„România şi lumea întreagă au fost uimite de victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale de pe 16 noiembrie. Domnul Iohannis, primar oraşului transilvan Sibiu, conduce coaliţia de centru-dreapta. Cei mai multi observatori se aşteptau la o victorie facilă a premierului Victor Ponta. Alegerea reprezintă o schimbare fundamentală de direcţie în politica românească şi un moment hotărâtor în drumul către către Vest, democraţie, stat de drept şi transparenţă”, scrie pentru The Wall Street Journal Mark Gitenstein, „consilier special la Mayer Brown LLP si fost ambasador al Statelor Unite in Romania”. Se mai poate adăuga la CV-ul lui Gitenstein: şef la Fondul Proprietatea şi consilier al Astra Asigurări, prin intermediul firmei de avocatură menţionate.
„Vestul nu a produs această schimbare. Românii au făcut-o. Cum mulţi mi-au spus-o în săptămâna alegerilor, ei sunt în sfârşit mândri că sunt români. Aceasta are implicaţii importante pe fondul mişcărilor Rusiei în regiune şi al îngrijorărilor că ţări precum Ungaria par gata să facă întelegeri cu Kremlinul privind influenţa rusă. Unul dintre cele mai bune pavăze împotriva agresiunii ruse este ca guvernele de la Bucureşti, Kiev şi Tbilisi să-şi asculte cetăţenii, care doresc să se alinieze Vestului, să construiască instituţii puternice şi transparente.
Democraţia liberală trăieşte şi se simte bine în România. Dar este esenţial ca aceste milioane de tineri alegători români să rămână ascultaţi, iar domnii Iohannis şi Poanta să lucreze împreună, să continue să întărească statul de drept. România poate chiar să devină un model pentru regiune.”
De ce victoria lui Klaus Iohannis este atât de importantă, dincolo de aspectele geopolitice?
Pentru că, scrie Mark Gitenstein, “începând de la revoluţia din 1989, în România se duce o luptă titanică. Pe de o parte sunt forţele schimbării şi ale reformei, susţinute de UE, FMI, Banca Mondială şi diplomaţii occidentali. Pe de cealaltă parte de află oligarhii şi baronii politici, a căror miză este un status quo doar parţial reformat. România a aderat la NATO în 2004 şi la UE în 2007, dar reformele necesare pentru a-şi asigura aderarea nu au părut că îşi fac efectele”.
Iar exemplul pe care îl dă fostul ambasador al SUA este cel al anului 2012, “când măsurile anticorupţie au dus la o criză constituţională. Procurorii anticorupţie îl condamnaseră recent pe fostul premier de centru-stânga Adrian Năstase. Când partidul sau a preluat puterea, la finalul primăverii, cu programul de a anula măsurile de austeritate, s-a încercat destituirea preşedintelui, înlocuirea procurorilor şi amnistierea politicienilor corupţi, probabil şi chiar a domnului Năstase”.
“SUA, UE şi cancelarul german Angela Merkel au răspuns prin sprijinirea fermă a statului de drept şi a regimului anticorupţie, ceea ce a dus la o listă a UE cu obiective specifice pentru Romania, inclusiv interdicţia impusă puterii executive de a se amesteca în activităţile procurorilor anticorupţie, de a amnistia pe cei condamnaţi pentru corupţie şi de a interveni în activitatea Curţii Constituţionale, care superviza referendumul de demitere a preşedintelui.
Domnul Ponta, proaspăt ales la acea vreme, a urmat aceste dictate şi a salvat tara de pe marginea prăpastiei. Însă îngrijorător era că reformele din România depindeau de presiunile exterioare. Reformele, o democraţie funcţională şi piaţa liberă vor fi sustenabile doar dacă vor fi îmbrăţişate de poporul roman.”
Pe finalul comentariului său pentru The Wall Street Journal, Mark Gitenstein susţine că o parte din victoria lui Klaus Iohannis i se datorează Monicăi Macovei, “campioana anticorupţie”, mai exact faptului că actualul preşedinte ales a ştiut să îmbrăţişeze tezele campaniei celei din urmă. În acest fel şi pe fondul scandalurilor amnistiei şi votului în diaspora, electoratul a considerat că Ponta nu va fi capabil să reziste elementelor antireformă din partidul său.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.