Între lumânări şi mistere, pasiune şi credinţă

Săptămâna Sfântă, între sacru şi profan, în Andaluzia

Între toate procesiunile pentru Săptămâna Sfântă, cele mai folclorice din întreaga Europă sunt cele din Andaluzia. La aceste procesiuni participă mii de persoane venite din întreaga lume care se îndreaptă spre Granada, Cordoba, Malaga şi Sierra Nevada şi, bineînţeles, Sevilla. În aceste oraşe, de dimineaţa până seara, din Duminica Floriilor până în Duminica Paştelui, pe străzi au loc solemne procesiuni organizate de confrerii pentru a transporta maiestuoasele statui din diverse biserici către Catredală. De obicei aceste procesiuni conţin două părţi: în primul rând sunt purtate statuile ce îl reprezintă pe Christos, care sunt acompaniate de „nazarenos” şi penitenţi, care de obicei poartă nişte glugi pe cap pentru a-şi acoperi complet faţa. Ei merg în picioarele goale, purtând o cruce pe spate. Fraţii merg către Calle Campagna, unde începe parcursul oficial care traversează piaţa San Francesco, ajungând la Catedrală.

În primele ore ale Vinerii Mari are loc „Madrugada”, momentul cel mai solemn atunci când sculpturile în lemn sunt împodobite şi acoperite cu drapaje multicolore, adevărate opere de artă. Sunt purtate în procesiune statuile „Senor de la Sentenzia”, „Madonna della Esperanza Macarena”, „Jesus del Gran Poder”, „Jesus de le Tres Caidas” şi „Madonna della Esperanza de Triana”, toate decorate cu flori, lumânări şi cruci. Aerul se umple de credincioşi care evocă sfinţii, dar şi de muzică sacră.

Unul dintre evenimentele cele mai spectaculoase are loc la Malaga şi aceasta datorită grandioaselor Care Alegorice lungi până la 9 metri, îmbrăcate cu catifele şi preţioase stofe aurii. Fiind atât de lungi, ele nu pot intra în biserici şi, atunci, întreaga procesiune are loc pe stradă, care se transformă într-o enormă scenă. Nu lipseşte de la această procesiune niciodată cunoscutul actor Antonio Banderas.

Teatrul credinţei la Madrid

Procesiunea Drumului Crucii, la Cantiano

Pentru Săptămâna Sfântă, la Madrid intră în scenă un grandios spectacol sacru, cu 14 procesiuni. Între lumini, muzici sacre şi tradiţii medievale se leagă în câteva zile 14 procesiuni numite “Cofradias” sau “Henrmandades”, confraternităţi religioase. Se începe cu “Domingo de Ramos”, Duminica Floriilor, când, de la ora 19.00, la basilica pontificală “San Miguel” este scoasă statuia lui Christos al “Fe y del Perdon” (Credinţei şi iertării) şi purtată pe străzi. În miercurea sfântă, la biserica “Nuestra Senora del Carmen” are loc procesiunea “Hermandad de los gitanos”. În joia sfântă se desfăşoară trei procesiuni, de la ora 20.00, printre care cea a călugărilor de la “Costaleros”. În Vinerea Sfântă, între cele 6 procesiuni, cea mai importantă este cea a “Madonei celor şapte dureri”, una dintre cele mai vechi din Spania, care există din 1495, când procesiunea pleacă de la “Santa Cruz”, pe bulevardul Atocha. Cea mai aşteptată este “Procesione Del Silenzio”, care porneşte de la Biserica “Cristo de la Fe”, când bărbaţi, înveşmântaţi în haine albe până în pământ, cu glugi pe cap, trec pe străzi într-o linişte în care răsună numai paşii. Sâmbăta Sfântă se termină cu Duminica Paştelui, când are loc “Tamborrada”, o sărbătoare veselă cu instrumente de percuţie, ce se desfăşoară în Piaţa Mayor. De aici începe, de altfel, şi procesiunea de Înviere şi continuă pe un itinerar cu numeroase bătăi de tobă şi cântece religioase.

