În urmă cu un an a devenit virală pe internet fotografia unei camionete Ford F250 purtând sigla unei companii de instalaţii sanitare din Texas şi care era folosită de jihadiştii din gruparea Statul Islamic pe frontul din Siria. Fapt divers sau sursă pentru teorii conspiraţioniste pentru toata lumea, aceasta informaţie a devenit fapt de viaţă şi de moarte pentru Mark Oberholtzer – proprietarul firmei cu pricina – care a fost hărţuit de mii de ori, odată ce numărul de telefon se afla înca pe portiera masinii din Siria. Acum texanul a dat în judecată firma căreia i-a vândut maşina.
Povestea a început în octombrie 2013, momentul în care instalatorul texan s-a dus la un dealer Ford din Houston pentru a cumpăra o maşină mai nouă, în schimbul celei vechi. A cumpărat un F250 fabricat în 2012. Imediat, texanul a început să desprindă inscripţiile de portierele maşinii vechi insa dealerul l-a oprit, pentru că astfel ar fi deteriorat vopseaua, şi l-a asigurat că va face el lucrul asta, înainte de a vinde mai departe maşina.
Nu s-a întâmplat aşa. Oberholtzer a dat în judecată firma pentru prejudicii grave şi a cerut un milion de dolari. Procesul a facut să iasă la iveala ce s-a întâmplat cu vechiul Ford – după o luna, în noiembrie 2013, maşina a fost îmbarcată şi trimisă în Turcia, în preajma graniţei siriene, la Mersin. După aproape un an, maşina era pe frontul jihadist.
Instalatorul texan a continuat să primească telefoane de ameninţare de la cei care-l considerau finanţator al terorsimului, a primit şi vizita mai multor agenţi FBI. Nimic însă despre modul în care a ajuns maşina în Turcia, despre cumpărător, despre eventuala reţea din umbră. Până acum, la un an de la apariţia informaţiei, nicio publicaţie din SUA sau Turcia nu a depus efortul de a afla numele cumpărătorului care a semnat ordinul de plată pentru transferul maşinii în Turcia.
„Nu poţi să nu observi. Camionete Toyota pline cu luptători ai ISIS şi armament greu apar în mai toate clipurile de propagandă ale grupării”, scrie CNN.
Potrivit ABC, Departamentul American al Trezoreriei a acordat atenţie acestui fapt şi în cotombrie 2015 unitatea ce se ocupa de finanţarea terorismului a lansat o investigaţie, luând legătura cu cei de la Toyota. Purtătorul de cuvânt al Toyota in SUA a spus ca aceasta companie va coopera cu autoritatile SUA pentru a elucida care sunt canalele prin care se scurg capitalul şi maşinile Toyota catre gruparea teroristă. Însă tot ce a putut spune concret compania a fost că nu livrează autovehicule unor cumpărători care ar putea să le modifice în scopuri militare, dar nu mai poate urmări mai departe traseul acestor maşini.
O serie de analişti americani consideră că teroriştii intră în posesia acestor maşini participând la licitaţii, ducându-se direct la dealeri, deci prin canalele absolut formale, fără teama că ar putea fi suspectaţi.
Însă în mâinile grupării Statul Islamic nu intră doar maşini japoneze sau americane, ci şi arme. CNBC arăta că jihadiştii au pus mana pe 40 de tancuri americane grele Abrams A 1, pe circa 2.000 de vehicule Humvee şi câteva zeci de mii de mitraliere de provenienţă americană. Din vara anului 2014, când ISIS a ocupat oraşul Mosul (la fel s-a vorbit despre ocuparea localităţilor Ramadi, în Irak, şi Palmira, în Siria), acesta a fost prezentat în presă ca un fel de Eldorado din care jihadiştii îşi extrag şi muniţia, şi armamentul, şi banii – aici ar fi fost sute de tancuri, zeci de mii de arme şi miliarde de dolari cash, aflaţi în safeurile băncilor din oraş. A trebuit sa treaca un an pentru ca povestea obscură a finanţării să nu mai fie ascunya in spatele „tezaurului” din Mosul şi au început să apară speculaţiile şi mai apoi dovezile despre traficul cu petrol via Turcia sau chira catre regimul Assad, dovezi despre modul în care teroriştii intră în posesia armelor şi muniţiilor paraşutate de aviaţia SUA cu intenţia declarată a de a înarma grupările aşa-zis moderate anti-Assad. Spre exemplu, presa internationala a scris deseori că SUA au furnizat camionete Toyota nou nouţe grupărilor siriene de opoziţie.
În toate aceste situaţii, precum şi în cazul particular al instalatorului texan, se poate pune întrebarea dacă compania sau persoana fizică din Turcia care a cumpărat maşina are legături cu ISIS şi dacă vânzătorul american ştia sau nu acest lucru. Se poate pune întrebarea în ce măsură funcţionează legile de altfel draconice care combat în SUA finanţarea terorismului, atât timp cât maşini fabricate în Statele Unite sfârsesc pe frontul din Siria în mâinile teroriştilor, şi câte dintre maşinile ce iau calea Turciei ajung in Siria. Până ca autiorităţile să acţioneze, jihadiştii par să fie liniştiţi că îşi pot procura cel puţin atâtea arme şi masini cam câte lovituri aeriene execută asupra lor trei coaliţii internationale cu zeci de state şi sute de avioane, servicii de informaţii, avioane şi drone spion, analişti si experţi în terorism.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.