„Femei” de Gheorghe Iancu revine pe scena ONB, cu o distribuţie de excepţie

Gheorghe Iancu, artistul care în 2013 a readus baletul „Lacul lebedelor” la Opera Naţională Bucureşti, oferă de această dată publicului spectacolul de dans contemporan “Femei”, inspirat din creaţia lui Anton Pavlovici Cehov. Coloana sonoră este alăcutită din lucrări ale compozitorilor Serghei Rahmaninov, Dimitri Şostakovici, Igor Stravinski, Paul Hindemith şi cântece ortodoxe ruseşti. Astfel, după aproape cinci ani de absenţă din repertoriul Operei bucureştene, baletul “Femei” revine pe scena instituţiei în 25 şi 31 ianuarie, de la ora 19.00, cu primele două reprezentaţii, care o vor avea ca invitată pentru rolul principal, Maşa, pe prim-balerina de origine italiană Letizia Giuliani, o artistă care i-a marcat viaţa marelui Gheorghe Iancu şi care a avut un puternic impact chiar asupra procesului de creaţie al baletului “Femei”. Rolul Amantul va fi interpretat în primele două reprezentaţii de către balerinul de origine cubaneză Amilcar Moret.

Proiectul “Femei” s-a născut pentru Gheorghe Iancu încă din perioada în care dansa în Italia alături de celebra prim-balerină Carla Fracci. În 2002, însă, când “Maggio Musicale Fiorentino” i-a comandat maestrului lucrarea, celebra balerină, deşi nu se retrăsese încă din carieră, nu a putut onora invitaţia. Drept urmare, Gheorghe Iancu căuta acum o nouă stea, căuta prospeţime, pentru că rolul principal, Maşa, impunea acest lucru. Iar minunea s-a produs. Gheorghe Iancu povesteşte:

“Într-o zi, trecând prin faţa unei uşi deschise, unde se repeta, am întors capul şi am văzut o «creatură» în aer care desena nişte linii într-un mod pe care nu-l mai văzusem niciodată. Am făcut trei paşi înapoi pe acel coridor, m-am aşezat în uşă şi pentru cinci minute am rămas nemişcat. Era Letizia Giuliani, care avea în jur de 18 ani. Aşa a avut loc prima noastră întâlnire, iar când am început lucrul s-a întâmplat acel miracol pe care îl iubesc cel mai mult în meseria mea. Nu este spectacolul în scenă sau succesul publicului sau execuţia în sine a spectacolului, ci momentul de creaţie când se naşte această înţelegere nespusă între coregraf, între autorul baletului şi interpret. Conceptul de femeie, pentru mine, nu diferă de cel prezentat prin spectacol. Femeia din acest spectacol m-a impresionat prin puterea ei, prin dragostea pe care-o găseşte în viaţă. Este un personaj care are o forţă sufletească şi o forţă de a iubi aşa de mare încât o duce la autodistrugere în momentul în care îi este negată posibilitatea de a-şi trăi această iubire”.

Într-un interviu realizat cu Gheorghe Iancu l-am întrebat cum de s-a apropiat de mituri transpunându-le. După o bogată experienţă de scenă, v-aţi dedicat coregrafiei.

“Nu a fost o ruptură definitivă. Şi azi mai dansez. Îmi place să experimentez, să inovez. Am înfiinţat şi o companie de dans, «Tabula Saltica«. A fost foarte important acest drum iniţiatic. M-am apropiat de mituri pe care le-am regândit, transpunându-le într-un alt limbaj. Am făcut, în premieră mondială, “Richard al III-lea» la Teatro «Fenice» din Veneţia, pe muzica lui Marco Tutino, «Femei», după o nuvelă de Cehov, unde rolul Maşei i l-am încredinţat Letiziei Giuliani, «Synthesis», un spectacol dedicat lui Oscar Schlemmer, despre fenomenul Bauhaus, «Albatrosul şi pisica care l-a învăţat să zboare», după romanul lui Sepulveda, «Trei surori» şi «Aura», după Cehov (pe muzica lui Milles David). Am colaborat mult la «Piccolo Teatro» din Milano, cu Strehler, regele teatrului-dans, de la care mi-am încărcat bateriile şi de la care am învăţat foarte mult, realizând spectacole încărcate de dramatism. Aplauze îndelungate am primit pentru musicalul «Peter Pan», dar şi pentru «Reminiscenţe» din «Jurnalul lui Nijinski» (unde am şi recitat). Îmi place arta coregrafilor Jiri Killian, William Forsythe, Kenneth Mac Millan, Michael Bourne, Alvin Alley, Prejlocaj. Am imaginat coregrafia pentru un spectacol-omagiu lui Pier Luigi Pizzi, unde au evoluat 25 de artişti de faimă internaţională, printre care şi Roberto Bolle. Am montat «Macbeth» pe muzica lui Verdi, la San Sebastian, «Şeherazada», care s-a bucurat de un real success, cu Letizia Giuliani şi Oduardo Perez, «Gioconda» de Amilcare Ponchielli, «Zorba Grecul», pe muzica lui Theodorakis. Îl iubesc mult pe Shakespeare şi atunci când lucrez mă transpun în atmosfera operei lui, iar metafora scenică dobândeşte valenţe filosofice, lăsând spectatorului o uşă deschisă spre viziunea poetică”.

