„Participarea la referendumul din Marea Britanie a fost un record, 72% din 46 de milioane de alegători s-au prezentat la urne. Rezultatul a fost dramatic: Marea Britanie este prima ţară care va părăsi UE (cu excepţia Groenlandei, care a votat să părăsească Comunitatea Economică Europeană, predecesoarea UE) şi a facut ca oamenii din întreaga Europă sa se întrebe dacă există vreo limită a democraţiei„, scrie pentru swissinfo.ch Bruno Kaufmann, expert în democraţie directă şi copreşedinte al Forumului Global pentru Democraţie Directă Modernă.
„Într-un articol publicat de The Guardian, autorul belgian David Van Reybrouck a scris că, deşi democraţia presupune în general să investim încredere în aleşii noştri, oamenii sunt deseori prost informaţi, manipulaţi şi nu au ocazia să “discute unii cu alţii pentru a-şi decide împreuna viitorul”.
El se întreabă dacă alegerile făcute de oamenii care se întrunesc pentru a afla mai multe şi a discuta despre un anumit subiect pentru ca apoi să decidă viitoarele acţiuni ar putea duce la rezultate mai bune în situaţii dificile.
Kenneth Rogoff, profesor la Harvard, a scris în Boston Globe că „adevărata nebunie” a votului pentru Brexit nu a fost că a avut loc, ci că a fost necesara doar o majoritate simplă pentru luarea deciziei. “Aceasta nu este democraţie, este o ruletă rusească pentru republici”. Rogoff, fost economist şef la FMI, a mai spus că o asemenea decizie “uriaşă” a fost luată “fără măsurile necesare pentru separaţia puterilor”.
Democraţia trebuie apărată în faţa poporului
În cadrul reacţiilor zgomotoase de după Brexit s-au spus puţine despre dubiile ce înconjurau contextul şi procesul referendumului şi s-a vorbit mai mult despre critica clasică la adresa democraţiei.
Editorialistul indian Rajeev Srinivasan a scris pentru First Post că “democraţia este prea importantă pentru a fi lăsată pe mâna poporului”. Strigătul elitei post-democratice (acel mic grup care ia deciziile dificile) contrastează puternic cu populiştii, care se mândresc că sunt aproape de oamenii “adevăraţi”, la limita spectrului politic tradiţional.
Aceşti oameni acordă puţină atenţie separaţiei puterilor şi ar dori ca puterea să încapă pe mâna poporului suveran. Aceşti populişti de dreapta, precum olandezul Geert Wilders, se bucură pentru decizia Marii Britanii de a părăsi UE. Chiar şi în Elveţia, o ţară care se mândreşte cu democraţia ei directă, a fost o dezbatere legată de votul naţionalist din 2009 pentru interzicerea minaretelor şi de votul din 2014 pentru reducerea imigraţiei din UE. De fiecare dată s-a adus în discuţie, ca şi în articolul lui Rogoff, ideea că oamenii sunt slab informaţi şi că presa nu a făcut o treaba bună.
Cum să procedăm?
Desigur, e firec ca tabăra care a pierdut în aceste situatii să simtă ca nu a fost tratată corect. Nu este însă foarte productiv să pui sub semnul întrebării sistemul politic vechi de secole doar din cauza unui singur scrutin. În plus, emoţiile şi nerăbdarea vor fi împotriva celor care cer reforme.
O abordare mai eficientă ar fi să luăm în serioas tendinţa globală spre mai multă cogestiune în ce priveşte drepturile cetăţenilor, inclusiv votul în chestiuni politice. Acesta lucru îi va pune pe cetăţeni în contextul democraţiei reprezentative şi asta trebuie să ţină cont de principii fundamentale, proceduri şi aplicarea lor.
Este important să menţinem drepturile indivizilor şi ale minorităţilor într-un stat de drept. A da suveranitatea totală poporului este la fel de contraproductiv ca şi cum ai lua de tot poporului dreptul de a lua decizii şi l-ai oferi unui grup elitist. Pentru a înţelege cum pot funcţiona impreună toate aceste elemente este nevoie de practică. Multă practică. Soluţia pentru referendumul Brexit nu putea fi “mai puţine voturi”, ci dimpotriva “mult mai multe voturi”, după cum scria un important cotidian german.
O concluzie care se poate trage din votul Brexit este că până şi o decizie importantă luată de popor poate fi văzută ca o “pre-decizie”. Ea nu este niciodată o chestiune de viaţă şi de moarte. Tabăra care a pierdut are tot dreptul să continue să lupte pentru cauza ei, iar tabăra învingătoare are tot dreptul să-şi reconsidere poziţia şi să se răzgândească.
Panica de după votul Brexit poate fi înţeleasă într-o anumită măsură, dar nu face bine. În realitate, aceste decizii au nevoie de mult timp pentru a fi aplicate, aşa cum am văzut şi în Elveţia de când ţara a votat pentru a limita imigraţia în masă din UE, în 2014. Timpul este important, el permite oamenilor să discute, să delibereze şi să înveţe. Asta pune bazele viitoarelor decizii.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.