E bine să plângem câteodată?

S-a spus de multe ori că plânsul poate fi o modalitate excelentă prin care poți scăpa de stres. Dar oare este adevărat? Un studiu recent a analizat reacțiile oamenilor în urma plânsului și efectul acestuia asupra organismului. Shakespeare scria în una dintre operele sale că „plânsul este destinat să facă durerea mai mică“.

De asemenea, scriitorul american Lemony Snicket spune că „dacă nu ai fost foarte, foarte norocos, știi că un episod zdravăn și lung de plâns te poate face deseori să te simți mai bine, deși circumstanțele nu s-au schimbat deloc“. Izbucnirea în plâns este, de cele mai multe ori, consecința involuntară a unui proces psihologic, potrivit bbc.com.

Emoțiile, bată-le vina

Știm că plânsul – cel puțin acel plâns al adulților – este un răspuns psihologic complex la unii stimuli emoționali. Lacrimile sunt evidente, dar este vorba și despre schimbări în expresiile faciale și în ritmul de respirație. Oftatul, de exemplu, se referă la inspirație și expirație rapidă, care însoțește de cele mai multe ori plânsul. Dintr-o perspectivă științifică, asta înseamnă că plânsul este diferit de producerea lacrimilor ca răspuns la un iritant chimic sau alergic. Chiar și lacrimile sunt diferite. În anul 1981, psihiatrul american William H. Frey II a descoperit că lacrimile provocate de filmele triste conțin mai multe proteine decât cele produse, de exemplu, de tăierea cepei.

În acest context, toată lumea este familiarizată cu emoțiile care pot provoca lacrimile (tristețe, bucurie), dar nu mulți sunt cei care știu de ce trecem prin astfel de sentimente ca adulți. Există însă unele variante. Una ar fi că plânsul adulților nu ar fi chiar diferit de cel al copiilor. Copiii pot plânge uneori ca să capete atenție din partea adulților. La fel se poate întâmpla și în cazul acestora din urmă, când simțim nevoia de ajutor și sprijin din partea prietenilor. Este o formă de comunicare a stării emoționale interioare, atunci când nu ne este confortabil să exprimăm asta în cuvinte. În timp ce aceasta poate explica unele forme ale plânsului, mulți cercetători au descoperit că adulții plâng deseori când sunt complet singuri. Acest plâns poate fi o formă de înțelegere a propriilor sentimente.

Apoi, plânsul furnizează o eliberare din situațiile emoționale stresante. Ideea este susținută nu numai de Shakespeare, dar și de poetul Ovidiu, care a scris: „Este o eliberare să plângi; durerea este dată la o parte de lacrimi“. Aristotel a scris și el că „plânsul curăță mintea“.

Stresul eliberat

În 1986, într-un studiu asupra celor mai populare ziare și reviste din SUA, un psiholog a descoperit că 94% din articolele despre plâns au sugerat că a ajutat la eliberarea tensiunii psihologice. Iar un studiu din 2008, efectuat pe 4.300 de tineri adulți din 30 de țări, a descoperit că o repriză de plâns are efecte benefice atât fizice, cât și psihice. Însă nu în cazul tuturor. Unii au spus că s-au simțit mult mai rău după ce au plâns. Dar numărul lor a fost mult mai mic. De fapt, diferența pare să fi avut legătură cu contextul social: dacă o persoană s-ar simți stânjenită să plângă în public, de exemplu, s-ar putea să nu simtă niciun efect benefic în comparație cu situația în care ar fi făcut-o singură acasă sau cel mult lângă un prieten apropiat. Studiul a descoperit că atunci când oamenii au încercat să se abțină să plângă sau să se ascundă, nu au simțit nicio modificare la nivel psihologic.

Așadar, noțiunea de „porție zdravănă de plâns“ nu este în van, dar se pare că este nevoie de un sprijin social pentru a fi eficientă. Ceea ce înseamnă că, în final, adulții ar putea să plângă cam din aceleași motive pentru care o fac și copiii: pentru a căuta ajutor din partea prietenilor și a familiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.