În alternanţă cu Bienala de Artă Contemporană care are loc la Lyon, în anii pari oraşul găzduieşte Bienala de Dans, ajunsă anul acesta la a 16-a ediţie, ce se va desfăşura între 10 şi 30 septembrie. Un festival al dansului contemporan, creat în 1984 de Guy Darmet, director la acea vreme al cunoscutei “Maison de la Danse”.
Eveniment major în zona dansului, Bienala Internaţională de la Lyon aduce în oraş la fiecare ediţie peste 100.000 de spectatori, veniţi să se bucure de spectacolele marilor companii, ale celor mai buni dansatori veniţi din întreaga lume, dar şi ale tinerilor pe cale de afirmare.
În paralel cu programările din diversele săli ale oraşului, strada este invadată de o enormă paradă, de spectacole în aer liber. În 14 septembrie, Parada, inspirată de Carnavalul de la Rio, va aduce pe străzi peste 4.000 de dansatori amatori.
Scenă din John de Lloyd Newson
Bienala a pariat, încă de la înfiinţare, pe diversitate, inclusiv cea etnică, pe abolirea graniţelor stilistice şi geografice, programând de la dansuri tradiţionale, ca butho sau flamenco, până la hip hop.
Printre cele 45 de spectacole propuse anul acesta, 15 sunt premiere mondiale.
Îi descoperim în program pe celebrii coregrafi William Forsythe, Dada Masilo şi Merzouki, primul venind pentru prima dată la Lyon cu propria sa Companie.
Ediţia de anul acesta nu are o “temă centrală”, spre deosebire de cele precedente, ci doreşte, după cum explica într-o conferinţă de presă directorul artistic Dominique Hervieu, să “reunească stiluri foarte variate, uneori conflictuale”.
Energia dansului creat de Kader Attou
Festivalul va fi deschis de Lloyd Newson şi compania sa DV8 Physical Theatre, cu o premieră penru Franţa, John. Coregraful foloseşte în creaţiile sale, alături de dans, cuvântul, cele două potenţându-se reciproc. Spectacolele lui sunt adevărate documentare de viaţă, care spun poveşti de dragoste, de sex, care aduc în scenă bătrâneţea, handicapul, străinul, homosexualitatea, falsa toleranţă, toate preocupările acestui fost psiholog şi activist social.
“DV8 Physical Theatre se inspiră din estetica tradiţională şi din formele dansului clasic şi modern. Încercăm să declanşăm o discuţie despre problematicile cele mai vaste şi mai complexe”, mărturisea Lloyd Newson.
Cu texte spuse în engleză, folosind concepţia sonoră a lui Gareth Fry, John, montat în scenografia şi cu cosumele create de Anna Fleischle, este realizat în coproducţie cu Teatrul Naţional al Marii Britanii, Bienala de Dans de la Lyon, Teatrul Oraşului Paris şi Festivalul de Toamnă din acelaşi oraş, Dansens Hus din Stockholm şi din Oslo.
Puritatea mişcării dansatorilor de la Baletul Operei din Lyon
Baletul Operei din Lyon va executa două creaţii mondiale semnate de Emanuel Gat, şi de François Chaignaud şi Cecilia Bengolea.
Yorgos Loukos, directorul pentru Balet al Operei din Lyon, a ales trei cuvinte de ordine pentru programul prezentat la Bienală: puritatea mişcării, sofisticare şi muzicalitate. Un program ce intenţionează să urmărească filiaţia între Jiří Kylián şi Emanuel Gat, nu în alegerea “dansului frumos”, ci al scriiturii coregrafice complexe. Un domeniu în care Jiří Kylián este maestru absolut. Dovadă stă coregrafia sa din 1984, Heart’s Labyrinth, pe muzica Nocturnei în Si major de Dvorak. După 30 de ani, sensibilitatea creaţiei lui Kylian rămâne, după părerea criticilor, intactă în piesa lui Emanuel Gat, pe muzică de Schoenberg, Webern, Dvořák.
În ceea ce îi priveşte, François Chaignaud şi Cecilia Bengolea au ales libertatea dansului, fără o temă prestabilită, căutând numai acordul perfect între mişcare şi piesa How Slow The Wind a compozitorului japonez Toru Takemitsu, ce va fi cântată live. “Poantele sunt un instrument al ridicării, deasupra căruia poţi să-ţi inventezi un corp rigid şi imobil, dar şi unul voluptuos. Dorim să mergem mai departe în folosirea poantelor atât pentru fete, cât şi pentru băieţii”, explicau cei doi coregrafi.
Jan Fabre, Troubleyn
Kader Attou şi-a propus să dea o “dimensiune lirică a hip hop-ului într-o altă creaţie mondială foarte aşteptată, Opus 14. Un autor, 16 interpreţi, o coregrafie de grup concepută ca un balet, dar cu întreaga energie a hip hop-ului.