L-am iscodit dacă, urmând drumul Golgotei, a avut şi eşecuri.

“Deziluziile sunt o componentă a carierei oricărui artist. Dansul este o mare pasiune ce implică şi suferinţă, şi sacrificiu. Trebuie să ştii să te ridici după fiecare înfrângere. Am avut mult noroc şi am văzut întotdeauna partea plină a paharului. Talentul este ceva cu care te naşti. Marii creatori ai genului, precum Maia Pliseţkaia, Nureev, Vasielev, Ulanova, Fonteyn, Carla Fracci, pe lângă tehnică, deţineau talent, o mare personalitate. Urcuşul în dans este condiţionat de coborârea dansatorului în sine. Dar, oricum, viaţa mea e dansul”.

Coregraful şi balerinul Gheorghe Iancu

După premiera absolută a spectacolului “Femei” (“Donne”), realizat de coregraful Gheorghe Iancu pentru Festivalul “Maggio Musicale Fiorentino” (în anul 2002) şi premiat în acelaşi an cu distincţia “Danza & Danza”, criticul de dans Gabriella Gori scria: “Cu «Donne» (Femei), Gheorghe Iancu se întoarce la Cehov pentru a pune în scenă, cu o profundă forţă psihologică şi dramatică, viaţa Maşei, un personaj ce poate fi comparat cu Tatiana lui Puşkin (din «Evgheni Oneghin») şi cu Anna lui Tolstoi (din «Anna Karenina»). Maşa, spre deosebire de aceste personaje, îşi va ucide soţul în numele unui vis de dragoste destrămat, refuzând pervertirea socială şi brutalitatea masculină”.

După ce a emigrat în Italia, Gheorghe Iancu a devenit rapid star internaţional, alături de partenera sa de scenă, celebra prim-balerină Carla Fracci. Împreună au dansat pe cele mai importante scene din lume, la “Teatro alla Scala” din Milano, “Royal Opera House” din Londra, “Teatr Bolshoi” din Moscova, Opera din Berlin, Opera di Roma. Ca dansator, a colaborat cu cele mai mari balerine: Eva Evdokimova, Marcia Hydée, Monique Loudières, Birgitte Keil, Lynn Charles şi balerini ca Rudolf Nureev, Patrick Dupont, Paolo Bortoluzzi, Vladimir Vassiliev etc. În activitatea sa coregrafică, Gheorghe Iancu a colaborat cu mari regizori de teatru şi de operă ai lumii, precum Georgio Strehler, Beppe Menegatti. Gheorghe Iancu a lucrat intens, de-a lungul anilor, cu regizorul şi scenograful Pier Luigi Pizzi, la spectacole de la “Teatro alla Scala” din Milano precum “Văduva veselă” de Franz Lehár. Sunt de asemenea lucrări de valoare coregrafiile sale pentru “Macbeth” (2007), “Carmen” (2008), “Cleopatra” (2008) pentru “Arena di Verona” şi Festivalul de Operă “Sferisterio” de la Macerata.

“Donne” este o operă erotică şi poetică, descriptivă şi abstractă, magică şi expresionistă. În scenă, în timp ce frunzele cad, se văd pădurile colorate de toamnă. Picioarele se intersectează ca într-un tango. Apoi, o căsătorie care are sacralitatea unor funeralii. Revelaţia este Letizia Giuliani.

