„Grave deficienţe legislative în materie de interceptări”

„Deficienţele legislative în materia interceptărilor şi a celorlalte metode speciale de investigare reprezintă un atentat la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor României şi ne plasează în afara reglementărilor şi practicilor europene”

În trei legislaturi consecutiv, din 2001 până în 2012, am fost iniţiatorul şi susţinătorul constant al iniţiativelor legislative menite a garanta efectiv, în mod real şi nu doar declarativ, drepturile şi libertăţile fundamentale în cadrul activităţilor de informaţii şi al tehnicilor speciale de investigare, bazate pe interceptarea comunicaţiilor, filaje, operaţiuni şi ofiţeri sau investigatori sub acoperire.

Atât unele practici abuzive şi acte vădit ilegale constatate în activitatea unora dintre structurile speciale autohtone, nu puţine demascate de jurnalismul de investigaţie, cât şi contactele şi documentările externe pe linia Centrului de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forţelor Armate şi al Serviciilor de Informaţii pentru securitate mi-au întărit convingerea urgenţei şi importanţei reevaluării reglementărilor privind regimul interceptării comunicaţiilor, al celorlalte metode speciale de supraveghere sau cercetare, precum şi în materia controlului democratic asupra sectorului securităţii.

În acelaşi timp, CEDO a statuat, în cazul Dumitru Popescu v. România cu privire la lipsa de independenţă a autorităţii care atestă realitatea şi fiabilitatea înregistrărilor, cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală sunt parte a procedurilor penale, ceea ce ar impune o autoritate independentă care să efectueze ascultările/interceptările/înregistrările (cazul Prepeliţă v. Moldova etc.) şi să se poată pronunţa asupra veridicităţii/legalităţii/loialităţii lor.

Pe de o parte, interesele grupurilor de putere, interesate în perpetuarea practicilor de control al opoziţiei prin operaţiuni de poliţie politică, iar, pe de altă parte, presiunile din zona serviciilor secrete vizate de acest tip de legislaţie au anulat toate tentativele de creare a cadrului legislativ menit atât a diminua riscurile de abuz împotriva libertăţilor individuale, cât şi a limita ingerinţele politice şi de altă natură în activitatea serviciilor de informaţii pentru securitate naţională.

Cea mai recentă şi notabilă intenţie legislativă în acest sens a avut-o domnul deputat Varujan Pambuccian, prin propunerea de amendament la Codul de procedură penală menită a reduce, pe cât posibil, posibilităţile, practic neîngrădite în acest moment, de a modifica înregistrările comunicaţiilor şi chiar de a crea în totalitate probe false, cu valoare de autenticitate, prin tehnici digitale de editare.

Domnia Sa a spus în plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 26 iunie 2013, că dacă ne va înregistra pe fiecare dintre noi (o oră, două), va putea să ne facă demonstraţia că ne poate fi pusă în gură orice afirmaţie, orice intenţie sau confirmare cu privire la fapte cu care nu avem nicio legătură, deoarece nici nu s-au petrecut în realitate. Majoritatea parlamentară a puterii a respins acel amendament.

Aceleaşi raţiuni şi interese au stat şi la baza respingerii tuturor iniţiativelor anterioare care au vizat acest domeniu tabu, pe care îl apără, deopotrivă, cei mai înalţi lideri ai puterii, dar şi cei care au generat şi doresc menţinerea acestui tip de operaţiuni în afara legii. În afara legii, fiindcă nu este suficient ca legea să le menţioneze ca resursă informaţională excepţională, ci, dată fiind natura excepţională a mijlocului ori metodei, acestea trebuie în detaliu reglementate ca proceduri, condiţii, limite şi garanţii, inclusiv pentru terţii lezaţi colateral. Toate acestea lipsesc din legislaţia naţională şi încă vor mai lipsi, cel puţin în această legislatură.

Personal sunt subiectul unui proces penal care are la bază provocarea, utilizarea agenţilor provocatori, înscenările şi producerea de probe false inclusiv trucaje digitale în redarea interceptărilor. Am solicitat copii ale unor înregistrări ale convorbirilor telefonice şi ambientale pentru a-mi putea motiva o cerere de admitere a expertizei tehnice. Ceea ce deja constatasem din transcripturi, mi-a fost întărit de expert.

În urma expertizei tehnice extrajudiciare a rezultat că înregistrările audio-ambientale şi redarea convorbirilor telefonice interceptate, utilizate drept probe în acuzare, sunt editate şi modificate în fişiere ce nu reprezintă clone/duplicate sau copii ale unor fişiere originale/autentice. Aceasta înseamnă că tocmai diferenţele dintre duplicatele pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul şi originale contează în judecarea cauzei şi stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei mele.

