Cum s-a transformat paradisul socialist în iadul hiperinflației

În fiecare zi, în fața magazinelor din Venezuela se formează cozi ce amintesc de România epocii lui Ceaușescu. Oamenii stau ore în șir în căldură pentru alimente, scutece, lapte și alte bunuri de bază. Jumătate din rafturi sunt goale, iar piața neagră din capitala Caracas și din restul țării scoate profit. Se pot vedea așa numiții bachaco, cei care cară greutăți mari de mărfuri și care fac profit pe seama bachaqueros, armata de femei și bărbați din fața magzinelor.

Mărfurile au preț stabilit de stat dar vânzările se fac la un preț sensibil majorat. Nicolas Maduro, președintele Venezuelei, i-a numit pe speculanți „ființe umane agresive”. Specula e singura modalitate de a supraviețui într-o țară în care hiperinflația a pus stăpânire. “Era o doamnă căreia îi plăteam 1.500 de bolivari pe zi pentru a-mi curăța casa, dar, recent, ea mi-a spus că prefer să stea la coadă și să cumpere produse apoi să le revândă pentru că poate câștiga mai bine acum”, a declarat Juan Carlos Bacalhau, un manager din Caracas, citat de The Telegraph. Pe internet a apărut un site unde se pot revinde bunuri.

Diego Moya-Ocampos, senior analist de risc politic la IHS, susține că actuala criză este rezultatul anilor de „management defectuos în economie” al partidului socialist de guvernământ. Condusă de Hugo Chavez, fostul președinte al Venezuelei, țara s-a angajat într-un val de exproprieri și de redistribuiri a averii, oferind frigidere, diverse aparate de uz casnic și chiar case noi pentru venezueleni săraci. Chavez a dorit să creeze un paradis socialist, o ideologie care a fost întărită de succesorul său, Maduro, după moartea sa din 2013. Numai că prețul petrolului a coborât brusc un an mai târziu, ceea ce a înseamnat o trezire din destrăbălare a unei țări care acum speră într-o ploaie care pare să nu mai vină niciodată, pentru că seceta a secătuit barajele. Petrolul reprezintă 98% din totalul exporturilor și 59% din totalul veniturilor fiscal. Moya-Ocampos susține că prețul petrolului nu este singura problemă a Venezuelei. “Chiar și când era petrolul la 100 de dolari pe baril, în epoca lui Chavez, datoria țării a crescut rapid și exista déjà penurie de alimente. Era un model intervenționist care nu este durabil și care a atins un puct critic”, spune analistul de la IHS. . Prospăta declarație prin care Madura a anunțat că țara va intra intra în stare de urgență în următorarele trei lui a stârnit temerile că Executivul de la Caracas va încerca să preia controlul asupra mai multor companii private. Mulți venezueleni au părăsit déjà țara, inclusiv Francisco Flores.

„Venezuela preluat companiile bune, le-a dat unor săraci iar aceștia nu au avut abitițățile să le conducă și în final au dat faliment. E o rețetă perfectă pentru a distruge o țară”, a spus Flores. Regimul se bazează pe un principiu clar: să fie egalitate pentru toată lumea dar lumea să fie săracă. În acest fel statul devine ca ă bonă dar care își pierde puterea pentru că nu face nimic în condițiile în care toți sunt dependenți de el. Venezuela suferă acum de efectele unei recesiuni profunde și de hiperinflație. Statul tipărește bani la greu pentru a acoperi decalajul dintre venituri și cheltuieli, care riscă să ajungă la 25% din PIB-ul pe anul viitor. Un studiu recent al Consiliului de Securitate Publică și Justiție Penală a clasat Caracas ca fiind unul dintre cele mai violente orașe din lume. Venezuela este, de asemenea, unul dintre locurile cele mai neprietenoase pentru a face afaceri, ocupând locul 186 din 189 în Indexul Doing Business al Băncii Mondiale. Numai Libia, Eritreea și Sudanul de Sud sunt în continuare mai jos. Bacalhau, în vârstă de 40 de ani, se descrie pe sine ca fiind unul dintre cei norocoșii soartei, pentru că este plătit în dolari, astfel încât își poate proteja familia de creșterile rapide ale prețurilor. El, ca mulți a alți venezueleni, îi accept pe bachaqueros.

