Festival de dans contemporan la Rovereto şi Trento

Un festival al tendinţelor între Orient şi Occident, un loc de întâlniri şi încrucişări între culturi, între genuri şi limbaje ale scenei contemporane.

Firul conducător al acestei ediţii este “Dansul contemporan pe Drumul Ambrei”. Este vechiul parcurs de comercializare a preţioasei răşini chihlimbarul, pe drumul creativităţii contemporane sub semnul dansului, o confruntare între ţările nordice şi baltice şi cele mediteraneene.

„Orient Occident” devine o călătorie circulară între teatru şi dans, între căutare şi tradiţie, identitate şi inovaţie.

Acest festival “Orient Occident” a luat fiinţă în 1981, la Rovereto, în provincia Trentino, un oraş deschis modernităţii, în căutarea culturii şi a noilor tendinţe.

De-a lungul anilor, a găzduit numeroase producţii europene în premieră mondială, companii şi artişti dintre cei mai semnificativi ai scenei dansului internaţional. Spiritul acestui festival a fost acela de a pune în scenă influenţele reciproce exercitate în secolul al XX-lea asupra tradiţiei artistice orientale şi a experimentelor occidentale şi viceversa.

Europa are multe poveşti de spus

Rocio Molina, celebra dansatoare de flamenco

Despărţită decenii la rând de un zid tangibil şi ideologic, între Est şi Vest, astăzi Europa pare să se găsească în faţa unei noi fracturi, de această dată o linie de demarcaţie între Nord şi Sud. Acum nu mai sunt puncte vamale, metrii verticali de ciment ai Zidului, nici cortine de fier, dar recenta diviziune între Nord şi Sud se datorează crizei economico-financiare. Ea înalţă noi ziduri de separare, alimentează distanţe şi riscuri între centru şi periferie. Încă o dată, proiectul Uniunii Europene se confruntă cu disfuncţionalităţi.

Cultura este unul dintre fundamentele necesare unei viziuni asupra unei Europe comune. Istoria povesteşte cum aceste diferenţe au contribuit, după cel de al Doilea Război Mondial, la construcţia unei mari viziuni cu rădăcinile în democraţie.

Organizatorii şi-au propus la această ediţie să exploreze lumile îndepărtate pentru a le simţi în apropiere, pentru a realiza un dialog între culturi.

Între 29 august şi 8 septembrie se desfăşoară “Festivalul Internaţional de Dans Contemporan şi Teatru”, în pieţe din Rovereto şi Trento, din nordul Italia.

11 spectacole, dintre care 10 în premieră, propun o panoramă a curentelor europene ale dansului contemporan.

Organizatorii au plecat din centrul Europei, cu producţia franco-germană “Monchichi”, ca o contaminare între culturi. Dansul lui Sébastien Ramirez şi Hyun-Jung Wang este puternic inspirat de cultura hip-hop. Companiile de artă se confruntă cu interculturalitatea şi diferenţele de origini, căutând totuşi un punct de întâlnire.

Sébastien Ramirez şi Hyun-Jung Wang formează o pereche atât pe scenă, cât şi în viaţă. El este francez cu rădăcini spaniole, ea este de origine coreeană, născută în Germania. Trăiesc la Berlin. “Cine suntem noi? Ce ne uneşte?”, se întreabă în “Monchichi”. Dansul, dragostea, un limbaj comun, construit în diversitatea originilor, este răspunsul. Limbajul care le permite de a arunca punţi între culturi şi relaţii posibile în dansul contemporan, influenţat de hip hop.

Wings at Tea în coregrafia Tatianei Baganova

Sébastien Ramirez şi-a început cariera în 1996, devenind balerin profesionist în 2000. Iar astăzi, ca director artistic, explorează diverse arii ale dansului creându-şi un stil propriu.

Hyun-Jung Wang, după o formaţie academică în dansul clasic, şi-a dezvoltat abilităţi în newstyle şi house dance, colaborând cu mari coregrafi contemporani. Împreună cu Ramirez, a dezvoltat un nou limbaj coregrafic definit ca “Teatru-dans urban”. Pentru meritele lor deosebite au fost răsplătiţi cu numeroase premii internaţionale.

