De la Constantin Dudu Ionescu ne-au rămas doar două lucruri: vocea şi bărbiţa insinuată. Nici ras cu adevărat, nici bărbos de biserică. Un soi de băbuţă nehotărâtă. Cam asta a fost şi politicianul. Ţărănist cu voce groasă, Dudu Ionescu a reuşit să-i impresioneze pe moşnegii din PSD. Alături de Mircea Opriş, Radu Vasile, Ioan Avram Mureşean, celebrii frăţiori-afacerişti Popescu, a alcătuit generaţia tânără a partidului istoric. Cea care, în loc să-l relanseze, l-a îngropat definitiv. Dudu Ionescu a izbutit să prindă două fotolii de ministru. La Interne şi la Apărare. Pe amândouă a stat cam cât durează câteva lumânări şi a fost debarcat în grabă. Era un adevărat pericol. N-a lăsat nici un semn important şi nici o idee care să-i poarte numele. Singura sa iniţiativă pe care a preluat-o de prin coşmarurile activiştilor şi ale foştilor ofiţeri de securitate a fost ignorată de toată lumea. Este vorba despre o amnistie generală a crimelor comise înainte de 1989. Era de fapt un mod de a închide cu lacăt trecutul seniorilor partidului. Cine ştie cine speriat de o condamnare grea i-a şoptit şi l-a înghiontit pe acest personaj pentru a propune o idee atât de prost articulată. Cam acesta ar fi rezumatul unei cariere politice scurte şi bazate mai ales pe declaraţii de presă.
Pe neaşteptate, speranţa ţărăniştilor a dat semne insistente de oportunism. Ţărănistul din greşeală (ca să nu zic oportunism!) a bătut pe la alte uşi. Când Partidul Conservator s-a agăţat de-o guvernare, Constantin Dudu Ionescu a încercat să-şi revalorifice barba şi vocea. S-a înscris la Dan Voiculescu. Dar a fost repede descoperit ca navetist politic de duzină. Dudu Ionescu a văzut repede marele os din PDL şi s-a mutat acolo, încercând să redevină parlamentar. Şi cum destinul îi păzeşte pe beţivi şi pe proşti, aşa a vegheat la nenorocul unui vânător de putere. L-a taxat pe Dudu Ionescu deşi a ieşit pe primul loc în alegeri. Ţărănisto-umanisto-democrat-liberalul a rămas fără coledzi deşi l-a câştigat.
Întâmplarea a făcut să-l revăd pe Dudu Ionescu la o emisiune de televiziune. Venise să vorbească în numele noului său partid de adopţie. Nu prea avea ce spune, nu-şi găsea cuvintele şi evita să facă pe susţinătorul lui Pinalti. Prezenţa sa s-a rezumat, ca şi la ministere, la ocuparea unui scaun. La sfârşit, cu totul pe neaşteptate, omul a răbufnit. Din tăcerea sa de ins greu de observat pe un perete alb au început să ţâşnească resentimentele omului ignorat de atâta vreme. Dacă ar fi fost el nu m-ar fi iertat, a şuierat cineva din mijlocul unei bărbuţe neîngrijite. Dacă i-aş fi încăput pe mână?
Un fost creştin-democrat de ocazie, devenit umanist şi conservator (deh, barba şi vocea!) strecurat în oastea de profitori ai PDL, se purta ca un miliţian rănit în neputinţa sa.
Am înţeles repede. Dudu Ionescu este dintre umbrele care aşteaptă un moment prielnic spre a vărsa asupra celorlalţi toată furia anonimatului şi mediocrităţii politice acumulate de ani. Mă mir că recuperatul ţărănist şi conservator n-a fost inclus în trupa de lătrăi ai partidului, cu Limba, Vişlan, Şuru şi Pinalti!
Am fi avut un pluton de mediocri folosiţi din greu într-un război de înfrângere a lucidităţii şi spiritului critic din România!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.