Cea mai şubredă instituţie a statului român este, orice s-ar spune, Parlamentul. Cine vrea şi cine nu vrea loveşte în Parlament ca-ntr-un cîine al nimănui, fie că e vorba de opinia publică din ţară, fie că e vorba tot felul de ambasadori de aiurea. Un singur om a avut curajul să se opună acestor atacuri: Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului!
În ultimele săptămîni, poziţiile exprimate de public de Tăriceanu rămîn singulare, nici unul dintre colegii săi din Senat sau din Camera Deputaţilor neavînd curajul să le susţină de teama de a nu fi acuzaţi de te miri cine că-i protejează pe penali, cu toate că opinia lui Tăriceanu nu face altceva decît să trimită la regulamentele camerelor, la legile în vigoare şi la Constituţie! De cînd a devenit colacul de salvare al guvernului PSD, Tăriceanu îmi este extrem de antipatic, dar asta nu mă împiedică să recunosc că, în acest caz, are o poziţie extrem de corectă, menită să apere cea mai importantă instituţie a oricărui stat, Parlamentul. Pentru o mai bună înţelegere, să vedem ce susţine Tăriceanu:
„Vreau să fiu foarte clar, Parlamentul nu va primi indicaţii politice, cum să voteze, de la nicio altă instituţie. Votul imperativ este nul, după cum se ştie. Membrii Parlamentului au dreptul să voteze aşa cum cred, pe baza audierii celor care sunt în anumite cauze. Fiecare parlamentar consideră, individual, cum trebuie să voteze şi nu ascultă ordine de la nimeni”. Ce este incorect şi în afara legii în declaraţia lui Tăriceanu? Evident, nimic. O poziţie cît se poate de clară, de principială, bazată pe textele legale în vigoare în acest moment.
Tăriceanu spune că „votul imperativ este nul” şi nu face altceva decît să citeze art. 69, al. 2 din Constituţie, care are exact acest conţinut! Indiferent de motivaţia Alinei Gorghiu (care, culmea!, este avocat) sau a nu ştiu cărui ambasador, orice îndemn la votarea într-un anumit fel, mai ales sub ameninţarea unor sancţiuni, reprezintă încălcarea gravă a Constituţiei, iar cu această chestiune nu e de glumit.
Tăriceanu continuă declaraţia sa făcînd trimitere la dreptul parlamentarilor de a-şi exprima votul în cazul solicitării reţinerii, arestării şi percheziţiei unui coleg după audierea celor în cauză, adică exact ce se spune la art. 72 din Constituţie, referitor la „Imunitatea parlamentară”:
„(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. (2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”. Nu e nimic de comentat şi de contestat aici, căci lucrurile sînt, iarăşi, foarte clare: cercetarea penală poate să înceapă şi să fie urmată de trimiterea în judecată a unui parlamentar; numai pentru reţinere, arestare şi percheziţie este nevoie de încuviinţarea Camerei din care face parte cel vizat!
Am scris deseori că Parchetul vrea să ia locul instanţelor de judecată şi, pentru că nu poate da condamnări, el vrea să-şi arate muşchii prin cătuşele cu care unii parlamentari ies din DNA, deşi asupra lor nu acţionează nici o sentinţă definitivă de condamnare. De ce trebuie Parlamentul să legitimeze, prin renunţarea la votul liber exprimat, o astfel de tentativă extrem de periculoasă a DNA? Mai ales că un important principiu de drept spune că arestarea preventivă este o măsură excepţională, anchetarea în libertate a oricărui cetăţean fiind starea de normalitate!
Faptul că unele formaţiuni scot în stradă simpatizanţii pentru a impune parlamentarilor un anumit vot este un gest de inconştienţă, mai ales pentru oamenii simpli, căci ei ar trebui să iasă în stradă tocmai pentru a împiedica excesul de arestări preventive, măsură care-i poate afecta pe ei sau pe membrii familiilor lor!
Dacă se consideră că legile actuale, regulamentele celor două camere ori chiar Constituţia nu mai sînt actuale, există o singură soluţie: modificarea lor! Cu precizarea că prevederile modificate vor acţiona doar în viitor, nicidecum retroactiv. În acest moment, aşa cum spune Tăriceanu, este obligaţia tuturor de a se supune legilor actuale, bune, rele, cum or fi.
Dar ce mă face în primul rînd să apreciez în mod deosebit poziţia lui Călin Popescu Tăriceanu sînt aceste propoziţii: „Vreau să fiu foarte clar, Parlamentul nu va primi indicaţii politice, cum să voteze, de la nicio altă instituţie… Fiecare parlamentar consideră, individual, cum trebuie să voteze şi nu ascultă ordine de la nimeni”! Jos pălăria pentru atitudinea preşedintelui Senatului! Nimeni, nici din ţară şi nici din străinătate, nu are dreptul să treacă peste prevederile art. 61, al. 1 al Constituţiei, care spune imperativ: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a ţării”! Orice atac la adresa acestui articol din Constituţie trebuie să fie interpretat ca un atac la adresa suveranităţii ţării şi tratat ca atare, indiferent cine-l face şi de unde vine, fie că e vorba de SUA, de UE, de Bangladesh sau de Insulele Feroe. Un stat puternic şi independent nu permite nimănui astfel de imixtiuni venite din afară!
Acum, pe bune, între noi fie vorba, cu ţara asta nu mai ţine nimeni?
P.S. Pentru a sublinia penibilul unor luări de poziţie ale liderilor politici care, călcînd în picioare Constituţia, vor să dea bine prin marile cancelarii ale lumii, le supunem atenţiei al. 3 al art. 72 din Constituţie: „În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntîrziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri”. Vă daţi seama ce ar spune Alina Gorghiu sau Andreea Pora dacă, într-o astfel de situaţie, Parlamentul ar revoca arestarea unui parlamentar prins în flagrant? Cu toate că, după cum se vede, o astfel de decizie ar fi constituţională, deci legală, deci obligatoriu de respectat. Ca în orice stat de drept!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.