Nordul va fi reprezentat de Compania finlandeză Tero Saarinen, care debutează cu “Hunt” şi “Gaspard”. Prima este un solo care reinterpretează în limbaj contemporan “Sărbătoarea primăverii” a lui Stravinski, la 100 de ani de la prima ei reprezentaţie de la Paris. Cea de a doua, cu cinci dansatori în scenă, este creată pe compoziţia pentru pian “Gaspard de la nuit” a lui Maurice Ravel, care introduce în stilul coregrafului şi dansatorului Tero Saarinen momente atât din baletul clasic, cât şi din dansul contemporan, de la butoh la artele marţiale, creând producţii considerate opere de artă totală, de un puternic impact vizual, combinate adesea cu muzică live.

Din Lituania în Cehia, până în Rusia, Estul Europei este prezent cu spectacolul “Medeea” al companiei lui Birute Letukaite, “Aura Dance Theater”, şi cu Compania “420PEOPLE” a lui Václav Kuneš, care propune două producţii: “Wind-up” şi “Small hour”.

Tero Saarinen declara: “Dansul este tentativa mea de a înţelege natura umană şi multiplele sale manifestări: prietenie, dragoste şi forţa sufletului”.

Plateau Effect, creaţia lui Jetfa van Dinther

În “Gaspard”, s-a inspirat din senzaţiile romantismului, misterului evocat de muzica lui Ravel. Contrastul dintre cele două elemente extreme, moarte şi senzualitate, oferă coregrafiei o dimensiune onirică.

“Hunt”, comisonat de Bienala de la Veneţia, s-a născut din colaborarea dintre Saarinen şi artista finlandeză Marita Liulia. Saarinen focalizează pe conflictele dintre indivizi, dintre masculin şi feminin, egoism şi altruism, bine şi rău, punându-şi o serie întreagă de întrebări privind fiinţa umană: cine ne ghidează? De unde vine viaţa noastră? În toate introduce conceptul de sacrificiu, de vânător al propriului timp.

Tero Saarinen a început să danseze în anii ‘80 în “Baletul Naţional Finlandez” alături de coregrafi de faimă internaţională, precum Carolyn Carlson, Jorma Uotinen şi Murray Louis. În 1992, cercetarea sa se îndreaptă către Japonia, unde studiază dansul tradiţional butoh, înfiinţând la Helsinki propria companie în 1996. Plecând de la baletul clasic, el se axează pe butoh şi artele marţiale, creând “opere de artă totală”. A fost distins cu numeroase premii şi a obţinut titlul de Cavaler al ”Ordinului Artelor şi Literelor” din Franţa.

Obiectivul său principal este acela de a promova o viziune a lumii prin dans.

Kireru, al companiei RootlessRoot

Coregrafia lui Vaclav Kunes pentru “Wind-up”, realizată în colaborare cu muzicianul şi performerul israelian Amos Ben-Tal, aduce pe scenă dansul contemporan plin de energie, cu imagini. Este o evocare a memoriei în care anumite tematici se dezvoltă şi apoi se repetă, se intensifică, pentru ca la sfârşit să dispară.

Apoi, în “Small hour”, cei doi dansatori, Nataša Novotná şi Václav Kuneš, redescoperă memoria zilelor şi orelor care le-au schimbat viaţa, punând în scenă timpul dilatat, orele care se acumulează de-a lungul vieţii, dar şi acea “clipă unică”.

Coregraful Václav Kuneš s-a născut la Praga şi a intrat în 1993 la “Nederlands Dans Theater”, sub direcţia lui Jirí Kylián, lucrând cu coregrafi de calibrul lui Ohad Naharin, William Forsythe, Paul Lightfoot, Mats Ek, Nacho Duato, Johan Inger, Andre Gingras, Hans van Manen. În 2007 a fondat la Praga, împreună cu Nataša Novotná, colectivul de dans contemporan “420People”.

De neratat este şi dansul înflăcărat al lui Rocio Molina, considerată de critica internaţională drept cea mai bună interpretă a flamenco-ului de azi, care va aduce în festival “Vinática”, conducând publicul în tradiţia coregrafică spaniolă, declinată în cheie modernă.

“Vinática” se prezintă ca un recital de flamenco, ce nu renunţă la sugestiile poetice şi în care Rocío Molina se confruntă cu propria metamorfozare în “danzaora”. Ceea ce sugerează un nou univers al dansului, în care elementele de interrelaţionare sunt constituite într-un nou limbaj.

