De la „Muzeul Evreiesc” din Berlin la „World Trade Center”

Până în 30 aprilie, la Galeria “Ermanno Tedeschi” din Roma este deschisă expoziţia “Never Say the Eye Is Rigid – Architectural Drawings of Daniel Libeskind”. 52 de desene originale, provenind din 8 proiecte ale arhitectului de faimă mondială, din Germania, Italia, Polonia, Marea Britanie şi Statele Unite, oferă o imagine a creţiei lui Libeskind, din care se detaşează “Muzeul Evreiesc” din Berlin, realizat în 2001, şi “Memory Foundations, Ground Zero”, planul director pentru reconstrucţia “World Trade Center”, din 2003.

“Alegerea Romei ca primă etapă a acestei expoziţii itinerante nu este întâmplătoare. Roma nu este un oraş ca oricare altul. El reprezintă pentru arhitectură un simbol absolut, un punct de referinţă pentru noi toţi. Prin istoria, tradiţiile şi cultura sa arhitecturală. Înainte de a fi arhitecţi, Michelangelo şi Bramante erau artişti. Desenau pe hârtie proiectele lor. Desenul, semnul uman, ductul grafic stau şi acum la baza lucrului nostru”, a afirmat Daniel Libeskind la vernisaj.

De la Roma, expoziţia va fi itinerată la Milano, în mai, la Torino, în septembrie, la Tel Aviv, în noiembrie şi, în final, la New York.

Desenele poartă o încărcătură emoţională remarcabilă

Cele 52 de desene etalate prezintă un larg evantai de stiluri şi tehnici, de la cele aproape clasice la acuarele şi crochiuri în cerneală. Desenele constituie “avanpremiera” proiectelor. Caracterizate printr-o tensiune emotivă, ele oferă vizitatorului posibilitatea de a urmări procesul de creare a proiectelor pentru “Casă particulară” din Connecticut (2009-2010), “Fiera Milano”, complex rezidenţial, turn de birouri şi muzeu, din Milano (2004-2015), “Memory Foundations, Ground Zero” din New York, “Muzeul Evreiesc” din Berlin (1989-2001), “Muzeul de Istorie Militară” din Dresda (2001-2011), propunerea de extindere, în spirală, a “Victoria and Albert Museum” (1996), a cărei construcţie a fost anulată în 2004 din lipsă de fonduri, şi turnul rezidenţial “Zlota 44” din Varşovia (2005-2013).

Înainte de a începe să lucreze la primul său edificiu, “Muzeul Evreiesc” din Berlin, în 1989, Daniel Libeskind a acordat o atenţie specială desenului ca un scop în sine, ca “piatră de temelie a arhitecturii”.

Schiţă în manieră aproape clasică

“Numai când desenează arhitecţii au momentele lor «proustiene» (…) care declanşează amintiri ce, prin magie, deblochează diferitele viziuni care subîntind orice mare artă”, scria el în volumul său “Breaking Ground: Adventures in Life and Architecture”.

Pasiunea pentru desen a lui Libeskind datează încă din copilărie, când “desenul obsesiv” al mamei sale, a avut, după mărturisirea lui, “o influenţă profundă asupra vieţii mele”.

Arhitectul american Daniel Libeskind s-a născut în 1946, la Lodz. Părinţii săi, evrei polonezi, erau supravieţuitori ai Shoah-ului.

După studii de muzică în Israel, a plecat în Statele Unite, unde a urmat cursurile de la “Bronx High School of Science”, apoi pe cele de arhitectură de la “Cooper Union School” din New York, pe care le-a completat la “University of Essex” din Mare Britanie.

Muzeul de Artă din Denver

În 1985, Libeskind a câştigat primul său premiu, “Leone di Petra”, la Bienala de la Veneţia. Pentru această mare expoziţie, el a construit maşini din lemn, “Maşina de citit”, “Maşina Memoriei” şi “Maşina de Scris”, compuse din 2.662 de piese, care, din păcate, au ars câţiva ani mai târziu într-o expoziţie de la Geneva.