Expertiza, realizată la Universitatea din Denver, S.U.A., de către dr. ing. Cătălin Grigoraş, expert tehnic judiciar autorizat în domeniile voce şi vorbire, fotografii şi înregistrări video, pune în evidenţă următoarele aspecte:

I. Înregistrările audio puse la dispoziţie sunt realizate în formatul WAV ADPCM A-Law, 8 KHz, 8-bit, mono, deşi sistemul naţional de interceptare a comunicaţiilor a produs în alte cauze aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fişiere în alt format, respectiv WAV PCM, 8KHz, 16 bit, mono şi chiar dublu-mono (dosare nr. 745.1/1/2007. 4500/1/2007, 3948/1/2008, 10753/1/2008, precum şi în alte dosare, dar care încă nu au fost soluţionate)

Faptul că formatul fişierelor realizate în dosarul deputatului Ion Stan diferă de cel uzual pune unele probleme: cine şi unde a realizat înregistrările, dacă s-au efectuat în interiorul unei proceduri legale, de către autoritatea naţională competentă, traseul urmat de suporţi, unde şi cu ce consecinţe au fost operate editările şi modificările constatate şi menţionate în raportul de expertiză extrajudiciară.

II. Înregistrările administrate în probatoriu conţin urme de intervenţii tehnice în sensul alterării autenticităţii acestora, după cum urmează:

• Analiza înregistrărilor evidenţiază prezenţa unui număr considerabil de pasaje „neinteligibile”.
• Un număr de 16 fişiere cu înregistrări telefonice nu reprezintă clone/duplicate sau copii ale unor fişiere originale/autentice şi nu sunt realizate în formate similare celor din alte dosare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
• În aceste fişiere se remarcă diferenţe între datele sesiunilor de înregistrare, datele când fişierele audio au fost puse la dispoziţie, datele când au fost modificate ultima oară şi datele când au fost inscripţionate pe suportul media, ceea ce atestă intervenţii tehnice de editare/modificare.
• Se constată lipsa a cel puţin 13 fragmente din sesiunile de înregistrare audio/video (conform menţiunilor din raportul de expertiză).
• În baza art. 27, 28, 30 şi 31 din Directiva 2012/13 UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, organele judiciare au obligaţia:

1. de a explica diferenţele de formate dintre cele 16 fişiere telefonice în litigiu şi fişiere similare din alte dosare ale I.C.C.J.;
2. de a explica diferenţele dintre datele sesiunilor de interceptare, datele când fişierele au fost modificate ultima oară şi datele când au fost inscripţionate pe suporturile media;
3. de a explica lipsa a cel puţin 13 fragmente din sesiunile de înregistrare audio/video;
4. de a pune la dispoziţie clone/duplicate ale fişierelor audio şi video originale.

De menţionat că, în legislaţia europeană, fără îndeplinirea acestor cerinţe şi în absenţa fişierelor audio şi video originale, înregistrările nu sunt admise în probatoriu.

Asupra chestiunii grave a probaţiunii judiciare prin înscrisuri (procese-verbale de constatare) rezultate din transcriptul înregistrărilor audio-video (convorbiri telefonice, ambientale, filaje, supravegheri incinte, întâlniri ş.a.) nu s-a realizat încă o dezbatere suficient de amplă în aria participării şi, în acelaşi timp, specializată, pentru a putea fi stabilite coordonatele unei legi speciale care să confere maximum de garanţii împotriva utilizării „probelor editate”.

Chestiunea este de stringentă actualitate, în condiţiile numărului exagerat de rechizitorii întemeiate exclusiv pe informaţii obţinute din surse ori metode şi mijloace secrete a căror autenticitate şi concordanţă cu realitatea pot fi modificate, după cum sunt şi aproape imposibil de demonstrat, în absenţa coroborărilor cu alte mijloace de probă.

Motivele pentru care punem în discuţie această cale de probaţiune ţin, în primul rând, de fondul garanţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Dar, în acelaşi timp, este evidentă urgenţa stopării abuzului judiciar comis în urma comenzilor politice.

Vă rog să luaţi act că vidul legislativ în materia interceptărilor şi tehnicilor speciale de investigaţii este un grav atentat la drepturile şi libertăţile fundamentale, iar garanţiile prevăzute în Constituţie inoperante.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.