“Doream să arăt că această energie brută poate fi şi altceva decât performance. Este un dans care poate fi poetic, lent, fragil, senzual”, explica Attou Kader. O muzică originală, scenografia inspirată din BD susţin mişcările dansatorilor în această creaţie care introduce hip hop-ul cu drepturi depline în istoria dansului.
Un spectacol eveniment se anunţă Troubleyn al lui Jan Fabre, care reia la Lyon această piesă fondatoare din 1980, ce se revendică de la teatru-dans. Un spectacol ce durează 8 ore, pentru 9 performeri. O piesă-cult în care Jan Fabre aducea la acea vreme experienţa sa din lumea teatrului. Există în creaţia lui şi Pina Bausch, şi Marina Abramović, în torsurile nude care execută până la epuizare aceleaşi gesturi. Şi, mai ales, Jan Fabre şi performerii săi plimbă peruşi în lesă pentru a crea un tablou vivant unic în istoria dansului şi a teatrului. La 23 de ani, cât avea atunci, Fabre ducea teatrul şi dansul în pragul unei crize de nervi, cum scria un critic.
Rocio Molina şi La Tremendita
Invitată pentru prima dată la Lyon, compania lui William Forsythe, în mod sigur, nu va lăsa pe nimeni indiferent. Bienala oferă spectatorilor prilejul de a se întâlni cu una dintre cele mai recente piese ale maestrului, Study # 3, interpretată de 16 dansatori ai propriei lui Companii. Coregraful a conceput această piesă la “Teatro Grande” din Brescia, gândindu-se la opera Madama Butterfly a lui Puccini şi imaginând o paralelă cu propria creaţie. Rezultatul, o operă cinetică, radical diferită, născută însă din contexte străine şi familiare în acelaşi timp. “Eu nu pot separa cuvintele, dansul, corpurile. N-am avut niciodată încredere în graniţele dintre genuri”. Muzica spectacolului este semnată de Thom Willems. În distribuţie: Yoko Ando, Dana Caspersen, Katja Cheraneva, Frances Chiaverini, Roderick George, Brigel Gjoka, Amancio Gonzalez, Josh Johnson, David Kern, Natalia Rodina, Jone San Martin, Yasutake Shimaji, Spenser Theberge (invité), Ildikó Tóth, Riley Watts, Ander Zabala.
Într-un alt registru pare să se încadreze LOVE, coregrafie burlescă şi cinematografică, semnată de Loïc Touzé şi Latifa Laâbissi. Un dans care poate fi privit, după spusele coregrafului, ca un film. Lumina, care vine din spatele spectatorilor, amplifică această iluzie. Cei şase dansatori, cu figurile machiate cu alb şi cu buze foarte roşii, evoluează la limita dintre dans şi pantomimă, amintind de baletele romantice, dar şi de evoluţiile de cabaret.
Study#3 al Companiei Forsyte
Cu Rocío Molina, care are numai 30 de ani, flamenco-ul a cunoscut o revoluţie. Ea este simbolul unei avangarde. În Afecos, dansurile ei iluminează cântecele lui Rosario “La Tremendita”.
Născută din explorarea posibilităţii de a atinge simplitatea şi fragilitatea, piesa încearcă să descrie ceea ce nu se vede prin intermediul vibraţiilor unui corp senzual combinate cu cele sonore.
Structura spectacolului este un asamblaj de piese diferite, ce pun în scenă dansul flamenco, mişcările contemporane, cântecul spaniol. Rocio Molina şi “La Tremendita”, scria un cronicar, “sfidează adevărurile şi cred în minciuni. Împreună, ele dau viţă irealului”.
O altă premieră mondială se intitulează Il n’est pas encore minuit, şi este un spectacol de virtuozitate al Companiei XY, creat pentru 22 de acrobaţi.
Nu pot fi omişi dansatorii de la CNN-Ballet din Lorena, care vor prezenta trei spectacole semnate Francis Picabia şi Erik Satie, Merce Cunnigham şi, al treilea, Noé Soulier.
Spiritul burlesc al coregrafilor Loic Touze şi Latifa Laabissi
În Recital à 40, Mourad Merzouki revizitează piesa-cult a dansului hip hop care l-a făcut celebru în toată lumea.
În ceea ce îl priveşte, Dada Masilo va interpreta, în premieră mondială, coregrafia Carmen, care “vorbeşte despre sex, moarte şi putere”.
Cu L.A Dance Project, Benjamin Millepied aduce la Lyon ultima sa creaţie, realizată înainte de a accepta direcţia Operei din Paris.
Şi, desigur, până la 45 de coregrafii mai este încă mult.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.