De ce ne presează UE să exportăm gaze

Ştirea că UE, prin Comisia Europeană (CE), a declanşat o investigaţie împotriva Transgaz şi autorităţilor din România privind eventuale obstrucţiuni asupra exportului de gaze a fost preluată în presă fără a fi diseminată. Nimeni nu a încercat să explice de unde recurenţa acestei presiuni a Bruxelles-ului pe România pentru a-şi pune la punct infrastructura şi a începe exporturile de gaze în regiune. Pentru că recenta acţiune a CE nu este singura.

Anul trecut, reprezentanţii comisiei au făcut o vizită inopinată la Transgaz şi Romgaz, pe acelaşi motiv al obstrucţiei exporturilor de gaze. Dar şi în anii anteriori, acelaşi mesaj a tot venit de la Bruxelles, ba chiar am avut şi un infringement pe speţă, deocamdată suspendat, după ce ne-am angajat să punem la punct în mod corespunzător infrastructura de export.

În locul gazului rusesc

Iată ce spune CE acum: „Comisia este hotărâtă să se asigure că, în întreaga Uniune Europeană, consumatorii beneficiază de securitatea aprovizionării cu energie la prețuri accesibile. O piață unică europeană a energiei, integrată și competitivă, este esențială în acest sens. Prin urmare, trebuie să investigăm dacă Transgaz și-a folosit în mod abuziv poziția dominantă prin izolarea pieței de gaze din România și prin împiedicarea integrării acesteia în rețeaua europeană de gaze“, a declarat Margrethe Vestager, comisar responsabil cu politica în domeniul concurenței. Cu alte cuvinte, România este presată să dea drumul la exporturile de gaz în regiune pentru ca Europa, cu precădere regiunea estică, să aibă o alternativă reală la gazul rusesc, relaţiile dintre UE şi Rusia fiind destul de încordate deja de câţiva ani. Cu atât mai mult cu cât România va începe în doi ani exploatarea resurselor masive de gaz din platforma continentală a Mării Negre.

Transgaz liniștește UE

Iată ce replică dă şi Transgaz, care se declară mai mult decât împăciuitoare la adresa UE: „În considerarea bunelor practici de guvernanță corporativă, SNTGN Transgaz SA dorește să-i informeze pe toți cei interesați asupra faptului că, în continuare, compania va întreprinde cu celeritate toate diligențele necesare pentru clarificări și pentru mobilizarea eficace a resurselor și asigurarea datelor, a informațiilor și a documentelor de care Comisia Europeană va avea nevoie în procesul de investigații suplimentare inițiat. Demersul Comisiei Europene nu afectează capacitatea SNTGN Transgaz de a-și îndeplini în continuare misiunea, compania fiind un actor responsabil în efectuarea la timp și în condiții de siguranță a tuturor operațiunilor din domeniul său de competență. SNTGN Transgaz acordă, în egală măsură, atenție și importanță atât planurilor de dezvoltare a rețelei naționale de transport al gazelor naturale pe teritoriul României, cât și implementării măsurilor adecvate pentru integrarea acesteia cu piața europeană a gazelor naturale, inclusiv – fără a se reduce la – dezvoltarea interconectărilor cu state membre ale UE“, se arată într-un comunicat al companiei. Adică, Transgaz este gata să accelereze dezvoltarea lucrărilor de infrastructură pentru transportul gazelor, cu atât mai repede cu cât şi UE o doreşte şi chiar finanţează proiectele.

