Festivalurile de dans au animat în această primăvară Franţa, începând cu „Danse et vous” (Dansul şi voi) de la Cognac şi continuând cu „Danse d’ailleurs” de la Caen sau cu Bienala din Val-de Marne.
Marile spectacole tradiţionale se dovedesc o adevărată modă. După „Riverdace” şi „Lord of the Dance” ale irlandezilor, după grandioasa montare a indianului „Bharati”, în stil bollywoodian, artiştii chinezi au încântat publicul cu marile tablouri ale dansului clasic din această parte a lumii.
O trupă foarte specială, „Shen Yun Performing Dance”, formată din 90 de dansatori şi muzicieni, toţi urmaşi ai chinezilor din exil, s-a format, în 2006, la New York. Ca şi la „Cirque du Soleil”, imensul succes a determinat apariţia a trei companii care fac turnee în toată lumea, purtând cu ele decorurile, costumele şi orchestrele. Printre membrii trupei din turneul european se găsesc francezi de origine chineză, alţii vin din Australia, din Taiwan, din Germania şi, desigur, din Statele Unite. Cei mai mulţi au studiat la „Fei Tian Academy of the Arts”, din New York, singura şcoală de dans din afara Chinei în care se încearcă reabilitarea tradiţiei dansurilor clasice, multă vreme interzise de puterea comunistă chineză.
Dansatoarea trebuie să fie graţioasă ca o floare de lotus
Vechi de 5.000 de ani, dansul clasic chinez este un melanj de tehnici de virtuozitate, asemănătoare celor ale baletului clasic occidental, de dansuri războinice, folclorice şi de arte marţiale. Practicate mai întâi de membrii Curţii Imperiale, artele marţiale au fost treptat însuşite de oamenii obişnuiţi. Ele reiau marile mituri şi celebrează eroii culturii chineze, de la Mulan, luptătoarea travestită în bărbat, la Wu Song, cel care s-a luptat, cu mâinile goale, cu tigrul. O poveste despre lupta dintre bine şi rău, exaltând temele virtuţii, compasiunii, curajului, care au inspirat cultura chineză de la vechile tradiţii budhiste şi taoiste la contemporanul „Falun Dafa”.
În secvenţe scurte, artiştii „Shen Yun” poartă publicul printr-un tunel al timpului, din Himalaya cea pură şi impunătoare în câmpiile mongole, din rafinatele regiuni din sud, scăldate de fluviul Yangtze, la cerurile cele mai înalte şi la podişurile prăfoase ale imperiului chinez, de la legendele creării lumii la începuturile culturii chineze, de la poveştile diferitelor dinastii la realităţile de astăzi. Iar călătoria este ca un vis.
„Dansul clasic chinez pune accentul pe braţe, pe privire, pe mişcările corpului, pe ritmica picioarelor şi pe coordonare, explică dansatoarea Madeline Lobjois. Este foarte atent la supleţe şi la controlul corpului şi, spre deosebire de baletul occidental, care pune accentul pe linie, insistă asupra armoniei şi mişcării circulare”. O dansatoare trebuie să fie ca o floare de lotus care pluteşte pe apă. Ţinuta trebuie să fie dreaptă şi nobilă ca tija acestei flori. Gesturile trebuie să pară naturale, ca şi cum n-ar presupune niciun efort. Dansatorul trebuie să pară că merge în poante, dar genunchii sunt întotdeauna uşor îndoiţi.
Dansurile războinice nu lipsesc din spectacol
Tenori, soprane, muzicieni cântând la vechi instrumente chinezeşti, dar şi la cele occidentale, obţin o muzică neobişnuită, învăluitoare, ca suport al dansului. Sary Dowidar, dirijor şi compozitor american, aprecia că „aranjamentul orchestral este genial şi muzica ne atinge sufletul. Există o excelentă conexiune între instumentele tradiţionale chinezeşti şi orchestră care se împletesc perfect”. În fundal sunt proiectate imagini hi-tech, cu peisaje înflorite, păduri dese, câmpia mongolă sau paradisurile celeste, favorizând background-ul cultural al dansului. Se adaugă costumele pline de culoare, cu broderii lucrate manual, cu motive simbolice aparţinând tuturor dinastiilor, epocilor şi grupurilor etnice din China, de un perfect efect scenic. Multe dintre spectatoare plecau de la spectacol spunând „aş vrea să port şi eu asemenea costume”, iar designerii de modă s-au inspirat nu o dată din eleganţa lor fastuoasă.
Fundalurile plasează dansul în locuri şi timpuri diferite
Shen Yun înseamnă „frumuseţea făpturilor divine care dansează”, iar protagoniştii au o pregătire specială bazată şi pe meditaţie. Spectacolul include o serie de elemente din „falun gong”, sistemul de credinţe şi practici fondat în 1992 de Li Hongzi, o formă specială de „qi gong”, vechi ansamblu de practici şi exerciţii legate de medicina tradiţională chinezească şi, parţial, de artele marţiale, ce prevede meditaţia, concentrarea mentală, controlul respiraţiei şi anumite exerciţii fizice, menite să descătuşeze energiile interioare. „Falun Gong” a fost interzis în China, unde este considerat o deviaţie sectară, un fel de „religie a diavolului”. Dansul companiei Shen Yun este interzis şi el în China, dar entuziasmează milioane de spectatori de pe întregul mapamond. Este o prezentare a culturii chineze cum nu poate fi văzută în altă parte, remarcabilă prin nivelul artistic al dansatorilor, prin ritm, graţie, armonie, culori, prestanţă şi pregătirea atletică a componenţilor trupei. „Au o precizie incredibilă în scenele de grup, iar nivelul energiei lor este fantastic”, aprecia pictorul canadian Charles Patcher, citat de presă. O fantastică lecţie de istorie şi artă, în paşi de dans.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.