În ţinuturile populaţiilor Shan şi Naga

Un nume care invită la visare: Irrawaddy! Fluviu mitic, ce izvorăşte din Himalaya, traversează Birmania de la nord la sud şi se varsă în Oceanul Indian. Numit “Fluviul Mamă” de către birmanezi, el este calea regală a Birmaniei secrete, ţara minelor de jad şi de rubine, a plantaţiilor şi a întinselor păduri cu esenţe preţioase şi elefanţi sălbatici.

De-a lungul timpului, pe malurile lui s-au construit toate cetăţile regale ale unor cvilizaţii strălucite.

Navigarea de-a lungul fluviului este cel mai bun mod de a pătrunde în universul birmanez. Cel mai faimos vas de aici este „Road-To-Mandalay”, al Companiei “Orient-Express”, care propune croaziere de la Mandalay, centru cultural şi religios al budismului, cu numeroasele sale mânăstiri şi cu cele 700 de pagode, până la misterioasa cetate Bagan, ce adăposteşte peste 2.200 de temple şi pagode.

Un vapor, a cărui formă este inspirată de cea a unui steamer al anilor ’30, a doua navă a flotei Orient Expres, navighează pe apele Birmaniei. Mai puţin lung decât celebrul “Road to Mandalay”, el străbate de 17 ani fluviul Irrawaddy, putând să ajungă pe căile navigabile mai înguste, sinuoase şi mai puţin adânci.

Reconstiuirea Palatului Regal din Mandalay

Cu el se poate ajunge la Mandalay, cel de al doilea cel mai mare oaş al Birmaniei şi ultima ei capitală regală, între 1860 şi 1885, în timpul dinastiei Konbaung. Era supranumit atunci “oraşul bijuteriilor” pentru jadurile sale vestite.

Peste tot în oraş se aude limba mandarinilor. În 2011, populaţia oraşului era formată în proporţie de 30-40% din chinezi, majoritatea refugiaţi aici în anii ’90, întărind astfel vechea minoritate locală instalată în secolul al XVII-lea.

Câteva monumente impresionează vizitatorul. În primul rând, “Fortul”, a cărui incintă pătrată, înaltă de 9 meri şi groasă de 3 metri, este prevăzută cu creneluri şi turnuri. Fortul conţinea Palatul Regal din Mandalay, înainte a acesta să se mute la Amarapura, în 1860. În timpul celui de al Doilea Răzoi Mondial, oraşul a fost ocupat de japonezi. Când fortul a fost bombardat de către britanici, Palatul Regal, care era construit din lemn, din păcate, a ars în întregime.

Singurul vestigiu al palatului este “Mânăstirea Shwenandaw”, un minunat edificiu din lemn de teck. Plasat în interiorul incintei. La sfârşitul secolului al XIX-lea însă, regele Thibaw, ultimul rege din Mandalay, a transportat-o în afara incintei.

Stupe adăpostind Tipitaka

“Pagoda Kuthodaw”, construită în 1857 de regele Mindon Min, este înconjurată de 729 de mici stupe, fiecare dintre ele adăpostind o stelă ce poartă o parte din “Tipitaka”, textele sacre budiste. Ansamblul este cunoscut sub numele de “Cea mai mare carte din lume”.

Într-un cartier rezidenţial al Mandalay-ului, oamenii de afaceri chinezi şi-au construit vile confortabile.

Mandalay este cunoscut în literatura anglo-saxonă datorită poemului lui Rudyard Kipling, intitulat “Mandalay”, apărut în 1892. Este o evocare nostalgică a dragostei pierdute din Birmania, “o ţară mai curată şi mai verde”, de către un soldat englez întors acasă.

Poemul lui Kipling a inspirat practic toate apariţiile oraşului Mandalay în cultura anglo-saxonă. În 1907, compozitorul şi şansonetistul american Oley Speaks (1874-1948) l-a adaptat sub titlul “On the Road to Mandalay”, un cântec ce a avut un succes extraordinar şi care a fost reluat adesea, printre alţii, şi de Frank Sinatra în albumul “Come Fly With Me”, din 1958.

Kurt Weill a compus „Mandalay Song” pentru piesa lui “Happy End” (1929), iar în 2001, Robbie Williams a lansat single-ul “Eternity/ The Road To Mandalay”.

Participant la o ceremonie Naga

În 1926, Tod Browning a realizat un film, intitulat “The Road to Mandalay”. Există şi un “Mandalay Bay Resort and Casino” la Las Vegas.

Depăşind Mandalay, pe fluviul Irrawaddy, vaporul coteşte la dreapta, către nord, pentru a intra pe pincipalul afluent, Chindwin. Mergând contra curentului până la capătul lui, se ajunge la Homalin, la picioarele lanţului muntos Kumon, un contrafort al Himalayei. Este ţinutul populaţiei Naga, războinici redutabili altădată şi vânători de capete, a căror cultură este plină de fetişuri, printre care, nu în ultimul rând, capetele omeneşti. Astăzi, ei sunt cultivatori şi vânători.