În fiecare an, Antonio Banderas poartă statuia Madonei Înlăcrimate

Sunt atât de multe lucruri de văzut în Madrid încât orice planuri de vizitare dau greş. Cel mai bine este să te laşi la voia întâmplării, să te plimbi pe străzi. Madridul te duce într-o călătorie prin istoria artei. Cele mai vechi comori ale sale se află la “Muzeul Arheologic”, iar cele mai rafinate, la Muzeul “Prado”, care deţine peste 8.600 de tablouri din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea. Muzeul “Thyssen Bornemisza” acoperă aceeaşi perioadă, dar până în secolul al XX-lea, iar la “Reina Sofia” sunt expuse colecţiile contemporane. În cosmopolitul oraş întâlneşti bulevarde largi, străjuite de clădiri vechi, cât şi mari pieţe cu ronduri de flori. Alcazarul a servit drept reşedinţă regilor Spaniei timp de două secole, fiind înlocuit de actualul “Palat Regal”, construcţie monumentală în care succesiunea de tavane cu fresce, stucaturi aurite, candelabre masive dă senzaţia infinitului. Faţada sa strălucitoare, cu coloane, dă înspre luxuriantele grădini din Campo del Moro. O combinaţie ostentativă de decoraţiuni inedite şi exces, distingându-se prin opulenţă. De la ferestrele Palatului, regii şi suitele lor priveau execuţiile, coridele şi arderile pe rug care avea loc în Plaza Mayor, cea mai frumoasă dintre marile pieţe ale Madridului, străjuită de clădiri aristocratice, locul favorit de plimbare al madrilenilor. “Monasterio de las Descalzas Reales” (Mânăstirea franciscană a maicilor desculţe) are origini de sorginte regală, ce se regăsesc în transformarea clădirii din palat în mânăstire de către sora lui Filip al II-lea, Juana de Asturia, care s-a călugărit. Când veţi vizita lăcaşul, s-ar putea să auziţi maicile cântând sau trăgând clopotele. Un minunat “Christ culcat” aparţine sculptorului Gaspar Becerra, din secolul al XVI-lea. Extraordinara lucrare “Bunavestire” a lui Fra Angelico s-a aflat aici înainte de a fi mutată la Prado. Încăperea duce la Capelă, unde se celebrează slujba şi unde se află mormântul de marmură al Mariei. Statuia ei deosebit de expresivă este realizată de Pedro De Mena. Două dintre cele mai impresionante sunt sculpturile Mariei Magdalena, de Gregorio Fernandez, şi lucrarea lui Pedro de Mena, “Ecce Homo”. Într-o altă încăpere se află picturi de Zurbaran, Tizian, Caravaggio, Brueghel cel Bătrân şi Rubens, pe lângă alte opere de artă renascentistă şi barocă.

Drumul Crucii la Milazzo, în Sicilia

Mânăstirea “Encarnacion” a fost fondată în 1611 de Margarita de Austria, soţia regelui Filip al III-lea, pentru fiicele nobililor, fiind totodată şi biserica Alcazarului. Cele două clădiri erau unite printr-o galerie de tablouri. În urma incendiului din 1734, flăcările au cuprins şi mânăstirea, astfel că multe dintre comorile ei au fost distruse. Au mai rămas totuşi câteva, cum ar fi picturile din secolul al XVII-lea ale lui Ribera şi Luca Giordano, dar şi sculpturi impresionante precum un “Christ culcat” de Gregorio Fernandez, veşminte brodate şi obiecte liturgice din aur şi argint.

În Săptămâna Sfântă madrilenă au loc nenumărate concerte de muzică sacră din ciclul „Recviemurilor”, cu compoziţii de la Fauré la Maurice Duruflé, în “Basílica de Nuestra Señora de Atocha” sau în „Basílica de Nuestro Padre Jesús”.

Între rituri arhaice, durere, milă şi bucurie, în Sicilia

Pe străzile din Malaga în Săptămâna Sfântă

Şi în Sicilia au loc numeroase celebrări bogate în tradiţii. Fiecare oraş găzduieşte cortegii formate din confrerii ale artelor şi meseriilor care defilează în costume caracteristice, remarcându-se în special scenariile cu evocări teatrale, încărcate de simbolistică şi datorită elementelor rituale precum grâul, pâinea, culoarea violet, florile, care reprezintă deşteptarea naturii după letargia iernii şi renaşterea vieţii.