Şi americanii vor acelaşi lucru…

Dar nu numai UE vrea să începem exporturile. Companiile americane cu concesiuni în Marea Neagră, Exxon Mobil şi Black Sea Oil&Gas, au precizat, în repetate rânduri, importanţa extinderii infrastructurii de transport gaz din România, cu precădere cea care ar urma să ducă gazul din Marea Neagră către Ungaria şi, de acolo, către vestul Europei. Adică, cele două conducte, ţărmul Mării Negre-Podişor şi BRUA, Giurgiu-Szeged, a doua fiind finanţată de UE cu 180 de milioane de euro, din 570 de milioane alocaţi. Mai mult, gazele din Marea Neagră ar putea constitui o armă geopolitică în regiune pentru americani şi UE, având în vedere că pot fi exportate şi către Ucraina, Moldova şi sudul Europei, adică pieţe controlate tradiţional de ruşi. Aşa cum arătam şi în articolul nostru recent „Gazele românești din Marea Neagră, armă geopolitică în regiune“, din 2019, România trebuie să permită accesul oricărui operator economic la conductele de tranzit din Dobrogea, Isaccea-Negru Vodă, care fuseseră rezervate de ruşi, pentru gazele lor, timp de decenii. Este o cerinţă directă a UE, premisă pentru întreruperea procesului de infringement deschis României (acum suspendat temporar). Astfel, miliarde de metri cubi de gaz din Marea Neagră vor putea ajunge în Ucraina, care a renunţat la gazele ruseşti după anexarea Crimeii, ţară extrem de importantă geopolitic şi cu un consum uriaş. Practic, îi vor fi înlocuit pe ruşi de la robinet, o lovitură de prestigiu la Washington şi în întreaga lume. Şi nu numai în Ucraina, ci chiar, posibil, în Bulgaria şi, mai departe, Grecia. De asemenea, şi în Moldova, care acum cumpără doar de la ruşi. Evident, toate acestea reprezintă un lucru nu tocmai plăcut pentru Moscova, care va face tot ce îi stă în putinţă ca acest lucru să nu se întâmple.

…la fel ca Petrom şi Romgaz

Şi cei doi mari producători locali de gaze, Romgaz şi Petrom, îşi doresc ca infrastructura de transport să fie gata cât mai repede, pentru ca să-şi poată vinde marfa peste hotare. Consumul României este deja mai mic decât producţia, mare parte din industria chimică fiind închisă, iar preţurile de pe piaţa locală nu sunt satisfăcătoare, aşa că firmele caută exportul. Petrom spune de ani de zile că ar vrea să aibă posibilitatea să exporte gaze şi, mai nou, şi Romgaz se raliază acestei poziţii. „În acest moment, putem produce mai mult, dar nu putem vinde la un preț competitiv raportat la costuri… Vrem foarte tare să vindem gaz în afara României, chiar dacă acum nu se poate. Anul trecut am efectuat o vizită la Zagreb, unde am avut discuții cu două companii mici să semnăm un contract pentru vânzarea de gaz. E un început“, a declarat Dan Paul Ştefănescu, director Explorare şi Producţie Romgaz, citat de un cotidian central. Acesta a precizat că, atunci când condițiile tehnice o vor permite, compania ar putea vinde în Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova.

Importanță geostrategică

Prin urmare, toată lumea vrea ca gazul românesc să iasă la export, României prisosindu-i (pentru că nu am ştiut să păstrăm o industrie care să îl consume prin chimizare), presiunile fiind imense pentru accelerarea procesului. Evident, Moscova nu o doreşte, pentru că atunci, prin România, americanii şi europenii capătă o poziţie comercială strategică în regiune. Şi ruşii mută în acest joc de şah, având în vedere că au început construirea, împreună cu Ankara, a Turkish Stream, un gazoduct care va duce gazul rusesc direct în sudul Europei, la clienţii finali, fără a mai tranzita Ucraina, România şi Bulgaria. Este o șansă unică pentru România să capete o poziţie geostrategică unică în ultimii 30 de ani, chiar dacă nu suntem decât o interfaţă pentru interesele unor puteri mult mai mari, precum SUA şi UE. Dar şi comercial am avea de câştigat, având în vedere redevenţele percepute producătorilor din Marea Neagră şi tarifele de transport cuvenite Transgaz. În prezent, ambele proiecte de gazoduct de pe teritoriul ţării noastre sunt lansate ca proiect, deşi construirea lor încă nu a început, urmând a vedea dacă Transgaz şi România vor fi pregătite la momentul 1 iulie 2019, când primele gaze vor începe să curgă din Marea Neagră.

România, al treilea producător din Uniunea Europeană

Ţara noastră are o producţie anuală de gaz de aproximativ 10 miliarde de metri cubi, fiind al treilea mare producător de gaze din UE, după Olanda şi Marea Britanie. În Marea Neagră sunt, până acum, rezerve găsite de circa 130 de miliarde de metri cubi (Exxon – Petrom, BSOG, LukOil – Romgaz). Toate ţările din jur au o dependenţă masivă de importurile de gaze din Rusia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.