Mai deunăzi, am fost invitat la un eveniment impresionant, prilejuit de împlinirea a 50 de ani de la inaugurarea marii hidrocentrale de pe Argeș, în aval de Lacul Vidraru. Să nu fiți atât de naivi să credeți cumva că evenimentul a fost organizat de statul român – care decât să aniverseze hidrocentrale, pare mai degrabă gata să le mătrășească, bineînțeles, către străini –, ci de niște inimoși din Curtea de Argeș, a căror viață s-a intersectat cu istoria fabuloasă a centralei de pe Valea Argeșului și care se mai intersectează și acum, cu dăinuirea ei între creste de munți. Doi dintre aceștia – tată și fiu – au publicat o monografie, realizată pe bază de documente de arhivă și mărturii ale unor participanți, dintre care unii încă trăitori, prezenți la lansarea cărții, și mulți alții cărora nu li s-a mai putut aduce decât un omagiu. Inginerește, domnii Paul Gheorghiescu și Alexandru Gheorghiescu au așezat în scris istoria studiilor geologice, alegerii amplasamentului, proiectării și construcției acestei formidabile realizări românești. În depănarea evenimentelor de forță și a momentelor de restriște, le-au venit în ajutor autorilor monografiei sutele de numere ale gazetei de șantier, „Făclia hidrocentralei“, din perioada de trudă pe abrupturi și în subteran, adevărată cronică a luptei cu muntele în îndepărtații ani ’60.
În marea sală a AGIR (Asociația Generală a Inginerilor din România) care a găzduit evenimentul se strânsese elita hidroenergeticii românești. Capete pleșuve sau încărunțite. N-am prea văzut tineri. Or mai fi sau poate or fi plecat din țară! Nu cunosc îndeaproape această excepțională comunitate. Oricum, prin România zilelor noastre, agendă prea încărcată nu mai există în domeniu! Noroc cu moșii și strămoșii cu care cei de acum se pot mândri!
În scurta prezentare făcută, ing. Paul Gheorghiescu n-a uitat, cred, pe nimeni dintre cei de neuitat: nici pe inginerii fenomenali, nici pe minerii mii și mii etichetați fără ezitare „eroii construcției“, nici chiar pe conducătorii de partid și de stat ai vremii, care aveau permanent în centrul interesului lor realizarea din Argeș. Un cuvânt i se cuvine și lui Gheorghiescu fiul, zis Ducu: spre deosebire de tatăl său, n-a lucrat în hidrocentrală și… mai este și tânăr! Atunci, ce caută în problemă? Iubește Argeșul, munții Făgărașului, este salvamontist și fotograf înrăit. Și, în mod minunat, consideră că una din misiunile asociației pe care o conduce întru promovarea frumuseților Argeșului este aceea de a aduce în atenția publică ce-au lăsat oamenii de ieri celor de azi și celor care vor mai veni.
Când am ieșit din sală – care este lângă Piața Romană –, pe stradă se scanda vijelios „PSD – ciuma roșie!“ și „DNA – nu te lăsa!“. Mă rog, ceea ce tinerii frumoși și liberi primiseră drept comandă să strige în legătură cu politica și justiția. Și m-am întrebat (pe mine, căci eram singur) ce înțeleg de fapt aceștia din ceea ce s-a întâmplat acum 50 de ani în România și chiar din ceea ce se întâmplă acum, în zilele noastre, adică în zilele lor?! Personal, cred că ei nu înțeleg nimic. Nici din ceea ce s-a întâmplat acum 50 de ani, nici din ceea ce s-a întâmplat acum 150 de ani și, oricum, nici din ceea ce se întâmplă acum! Pentru acești sereiști sau sorosiști de conjunctură, cărunții din sala AGIR sunt „comuniști“, iar eroii mineri din Valea Argeșului sunt mardeiașii lui Ion Iliescu din 13-15 iunie 1990! Dacă mai gândesc cumva între două apăsări pe „smartphone“, aceștia nu realizează nici că până și de furat – obiectul declarat al oprobriului lor – se fură tot din ceea ce s-a făcut pe vremea înaintașilor comuniști, căci din ceea ce se face pe vremea lor nu se poate fura, deoarece nu se face nimic, și că ei trec prin lume fără să lase ceva celor care vor veni, poate doar niscai datorii de plătit.
Și mi-a venit imediat să vomit când mi-am dat seama că aceia care au șters din creierele tinerilor istoria și conștiința națională și care încearcă să distrugă identitatea națională vor să vândă străinilor o bijuterie națională ca hidrocentrala de pe Argeș, alături de altele, întru batjocorirea valorilor naționale, pentru care s-au sacrificat bogății și oameni.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.