui poem cinematografic, “În bătaia vântului”, un experiment vizual extrem de rafinat, despre un moment crunt al umanității: deportările sovietice începând din anul 1939. Este atât de impresionant din punct de vedere estetic și uman, iar noi toți cei din juriu am fost de acord să ne orpim asupra lui” – a spus Marius Chivu.
Trofeul Cinepolitica nu a fost o supriză. Toți cei care au văzut filmul Ciocănitoarea rusească, au fost extrem de surprinși și încântați de tema controversată pusă în discuție de către regizorul Chad Garcia, care aduce la suprafață un mister al zonei Cernobîl, la exact 29 de ani de la această tragedie ecologică. Un tânăr artist local, cu un trecut dramatic şi care are în “sânge” radiaţiile din ‘86, porneşte o investigaţie ieşită din comun pentru a afla enigma uriaşei structuri de radiotransmisie DUGA. Multe indicii îl fac să creadă că accidentul nuclear este strâns corelat cu aceasta, poate chiar provocat de guvernul sovietic, cu o motivaţie înfiorătoare. Filmul este fascinant: imaginea, montajul, informaţiile şi personajele provoacă uimire şi ridică întrebări nebănuite. De altfel, documentarul a fost răsplătit la Festivalul Sundance cu Marele Premiu al Juriului.
Când zeii și oamenii stau la taifas
Probabil că cel mai așteptat moment al festivalului a fost filmul-epopee „Words with Gods/ Vorbind cu zeii”, un proiect inovator și îndrăzneț despre relația dintre om și Dumnezeu, privită din perspectiva tuturor religiilor, conceput de scriitorul, scenaristul, regizorul și producătorul mexican Guillermo Arriaga. Iar curatorul acestui proiect-eseu a fost marele scriitor Mario Vargas Llosa, originar din Peru, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. O întâlnire extrardinară între doi gânditori neobosiți, care pun totul sub semnul întrebării, care explorează încontinuu natura sacră și profană a omului. Lor li s-a alăturat o legendă a muzicii rock progresiv și rock experimental, Peter Gabriel. Pentru acest proiect, Arriaga, celebru pentru scenariile multipremiatelor filme „Babel”, „”21 de grame” sau „Amores Perros”, a apelat la nouă dintre cei mai expresivi regizori ai momentului. Cele nouă scurt metraje care alcătuiesc Vorbind cu zeii – regizate de Warwick Thornton (“Zeii adevărați/True Gods”); Hector Babenco (“Omul care a furat o rață/The Man Who Stole a Duck”); Mira Nair (“Camera Domnului/God Room”); Hideo Nakata (“Suferințele/Sufferings”); Amos Gitai (“Cartea lui Amos/Book of Amos”); Alex de la Iglesia (“Confesiunea/The Confession”); Emir Kusturica, (“Viața noastră/Our Life”); Bahman Ghobadi (“Câteodată privește în sus/Sometimes Look Up”); Guillermo Arriaga (“Dumnezeul însângerat/Gods Blood”) – sunt tot atâtea reflecții despre dialogul dintre oameni și religiile lumii. Thornton deschide această antologie – este prima dintre cele patru filme-antologie din uluitoarea serie Heartbeat of the World – cu o privire asupra spiritualității arborigenilor din Australia. Hector Babenco întredeschide ușa sincretismului dintre mai multe curente religioase specifice pământului brazilian, iar indianul Mira Nair ne spune o mică pildă despre hinduism. HiIdeo Nakata pleacă de la devastatorul cutremur de la Fukushima, din 2011, prilej de a descoperi marea lecție a budismului. Israelianul Amos Gitai pune în scenă secvențe biblice, care vorbesc despre esența religiei mozaice, iar spaniolul Alex de la Iglesia cu un umor și o inteligență strălucitoare, “ne servește” lecția catolicismului. Emir Kusturica joacă în propriul său scurt-metraj, o confesiune tragică despre ortodoxie, iar irakianul Bahman Ghobadi “decupează” în mod original și sarcastic o felie din religia islamică. Acest eseu cinematografic este încheiat apoteotic chiar de inițiatorul proiectului, Guillermo Arriaga (n.n: cunoscut la noi și pentru romanele și povestirile sale apărute la Editura Vellant), cu o întrebare/îndoială, care nu are niciun răspuns: ce se întâmplă dacă într-o bună zi, Dumnezeu se sinucide?
Indiscutabil, ediția cu numărul 4 a Cinepoliticii, a fost fascinantă, o delectare pentru toți cei care nu pot trăi fără cea de-a șaptea artă.
Secvență din filmul „Pactul Stat-Mafia”, recompensat cu „Mențiunea Specială a Juriului”
Poemul cinematografic estonian „În bătaia vântului”, a impresionat juriul, care i-a acordat „Premiul pentru cel mai bun film”
Instantaneu suprins din scurt metrajul său „Gods Blood”
Imagine din primul scurt metraj, „True Gods”, în regia lui Warwik Thornton, care deschide grandiosul proiect „Vorbind cu zeii”
Emir Kusturica, joacă în propriul scurt-metraj „Viața noastră”
Copel Moscu, directorul și fondatorul Festivalului Internațional de Film Cinepolitica
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.