La Trapani este faimoasă “Procesiunea Misterelor” din Vinerea Mare, când bărbaţii poartă pe spate gigantice statui din lemn, reprezentând misterele, simboluri ale Patimilor lui Christos. Acelaşi ritual are loc şi la Caltanissetta odată cu “Procesiune Misterelor” Joii Sfinte, când sunt purtate pe străzi 17 statui reprezentând diferitele opriri ale Drumului Crucii.

În procesiunile care au loc pe străzile de la poalele Etnei în Vinerea Mare participă mai mult de 2 mii de membri ai confreriilor, cu glugi pe cap, în costume specifice fiecăreia dintre ele, purtând 25 de simboluri ale Martiriului. Cine trece pe acolo rămâne uimit de “Diavolata”, o reprezentaţie de origine medievală care are loc la Taormina, unde la Procesiune participă bărbaţi desculţi, îmbrăcaţi în alb. Fiecare dintre localităţile din Sicilia, fie mari sau mici, reinterpretează Învierea după tradiţii vechi din care mielul este nelipsit, ca şi oile din aluat de biscuiţi care au înăuntrul lor un ou pascal.

Procesiunea Lunisanti, o celebrare a Săptămânii Patimilor

O procesiune de penitenţă pe străzile oraşului

Un Paşte deosebit şi de neuitat poate fi petrecut în Sardinia. O celebrare lungă cât o zi se desfăşoară în prima luni înaintea Paştelui. Sute de mii de lumânări sunt purtate în procesiunei de-a lungul străzilor în anticul burg Castelsardo, cocoţat în vârful unei coline, ce are la picioare marea, aflat în provincia Sassari. Oameni îmbrăcaţi în veşminte albe, cu capul acoperit de glugi prin care se întrevăd numai ochii, poartă în mâini “misterele”, obiecte semnificând Calvarul, Flagelarea, Crucificarea lui Christos. Din când în când, se opresc şi intonează un imn sacru. Se respiră o emoţie intensă, un aer de mister şi de pasiune, atât de profund încât emoţionează spectatorul.

Această sărbătoare, intitulată „Lunisanti”, are loc în perioada Săptămânii Patimilor. Reprezentaţia sacră începe în zorii zilei în biserica Santa Maria, construită din roci în 1102. Doisprezece fraţi, numiţi Apostoli, se divid în trei coruri de câte patru membri: “Il Miserere”, având ca simbol un “Ecce Homo”, statuetă în lemn policromă de la 1500, purtată în procesiune, “Strabat Mater” şi “Lu Iesu”. Bărbaţii poartă “misterele”: o mănuşă, funia, un lanţ, coroana de spini, crucea, scara, ciocanul, o lance şi un burete, amintind de Patimile Mântuitorului. Călugării ies în procesiune pe străzile de lângă castel intonând imnuri sacre. Procesiunile încep în sâmbăta dinaintea Floriilor, când Christos pe Cruce este transportat de la Biserica Sfânta Maria în Catedrală şi acoperit cu un văl negru, ce va fi ridicat în timpul evoluţiei solistice “Tibi soli”. În Duminica Floriilor, credincioşii, binecuvântaţi cu ramuri de măslin şi de palmier, cântă “Osanna al figlio di David”. În Joia Mare au loc numeroase procesiuni cu Christos cu inima străpunsă de un pumnal şi cu Madona Îndurerată.

Săptămâna Sfântă în Andaluzia aminteşte de pasiune, moarte şi Învierea lui Christos

Ceremonia cea mai solemnă se desfăşoară în Vinerea Mare, când credincioşii, pornind de la Catedrală, intră în Biserică, unde Crucifixul pus pe podea simbolizează Punerea în Mormânt. Urmează Sâmbăta Paştelui, când se sfinţesc apa, cerul şi focul, iar la miezul nopţii se anunţă Învierea cu tradiţionala formulă “Christos a înviat!”.