Linda Kapetanea şi Josef Frucek din Grecia

Rocío Molina s-a născut la Malaga şi a început să danseze de la 3 ani. Deja din 2001, a început să facă parte din compania Mariei Pages, cu care a întreprins turnee în întreaga lume. “Danzaora” este termenul născut din această necesitate de a defini un nou limbaj al universului dansului, care a revoluţionat şi transformat flamenco. I s-au conferit de către statul spaniol “Premiul Naţional al Dansului” şi multe alte distincţii.

Din Spania, itinerarul coboară către sudul Europei, făcând o escală în Italia cu CompaniaLaurei Boato, învingătoarea de anul trecut a concursului coregrafic “Danza”, care prezintă coproducţia “On the Market”, proiectată în trei tablouri: “Incarnation”, “Beauty” şi “Art”, în care coregrafa se interoghează asupra modului în care “piaţa” ajunge să intre în vieţile persoanelor, modificându-le existenţa. Laura Boato e născută la Veneţia şi este unul dintre marii specialişti în dans contemporan, în diverse tehnici, printre care Release Technique, Klein Technique, metoda Feldenkrais şi Contact improvisation. A parcurs diferite stagii la Essen, New York şi a lucrat cu Carolyn Carlson…

Se reîntoarce la Rovereto şi rusoaica Tatiana Baganova, coregraful principal de la “Dance Theater” din Ekaterinburg, având în program două spectacole, “Wings at Tea” şi “Sepia”, care sintetizează muzica, dansul, luminile, costumele şi expresivitatea actorilor. “Wings at Tea” este inspirat de picturile lui Marc Chagall, cu numeroase fantezii colorate şi extravagante. Teatrul-dans al Tatianei Baganova este fondat pe bazele muzicale ale compoziţiilor originale ale violoncelistei americane Chris Lancaster, integrate cu piese de Yma Sumak, Bach şi “Metallica”.

“Wings at Tea” pune în scenă propriul ciclu al vieţii, simbolizând întâlnirea şi despărţirea între bărbaţi şi femei, într-o “bătălie” a seducţiei.

“Sepia” este un alt performance inspirat de cartea scriitorului şi dramaturgului japonez Kobo Abe, “Femeia nisipurilor”. Realizat pentru “American Dance Festival”, spectacolul transmite atmosfera evocată de scriitor, în care nispiul este o negare a stabilităţii. El devine o emblemă a timpului. Infinitatea mişcărilor provocate de mişcarea nisipului este acompaniată în scenă de fragmentele “Simfoniei nr. 8” a compozitorului armean Avet Terteryan, care sugerează că nisipul curge ca şi apa, dar diferit de aceasta.

Medeea, creaţia lui Birute Letukaite

“Dance Theatre” a fost înfiinţat în 1990 la Ekaterinburg. Învingătoare a Premiului rus “Golden Mask” şi a multor altor premii ale Europei, Tatiana Baganova se bazează pe şcoli europene şi americane, incluzând în repertoriul său balet, yoga, body conditioning, release şi alte tehnici utile dezvoltării profesionale şi artistice. Baganova este cunoscută ca un coregraf al avangardei, în care performance-ul conjugă mişcarea cu expresiile vizuale şi artele teatrale, într-un stil recognoscibil.

Inspirându-se din tragedia greacă “Medeea”, spectacolul lituanienei Birute Letukaite, directoarea de la “Aura Dance Theatre”, dă voce unei drame ce uimeşte societatea lituaniană prin numărul ei de infanticide. “Am decis să-mi ucid fiii şi să părăsesc această ţară. Mi-e teamă ca fiii mei să nu fie masacraţi de către duşmani. Ei trebuie să moară şi atunci mai bine o fac cu mâna mea, pentru că eu le-am dat viaţă”, spune Medeea.

Coregrafa Birute Letukaite, traversând limbajul dansului prin teme majore, este convinsă că arta poate atrage atenţia asupra problemelor profunde ale societăţii. În creaţia sa, Medeea se confundă cu femeile de astăzi şi, de aceea, coregrafa o defineşte ca o Medee contemporană.

