Începutul acestui an aduce în lumea dansului un spectacol de adio, From black to blue. Mats Ek, cel mai mare coregraf suedez, părăseşte scena după 50 de ani de carieră internaţională.
Numele lui sună ca o şfichiuire de bici. El a ştiut să-l facă să răsune în lumea dansului începând din anii ’70, graţie unei neobişnuite combinaţii de îndrăzneală şi de discreţie.
Pentru acest ultim spectacol, coregraful a ales Théâtre des Champs-Elysées. Este vorba despre cinci seri excepţionale, din 6 în 10 ianuarie.
În Romeo şi Julieta, Mats Ek oferă o sinteză a primei lui linii de creaţie
Două duo-uri încadrează ultima a creaţie, Hache: reluarea piesei She Was Black, singura din program dansată de soliştii de la Semperoper Ballett Dresden, pe muzică tradiţională din Mongolia, şi Solo for 2, una dintre capodoperele sale.
Hache se joacă în jurul a doi buşteni de lemn şi al unui topor pe care dansatorul Yvan Auzely (56 de ani) îl manevrează frenetic. În faţa lui, Ana Laguna (60 de ani), Doamna Ek. Dansatoare şi muză, ea iradiază în acest pas-de-deux, marcat de o melancolie difuză: “Spiritul nordic”, cum glumea cu două luni în urmă Mats Ek la Stockholm. Se regăseşte în această piesă gramatica coregrafică a maestrului, sărituri, diagonale, o muzicalitate care cere interpreţilor un angajament continuu. Pe muzică de Albinoni, interpretată de Flesh Quartet, Hache este povestea unui cuplu şi a abandonului. Creată anul trecut, această piesă pare ultima reverenţă a coregrafului. Un topor. Buşteni. Un bărbat sparge lemne pentru a-şi face provizia de iarnă. Loveşte şi în jurul lui sar aşchii. Este concentrat, singur pe lume. Este, cumva, un portret al artistului.
From black to blue
“Simt nevoia să fiu liber, să am o agendă goală, să nu ştiu ce mi se va întâmpla mâine, dar asta n-o să mă împiedice să continui să visez. (…) Nu-mi interzic să revin”, îi mărturisea el jurnalistei Rosita Boisseau de la Le Monde.
Solo for 2 este o imagine în oglindă a piesei Hache. Concepută în 1996, este tot o poveste de cuplu, de la primele emoţii la oboseală. Mats Ek i-a reunit pe franţuzoaica Dorothée Delabie, de la Baletele din Lyon, şi pe suedezul Oscar Salomonsson, amândoi formidabili în acest spectacol.
She was black
Mats Ek foloseşte un decor simplu, imaginat de Peder Freiij, o deschidere şi o scară falsă pe care evoluează dansatorii. Gestica abundă în mişcări de braţe, în pasaje la sol. Ea spune multe despre viaţa în doi fără a cădea niciun moment în ilustraţie sau naraţiune accentuată. Este vorba despre un dialog fără cuvinte. Banda sonoră, semnată de Arvo Pärt, adaugă o notă de sensibilitate aparte.
Mats Ek a moştenit spiritul actoricesc şi capacitatea creatoare în coregrafie de la mama sa, coregrafa Birgit Cullberg, o figură majoră a dansului expresionist suedez, formată sub influenţa Marthei Graham şi fondatoarea companiei Ballet Culberg, recunoscută pe plan internaţional, şi de la tatăl lui, Anders Ek, actorul-fetiş al lui Ingmar Bergman.
Michail Baryshnikov şi Aba Laguna în Solo for 2
Şi-a început studiile de teatru la Stockholm şi a ales iniţial cariera de regizor de teatru, optând pentru dans abia în 1973, la vârsta de 27 de ani. A intrat la Ballet Cullberg, pe care l-a şi condus între 1985 şi 1993, când a devenit coregraf independent, curtat şi invitat de cele mai importante Companii de dans din lume. A conceput peste 30 de coregrafii, toate inovatoare. A lucrat şi pentru televiziune, realizând în 1991 La Vieille et la Porte, film care o avea ca interpretă pe mama sa.
Notorietatea coregrafului a depăşit repede frontierele Scandinaviei natale, graţie unui talent extraordinar în revizitarea clasicilor. După versiunea sa plină de umor a baletului Giselle, salutată la rândul ei ca un “clasic” şi intrată în repertoriul multor companii din lume, a semnat cu succes un Lacul lebedelor amuzant, devenit şi el cult, o Frumoasa din pădurea adormită… până la recentul şi tandrul Romeo şi Julieta.
Giselle în coregrafia lui Mats Ek
Există în aceste creaţii o latură întunecată, umor şi lirism, dar niciodată complezenţă sordidă sau intenţie moralizatoare.
“Iau foarte în serios miturile şi basmele. Sunt atât de cunoscute aceste poveşti încât nu le mai înţelegem. Am vrut să le fac auzite”. A folosit în aceste revizitări un stil uşor de recunoscut: membre depărtate, înlănţuiri bruşte, umilitatea gestului şi intensitatea interpretării. “Să coregrafiezi, spunea el, e ca şi cum ai scrie în apă. Dansul trebie să fie fluid şi consistent, să conţină viaţa”.
Sylvie Guillem în Bye
Parcursul lui nu se limitează însă la aceste transpuneri contemporane ale marilor titluri ale trecutului şi, în 2000, realizează un nou tur de forţă, Apartament, o piesă în 12 tablouri despre viaţa cotidiană, conceput pentru Opera din Paris. Ca şi în She was black, scriitura coregrafică era singulară şi percutantă, compusă din mişcări ample, uneori bruşte, pentru grupuri, şi de o fineţe cizelată pentru solişti. Au urmat, în aceeaşi linie cultivată, dar nelipsită de umor, piesele create pentru Sylvie Guillem, Smoke, rebotezată Solo for 2, şi, mai recent, Bye, creată la Théâtre des Champs-Elysées în 2012.
Acest stil relevă un Mats Ek mai intim, departe de vechile poveşti. Coregraful se inspiră din obiecte ale vieţii cotidiene. Masa, bideul sau aspiratorul devin puncte de sprijin indispensabile în evoluţia dansatorilor. Într-un interviu, el îşi justifica această alegere: “Asta îmi permite să aduc ceva real în lumea artificială a scenei, creând un fel de evidenţă. Luaţi ca exemplu toporul. El te face să te gândeşti la pregătirea unui foc de lemne, dar şi la ceva mai violent. Ceea ce mă interesează este potenţialul lui sugestiv”.
Hache
Mats Ek a anunţat, potrivit ziarului Le Figaro, că “nu va reînnoi autorizaţia de a fi interpretate operele sale, încredinţate până acum Teatrului Bolşoi din Moscova, Baletelor Operei din Paris şi din Lyon, Baletului Suediei sau celui de la Semperoper din Dresda”.
Spectatorii, dansatorii, coregrafii vor trebui să se mulţumească cu amintirea creaţiilor sale, cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a arhivelor coregrafului a ars.
Mats Ek a fost distins în 2006 cu Premiul Benois de la danse, iar în2012 a devenit Commandeur des Arts et des Lettres.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.