Baletul Femei, pe scena Operei Naţionale Bucureşti

Balerină etoile, Letizia Giuliani, astăzi un nume important în lumea dansului, a studiat la Şcoala de Balet şi a apoi a obţinut Diploma “cum laudae” la Opera din Roma, interpretând roluri principale în diverse balete de Balanchine, Amodio, Aley, Petipà, Grigorovich, Petit…

A intrat apoi în corpul de balet de la “Maggio Musicale Fiorentino”, unde a interpretat ca primă balerină “Proust sau intermitenţele inimii” (Roland Petit), “Spărgătorul de nuci” şi “Giselle” (E.Polyakov), “Văduva veselă” (Hynd), “Coppelia” şi “Don Quijote” (C. Jude), “Concerto Barocco” (Balanchine), “Les Sylphides” (Fokin), “Pasărea de foc” (Fokin), “După-amiaza unui faun” (A. Amodio), “Sărbătoarea primăverii” (în coregrafia lui Neumeier), “Femei” şi “Sheherazade”, create special pentru ea de Gheorghe Iancu, „Annonciation” (A. Preljocäj), „Sechs Stanze” (J. Kyliàn).

În 2003 este numită de către Florance Clerc etoile, la Opera din Paris.

Este primă balerină pentru producţiile “Sleeping Beauty” (Peter Wright), “Carmina Burana”, “Season” şi ”The Beauty and Beast” (David Bintley) la “Birmingham Royal Ballet”. Este invitată de regizorul Pier Luigi Pizzi să danseze în “Thais”, “Pescuitorii de perle”, “Gioconda”, unde îi are ca parteneri pe Roberto Bolle şi Angel Corella, pe scenele de la Metropolitan, Arena din Verona şi Opera Bastille din Paris.

I-a avut, de asemenea, parteneri pe Igor Yebra, Massimo Murru, Roberto Bolle, Angel Corella, Umberto De Luca, Francesco Marzola, Conzalo Garcia, Alessandro Riga, Iain Mackay, Alessio Carbone, Alessandro Molin, Alessandro Macario, Riccardo Di Cosmo, Alessandro Tiburzi, Mario Marozzi, Guillaume Cote, Zdenek Konvalina, Josè Perez şi Gheorghe Iancu.

Letizia Giuliani

“Am fost atrasă de balet de când aveam mai puţin de 5 ani, pentru că îmi plăceau grozav tutuurile. Am visat să devin balerină şi mi-am dat seama că a fi balerină era tot ce mi-aş fi dorit mai mult. Deşi cariera de dansatoare este una dintre cele mai fragile şi mai scurte, orice moment este splendid. Astăzi, când am 31 de ani, mă simt stăpâna scenei”, se destăinuia ea într-un interviu din revista “Danza”.

“Femei” este un spectacol de Gheorghe Iancu. Libretul de Gheorghe Iancu după Anton Pavlovici Cehov. Scenografa spectacolului, Luisa Spinatelli, este de părere ca baletul “Femei” „lasă amprente în mintea şi inima spectatorului şi cu siguranţă tulbură prin actualitatea sa încă puternică”. Luisa Spinatelli a creat decoruri şi costume pentru numeroase spectacole de balet, atât din repertoriul clasic, cât şi din cel contemporan, colaborând de-a lungul timpului cu mari coregrafi ca Pierre Lacotte, Roland Petit, Natalia Makarova, Patrice Bart, Dominic Walsh şi Derek Deane.

Coloana sonoră este alcătuită din lucrări ale compozitorilor Serghei Rahmaninov, Dimitri Şostakovici, Igor Stravinski, Paul Hindemith şi din cântece ortodoxe ruseşti. Lighting design: Ionuţ Pruteanu.

Din viitoarele distribuţii vor face parte Oana Babuşka / Corina Dumitrescu / Bianca Fota / Bianca Stoicheciu, în rolul Maşei. Bogdan Cănilă / Robert Enache / Raul Oprea / Bogdan Plopeanu / Călin Rădulescu, în cel al Amantului. Soţul va fi interpretat de Bogdan Cănilă / Robert Enache / Raul Oprea / Bogdan Plopeanu / Călin Rădulescu. Sofia va avea ca interprete pe Andra Ionete / Rin Okuno / Gabriela Popovici / Mihaela Soare. În rolul Varvara vor evolua Laura Blică / Sena Hidaka / Marina Minoiu / Bianca Stoicheciu / Adina Tudor. Feodor: Ionut Arteni / Raul Oprea / Yoshida Shuhei. Alexei: Lucas Campbell / Shohei Horiuchi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.