În 988, a participat la expoziţia arhitecţilor deconstructivişti de la “Muzeul de Artă Modernă” din New York, al căror parcurs teoretic a fost influenţat de Jacques Derrida. Această expoziţie “istorică” a constituit trambulina care i-a permis să treacă de la teorie la practică. Prima sa construcţie a fost pavilionul “Osaka Folly”, după care a fost invitat la numeroase concursuri internaţionale. După “City Edge”, proiect laureat la “Internationale Bauausstellung” din Berlin, Libeskind s-a distins de două ori. Într-o manieră radicală în 1993, cu proiectul pentru “Sachsenhausen”, care a provocat vâlvă prin propunerea lui de a “accelera ruina produsă de istorie” şi de a îneca vestigiile lagărului nazist sub un lac. Al doilea a fost proiectul pentru celebra “Alexanderplatz” din Berlin, unde a propus ca, în loc să se dărâme moştenirea sovietică a oraşului, ea să fie integrată în mijlocul construcţiei urbane. Proiectul a obţinut premiul al doilea, fiind preferată propunerea de a construi un anamblu de turnuri, semnate de Hans Kolhoff, în acest loc atât de drag scriitorului Alfred Döblin.

Muzeul Evreiesc din Berlin

Din 1989 până în 1998, Libeskind a realizat “Muzeul Evreisesc” din Berlin. Arhitectura acestui edificiu, foarte specială, încărcată de simbolism, răspunde scopului înfiinţării lui. Arhitectul a trasat, de exemplu, ceea ce el a numit “Linia vidului”, compusă din şase goluri care traversează zidul pe toată înălţimea lui, cu scopul de a simboliza absenţa din cultura germană a persoanelor dispărute în lagărele naziste.

Proiectul pentru Freedom Tower

Daniel Libeskind a fost ales pentru reconstrucţia “World Trade Center” din New York. Proiectul lui era menit, pe de o parte, să amintească tragedia din 11 septembrie, dar să insufle şi speranţă. Amintirea este simbolizată prin păstrarea “Ground Zero” în subsol, “Fundaţiile Memoriei”. În timp ce speranţa în viitor era reprezentată de un turn, “Freedom Tower”, cu o înălţime de 541de metres, devenind cel mai înalt turn locuit din lume. Tot simbolic, în fiecare an, în 11 septembrie, turnul ar fi luminat de soare fără nicio umbră de la ora 8.46, cea a primei lovituri, la 10.28, dărâmarea celui de al doilea turn.

Extinderea Muzeului Regal din Ontario, Canada

Propunerea iniţială a lui Libeskind a suferit revizuiri importante în cursul colaborării cu Larry Silverstein. Deşi Libeskind a conceput situl, construcţiile individuale au fost create de arhitecţi diferiţi. Chiar dacă nu toate ideile lui Libeskind au fost integrate în proiectul final, propunerea lui a fost apreciată de public. După un proces care a durat mai mulţi ani, s-a decis să fie păstrată ideea memorialului, Silverstein obţinând dreptul de a construi 5 noi turnuri de birouri în jurul monumentului. Aceste negocieri au fost considerate cea mai complexă tranzacţie imobiliară din istorie, datorită problemelor în discuţie şi a dificultăţii de a se ajunge la un consens.

Muzeul Istoriei Militare din Dresda

În afara monumentelor deja menţionate, printre principalele realizări ale lui Libeskind se numără “Muzeul Imperial al Războiului”, din Manchester, Casa “Felix Nussbaum”, din Osnabrück, în Germania, Centrul “Maurice Wohl”, de la “Bar-Ilan University” din Israel, un spaţiu pentru conferinţe şi evenimente speciale, “Muzeul Evreiesc Danez” din Copenhaga, “Grand Canal Performing Arts Centre” din Dublin, “Centrul Congreselor” din Mons, Belgia.

Din 1994, Libeskind este profesor la Universitatea din Los Angeles, dar predă şi la alte universităţi din lume. Din acelaşi an, este membru al Academiei din Berlin.

În 2014, Libeskind va semna o mare instalaţie “barocă” în spaţiile de la “Venaria Reale” de lângă Torino, pusă sub semnul sensului şi memoriei, ca întreaga sa creaţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.