Axa Klaus Iohannis-Dacian Cioloș-Alina Gorghiu a suferit la alegerile parlamentare o înfrângere usturătoare, dar deloc surprinzătoare pentru cei atenți la scena politică.
Învinși de PSD la o diferență amețitoare în alegerile parlamentare de duminică, liberalii și-au luat adio luni de la a mai guverna România în perioada următoare. O trecere în revistă a principalelor momente politice din ultimii doi ani s-ar putea dovedi edificatoare despre cum a ajuns PNL aici.
Ca și adversarii lor, liberalii nu au excelat în perioada postdecembristă, nici ca leadership și nici ca soluții pentru România, dar, odată cu alegerea unui președinte liberal în fruntea țării, speranțele unei părți semnificative a populației s-au îndreptat către ei. Aflați pe cai mari în intențiile de vot după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis, liberalii, ajutați de președinte, și-au dat însă cu stângul în dreptul, „pas cu pas“, timp de doi ani.
Anul 2014 – impunerea liderului
Proaspăt câștigător al alegerilor prezidențiale, Klaus Iohannis impune la conducerea PNL un lider scos din joben, fără anvergura necesară să preia frâiele unui partid cu pretenția de a conduce România.
De voie, de nevoie, liberalii o acceptă pe Alina Gorghiu și încep un proces greu de fuziune cu PDL-iștii, care, în opinia unor analiști, ajung să îi domine pe mai vechii liberali.
Anul 2015 și „guvernul meu“
Președintele Iohannis, văzut ca locomotiva PNL pentru viitoarele alegeri locale și parlamentare, începe să producă deja dezamăgiri, cu efecte directe asupra partidului care l-a sprijinit la prezidențiale. Dornic să-și impună „guvernul meu“, Klaus Iohannis, când nu tace, duce un război surd cu premierul de atunci, Victor Ponta, care cucerise deja o mare parte a electoratului printr-o sumedenie de promisiuni și pomeni. Este și anul în care noul președinte al țării dă semne clare că nu va renunța la camarila lui Traian Băsescu, ci și-o va însuși, uitând de promisiunea sa din campanie: „Punct și de la capăt“. Președintele îl impune la șefia SIE pe Mihai Răzvan Ungureanu, lipit ca marca de scrisoare de fostul regim, și păstrează în funcții-cheie ale statului român mulți dintre oamenii creați în laboratorul lui Băsescu. Totodată, Gabriel Oprea, unul dintre cele mai controversate personaje postdecembriste, ajunge în situația de a fi vehiculat ca premier, în perspectiva debarcării guvernului Ponta, și chiar va fi desemnat prim-ministru interimar. Pas cu pas în urma lui Klaus Iohannis, liberalii îl curtează asiduu pe Oprea, pentru a constitui o nouă majoritate parlamentară. În același timp, Iohannis se avântă în „lupta anticorupție“, care trezește suspiciuni în rândul susținătorilor adversarilor săi politici. Este și anul în care, pe fondul catastrofei de la Colectiv, președintele țării reușește să impună Guvernul Dacian Cioloș, mai cunoscut ca „Guvernul meu“, mișcare însușită în cele din urmă și de liberali. În partid, Alina Gorghiu, cu Vasile Blaga lângă ea, continuă să nu performeze. Fără o viziune și o ofertă solidă pentru România, cei doi lideri se vor mulțumi să preia și să repete „principii“ ale șefului statului. Diaspora, care l-a sprijinit masiv pe Klaus Iohannis, dă deja primele semne de dezamăgire.
Anul 2016 – compromisuri care au făcut diferența
2016, anul alegerilor locale și parlamentare, îi prinde pe liberali în afara guvernării, dar dornici de orice compromis pentru a câștiga scrutinele. Opinia publică a asistat siderată cum liberalii au schimbat pentru a patra oară candidatul pentru Primăria București, pentru ca, în cele din urmă, să primească o lecție dură la votul din iunie, clasându-se abia pe locul trei în Capitală. Liberalii sunt „ajutați“ și de președinte, care defilează cu insignifiantul Cristian Bușoi pe post de candidat la Primăria Generală. Nicio lecție nu rămâne însă învățată. Alina Gorghiu și Vasile Blaga pierd alegerile locale, dar țin în continuare cu dinții de scaun. Blaga se vede în cele din urmă debarcat de ancheta DNA, Gorghiu rămâne fruntea.
PNL a baletează între a susține Guvernul Cioloș și în a se dezice de el, pentru ca, în cele din urmă, în lipsă de cadre și împins de la Cotroceni, să și-l însușească pe actualul prim-ministru drept propunere de premier. Stângăciile lui Dacian Cioloș și ale echipei sale la guvernare, care deveniseră mai mult decât stridente, sunt ignorate de liberali, care îl prezintă electoratului pe actualul premier ca soluție și după 11 decembrie. Cu pretenții de tehnocrat în continuare, Cioloș devine ezitant în campanie, iar oferta sa se constituie dintr-o „platformă“ de principii, îndelung ridiculizată, în vreme ce programul de guvernare al PNL se transformă într-o anexă a acesteia. Nici oferta de candidați a partidului nu excelează. Implicarea fățișă a președintelui în campanie nu mai ajută nici ea la cucerirea electoratului.
În tot acest timp, de cealaltă parte a spectrului politic, PSD, cu un lider mai abil decât predecesorul său, se avântă într-o avalanșă de promisiuni pentru marea masă a alegătorilor și evită scandalul public presărat cu jigniri cu care obișnuise Victor Ponta, șubrezind astfel și mai mult șansele PNL.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.