“Aura Dance Theater” este o companie prezentă pe teritoriul lituanian de mai bine de 30 de ani. Iar directoarea acestei companii nu a încetat niciodată de a căuta noi forme artistice, deschise noilor idei şi colaborării cu profesioniştii din diverse genuri. Anul acesta, ea a obţinut pentru a doua oară “Golden Stage Cross” pentru performance şi contribuţia sa semnificativă adusă artei dansului.

Scenă din Monchichi cu Sebastien Ramirez

Un spectacol provocator, de 60 de minute, care sfidează audienţa, este “Plateau Effect”, pe tema precepţiilor şi a contaminării simţurilor, al tânărului coregraf Jefta van Dinther, creat pentru “Cullberg Ballet” din Stockholm. Un performance care amestecă viteza coregrafiei, luminile şi sunetele într-o căutare şi aprofundare a proceselor de percepţie şi de contaminare a simţurilor. Cei nouă dansatori de pe scenă se aseamănă unui amalgam în mişcare, într-o dezordine progresivă.

Balerinul şi coregraful Jefta van Dinther a fost numit recent directorul artistic de “Master Program” în coregrafie la Universitatea de Dans de la Stockholm.

Un ţipăt se ridică din Grecia măcinată de criză, graţie explozivei companii “RootlessRoot” cu spectacolul-manifest ce poartă numele de “Kireru”. Un cuvânt japonez care semnifică explozie, pierderea raţionalităţii, în căutarea unei noi identităţi în măcelul culturii occidentale în declin. “Kireru” exprimă frica şi obsesia în confruntarea cu timpul, iar balerinii încearcă de a rupe graniţele mentale, liberând corpurile într-o explozie a libertăţii.

Secvenţă din The Crone, de la Kinetic Theatre

Coloana sonoră îi aparţine compozitorului John Parish, fiind adaptată stilului coregrafic. După ce au pierdut totul, acum urgenţa constă în a găsi o nouă identitate ca indivizi ai Uniunii Europe, o Uniune care tinde astăzi să izoleze “Mama Grecia”. Această companie a fost fondată la Atena de către Linda Kapetanea (Grecia) şi Jozef Frucek (Slovacia).

Din Norvegia, Compania Naţională “Carte Blanche” prezintă noua creaţie “Not Here / Not ever” a coregrafului tibetan Sang Jijia, ai cărei dansatori oferă o întâlnire îndrăzneaţă între cultura norvegiană şi cea din sudul asiatic.

Repertoriul companiei include spectacole având ca exponenţi noua generaţie. Ea este condusă din 2008 de belgianul Bruno Heynderickx. Creaţiile lui Sang Jijia se prezintă ca un amestec de art performance şi arte vizuale, arhitectură şi multimedia, în jurul unei estetici orientale.

Rusia va închide festivalul cu “The Crone”, un mix de dans, teatru, comics şi video de la “Kinetic Theatre” din Moscova, avându-l coregraf pe Alexander Pepelyaev.

Emblema Festivalului

Spectacolul îşi propune de a crea noi modalităţi de utilizare a video-ului în teatru-dans.Textele se referă la dramaturgia rusului Daniil Kharms, iar datorită coregrafului Alexander Pepelyaev totul este axat pe relaţia dintre individ şi sistem. Filmele în alb şi negru, muzicile big bandului, Lindy hop sunt contrapuse fotogramelor realităţii sovietice din anii ‘40. “The Crone” este o operă pe jumătate teatrală, care utilizează timpul şi manipularea lui ca o categorie dramaturgică şi vizuală.

“Kinetic Theatre”, compania de dans contemporan cu sediul la Moscova, s-a născut în urmă cu 20 de ani, având drept scop de a introduce noi expresii în dans în epoca post sovietică şi de a încerca o interacţiune între literatură, muzică şi teatru, introducând noi principii estetice şi scenice.

Coregraful Sasha (Alexander) Pepelyaev a lucrat şi în circ, în televiziune, în teatrele moscovite, dar şi în străinătate, până ce a creat în 1994 “Kinetic Theatre”. El este în prezent directorul artistic al Festivalului de Dans Contemporan “Tseh” din Moscova.

În Festivalul “Orient Occident” nu va lipsi, la secţiunea “Limbaje”, titlul “Emergenza Europa”, ce vizează o portretizare a continentului în momentul de faţă, cu contribuţia jurnaliştilor, artiştilor, economiştilor şi scriitorilor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.