Homalin, oraşul emigraţiei popoarelor Shan şi Naga, se detaşează pe fondul albăstrui al colinelor Manipur. Casele lui pe piloni împânzesc malul. Aici este frontiera munţilor Nagaland, pământul vechilor războinici. O asociaţie Naga dezvăluie vizitatorilor dansurile şi melopeele străvechi.

Mai sărbătoreşti, tradiţiile Shan presupun ritmuri îndrăcite şi dansul fluturelui.

Într-o primă etapă a acestei călătorii, ce poate fi făcută în opt zile, lângă Monyawa, călătorul descoperă amuzat că pentru a-şi găsi mântuirea în sânul budismului theravada, cult căruia îi aparţine 89% din populaţia ţării, nu trebuie să te zgârceşti nici la rugăciuni, nici la donaţii. Aici călătorul găseşte găzduire la rusticul “Monywa Hotel”. În oraş sunt produse obiecte tradiţionale din bambus şi lemn de trandafir, iar satul Kyaukka din apropiere este vestit pentru obiectele din lac.

Incinta Fortului din Mandalay

Pagoda “Thanbolddhay”, construită în 1930, este un monument unic în Birmania, inspirat de Templul de la Borobudur.

De culoare roz-bonbon, clădirile mânăstirii se succed, una mai împestriţată decât alta. Un templu surmontat de zeci de stupe aurite, suprafeţe acoperite cu baso şi altoreliefuri, flori şi cordoane de culoare mov, peste o jumătate de milion de statui ale lui Buddha, de toate mărimile, aliniate de-a lungul zidurilor… În interior, cele mai mari dintre aceste clădiri sunt electrificate. La “Buddha Tataung” ajungi în Nirvana: 7.000 de sculpturi identice ale lui Buddha, în mijlocul uni crâng format din 7.000 de arbori sacri Bhodi. Un caleidoscop gigantic în care idolii de ciment, în poziţia lotus, par să se reflecte la infinit. Şi, la o distanţă de 129 de metri, un mare Buddha lungit, lung de 95 de metri, este plasat pe o colină.

Pe malul fluviului, între cocotieri, bambuşi şi alţi arbori tropicali, sunt răspândite sate. Iar stupele îşi înalţă către cer săgeţile lor aurite, aureolate uneori de un “bti”, un fel de umbrelă aeriană.

Clinchetul uşor al clopoţeilor se aude peste tot. Ca şi râsetele copiilor.

Mănăstirea din Monywa

Şi tot în apropiere de Monywa se află grotele Po Wintaung, pierdute în pădure şi ocupate de o colonie de maimuţe care îi urmează peste tot pe vizitatori în speranţa că vor primi alune sau fructe. Grotele sunt interesante însă pentru picturile lor murale, datând din secolele al XIV-lea şi al XVI-lea, ce prezintă diferite scene din viaţa lui Buddha.

La mânăstirea Mokehtaw, se poate asista la o ceremonie “Shinbyu”, noviciatul unui grup de copii de 10 ani. Cu multă umilinţă şi emoţie, ei primesc roba purpurie. Părul le este tuns de către un călugăr şi le sunt transmise bolurile pentru cerşit. Nu este însă obligatoriu ca ei să opteze pentru viaţa de călugăr.

Monumente în câmpia Bagan

Fluviul ajunge apoi în apropierea junglei. Plutesc pe el în derivă arbori şi crengi. La Maukkadaw, supranumit “Portul Teckului”, buştenii aşteaptă pe mal convoaiele formate din lungi ambarcaţiuni din bambus care îi transportă până la Yangon (Rangoon). Myanmar adăposteşte 75% din rezervele mondiale de teck.

De aici, după trei zile, se ajunge din nou la Irrawaddy cu cele 3.000 de pagode ale sale din câmpia istorică Pagan (Bagan).

Vast sit arheologic budist, Bagan sau Pagan, după ortografia veche, a fost din secolul al IX-lea până în cel de al XIII-lea capitala regatului Pagan, primul imperiu birman.

Multe dintre monumetele şi templele lui au fost restaurate după devastatorul cutremur din 1975.

Construite din cărămidă, mai rar pe jumătate săpate, pe jumătate construite, monumentele sunt acoperite în întregime cu stuc alb. Ancadramentele porţilor şi ferestrelor au un decor foarte rafinat, în volute largi, cu animale şi flori.

Ceremonie Shan

Este vorba despre stupe, monumente în aer liber, circulare, şi despre temple de planuri diferite.

În zilele noastre, credincioşii depun în fiecare dimineaţă hrană pentru bonzi (călugări) în vase negre plasate în faţa statuilor lui Buddha. Alţii preferă să-i cheme pe călugări la ei acasă pentru aceste ofrande.

Budismul fiind apropiat ca filosofie de animism, în Birmania se produce o simbioză cu sărbătorile populare. Astfel, în câmpia Bagan, poate fi văzut un dansator deghizat în geniu benefic, conjurând spiritele malefice care vin să-i tulbure pe morţi. Iar marionetiştii care străbat ţara narează legende fantastice, venite dintr-un trecut foarte îndepărtat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.