“Acum mă contactează cineva dacă am nevoie să cumpăr lapte. Eu încă maim merg la piața deschisă să mai cumpăr fructe, dar ceea ce se întâmplă acum acolo este ridicol. În aprilie 2015 am cumpărat fructe și legume pentru 430 de bolivari. Sâmbăta trecută aceleași produse au costat 14.000 de bolivari. Nu e asta o nebunie?”, s-a întrebat Bacalhau. În timp ce guvernul reglementează prețurile en-gros și en-detail de la poarta fabricii, nimeni nu le acordă atenție. „Știi cât de mult mă costa?”, întreabă Bacalhau, fluturând o pungă de plastic umplute cu hârtie igenică. „9.000 de bolivari”, spune acesta. Salariul mediu lunar în Venezuela este de 15.000 bolivari! Guvernul venezuelean încearcă acum cu disperare să reducă importurile în scopul diminuării pieței negre care afectează masiv finanțele publice ale țării. “Am avut o contracție a importurilor de 40% în primul trimestru din acest an, astfel încât nivelul importurilor a ajuns la fel ca în 2004. Dacă vom merge în acest ritm, vom avea o contracție de 20 de miliarde de dolari”, susține Alejandro Arreaza, economist la Barclays. Acest reduceri sunt foarte agresive. Spitalele și farmaciile caută cu disperare medicamente de bază. „Oamenii din Venezuela spun acum că nu își pot permite să se îmbolnăvească pentru că dacă ajung la spital nu găsesc nimic”, spune Moya-Ocampos. Bogați sau săraci, situația este critică. „M-am întâlnit recent cu un guvernator al unuia dintre cele mai mari state din Venezuela. Este foarte popular și foarte bine conectat. Cu toate acestea, oamenii săi au căutat trei zile un medicament pentru nepotul său. Trei zile!”, spune o sursă, care cere să-și păstreze anonimatul, citată de The Telegraph. Social media are rolul său capital în aceste zile în Venezuela. Pe Facebook, , oamenii fac schimb de aparate de ras cu sirop de tuse, pastă de dinți sau zahăr și ulei pentru servețele umede. Cererea de antibiotic este enormă. Cineva a anunțat printr-un post că oferă șapte cutii de amoxicilină. În câteva minute a fost inundat de cereri. Un venezuelean care face afaceri a descris foarte bine situația din țara sa. „Am zbura de foarte multe ori între SUA și Venezuela și am folosit pentru a călătorie doar bagaj de mână deoarece am putut evita mult timp asteaptatul la aeroport. Pe parcursul ultimelor mele călătorii, a trebuit să merg cu o valiza uriasa pentru că toata lumea vrea să aduca ceva. Ultima dată când am adus chiar și piese auto pentru fratele meu, deoarece el nu le poate găsi nicăieri”, a declarat acesta.

Opoziția din Venezuela strânge semnături pentru organizarea unui referendum pentru înlăturarea lui Maduro. Deja sunt în jur de 1.850.000 de semnături dar mai trebuie 4 milioane până pe 10 ianuarie 2017. . Moya-Ocampos crede că guvernul trăiește cu speranța că prețul petrolului va crește din nou. „Guvernul deține în continuare controlul asupra forțelor armate, instanți supreme și autorității electorală, iar acești trei jucători sunt esențiali pentru ca Maduro să-și păstreze controlul asupra țării”, spune el. Se pune întrebarea dacă Venezuela va fi în măsură să își plătească datoriile de 116 miliarde de dolari în următoarele două decenii. Investitorii sunt sceptici, iar prețurile de pe piață sunt stabilite de stat în proporție de 95% pentru următorii cinci ani. Aproximativ o cincime din plăți trebuie făcute în următorii doi ani, potrivit Bank of America Merrill Lynch, în timp ce PDVSA, compania de petrol si gaze naturale de stat a Venezuelei, trebuie să ramburseze 3,3 miliarde de dolari până la începutul lunii noiembrie. În condițiile unui preț mediu al țițeiului de 44 de dolari pe baril în acest an, Barclays spune ca Venezuela se confruntă cu un deficit de finanțare de 20 miliarde de dolari în 2016, chiar și în condițiile unei reduceri masive a importurilor. „Credem că putem cofinanța acest decalaj cu 5 miliarde din China [prin renegocierea unui contract de împrumut], 1,5 miliarde de dolari în alte împrumuturi multilaterale și bilaterale, 2 miliarde de la companiile de petrol și bilete la ordin și până la 1 miliard din vânzări de active. Restul va trebui să fie finanțat cu aurul din rezervele internaționale și a alte active acumulate în alte entități publice”, susține Arreaza de la Barclays. Numai că rezervele de aur ale Venezuelei au scăzut rapid, ajungând la 11 miliarde de dolari, de la 21 de miliarde în 2010.

Rezervele totale ale Venezuelei se ridică la 30 de miliarde de dolari, deși Baml estimează că acestea ar fi mai mari, inclusiv 52 miliarde de dolari ce stau în active lichide. Oricum ar fi, perspectivele pe termen lung sunt departe de a fi roz. „Ceea ce s-a făcut până acum nu a făcut decât să epuizeze statul de active în scopul efecturării plăților, dar această practică nu este durabilă”, spune Arreaza. Acesta susține că un nou regim la Caracas ar putea pune țară pe picioare cu ajutorul FMI. „Dacă am avea un nou guvern, care ar putea implica un sprijin multilateral, pentru a gestiona un proces de tranziție , am putea avea o restructurare relativ prietenoasă cum ar fi cea din Ucraina”, crede economistul de la Barclays. Moya-Ocampos susține că guvernul nu mai poate ignora voința poporului. „Eu merg destul de des la Caracas și simt că oamenii încep să-și piardă frica. Ei își dau seama că schimbarea regimului este o posibilitate”, consider Moya-Ocampos. „Pentru Bacalhau, care are un pașaport portughez, situația e clară. El așteaptă până la sfârșitul anului să vadă dacă va avea loc o schimare de regim. Dacă nu, el va emigra.

„Adevărul este că copiii mei nu au un viitor în această țară. S-a schimbat atât de mult. Acum zece ani mergeam cu tatăl meu la plajă și stăteam în tabară peste noapte. Acum ar fi o adevărată sinucidere. Eu trăiesc cu speranță că va fi schimbare, dar am ajuns la ideea că voi pleca și că nu ma voi întoarce niciodată deși am trăit aici toată viața”, spune el.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.