Când în secolul al XVI-lea a fost introdus cântecul gregorian, Castelsardo era o mânăstire care refuza inovaţia. Şi astăzi, aici, se cântă într-o manieră pre-gregoriană. Analog tradiţiei din Siviglia, este şi folosirea glugilor care oferă personajului un aspect mai dramatic al penitenţei şi aminteşte de felul în care se îmbrăcau în timpul Inchiziţiei protagoniştii execuţiei capitale, “autodafe”, şi aceasta deoarece Castelsardo era un important sediu al Inchiziţiei, aşa cum reiese din documentele “Muzeului Episcopiei”. Părăsind burgul, cortegiul ajunge, după 8 kilometri, la picioarele colinei, în mânăstirea medievală “Santa Maria di Tergu”. Unul după altul, apostolii care simbolizează misterele îngenunchează şi sărută podeaua. Apoi misterele sunt aşezate la baza altarului şi episcopul diocezei celebrează o slujbă solemnă, acompaniată de cele trei coruri.

Sfârşitul slujbei schimbă atmosfera. Călugării şi credincioşii ies pe câmpiile care înconjoară cetatea şi începe o somptuoasă sărbătoare campestră, cu o masă bogată, cu diferite specialităţi din peşte şi miel. Procesiunea, care începuse de dimineaţă, lasă loc bucuriei de a fi împreună.

La Malaga defilează Carele Alegorice. Mai mult de 100 de oameni ajută la deplasarea lor

Castelsardo este considerat unul dintre cele mai frumoase burguri medievale din sudul Italiei. Pe străzi pot fi întâlniţi sute de măgari, care reprezintă mijlocul de transport stradal. Femeile se ocupă cu artizanatul. Odată cu apusul soarelui, centrul istoric este invadat de o atmosferă dramatică, lumina fiind dată numai de lămpi cu petrol, purtate de călugări, ale căror reflexe caravageşti sunt uluitoare. Şi totul, în armonia cântecelor sacre. La Cina cea de Taină se pune o masă mare care evocă cina lui Iisus şi a apostolilor. Fiecare dintre grupurile de cântăreţi are un simbol. Cei care intonează “Miserere” sunt reprezentaţi de un craniu. Ciocanul reprezintă cele două mistere, ale Patimilor lui Iisus. Un altul poartă coroana de spini. Petrecerea continuă până târziu în noapte la un pahar de vin, cu cântece din repertoriul tradiţional al insulei.

Misterul Crucii pentru Lunisanti

Oraşul Vechi este format din străduţe care coboară spre mare. Femeile stau pe bănci în faţa caselor şi împletesc coşuri din frunze de palmier, pe care apoi le şi vopsesc. Marea are o culoare incredibilă. Este când verde, când nisipie, cu reflexe aurii până la Porto Torres. Sunt pescuite mai ales imense aragoste, ce se servesc fripte pe grătar, şi spigole. De-a lungul mării se află şi “Catedrala Sfântului Anton”, cu o cupolă splendidă de majolică policromă. În interior, altarul este în stil baroc. Biserica “Santa Marie Delle Grazie” găzduieşte un Christos negru, considerat unul dintre crucifixurile cele mai vechi din Sardinia.

În împrejurimi se află celebra “Stâncă a Elefantului”, numită aşa după forma ei. La 15 kilometri de Castelsardo merită făcută o vizită la termele “Casteldoria”, unde există şi un hotel cu baze termale. De pe culmea Stâncii Elefantului nu pierdeţi un neuitat apus de soare.

Lesbos: insula Paştelui

Fecioara Speranţei, în Spania

Anul acesta Paştele ortodox coincide cu cel catolic. Lesbos este a treia cea mai mare insulă din Grecia, cu 320 de kilometri de coastă. La sfârşitul lui aprilie temperaturile sunt ridicate, perfecte pentru a vă bucura de soare dar şi de sărbători şi ceremonii, mare şi plajă.

Picasso şi Matisse. Un teatru elenistic dintre cele mai mari din lumea antică.

Plaje mai mult pustii, numeroase taverne. Plimbări prin Pădurea Pietrificată. Broaşte ţestoase care îşi depun ouăle în vecinătatea mării. Case albe acoperite de glicine. Lesbos este o insulă din Marea Egee, cu un cer de un albastru intens, la 20 de kilometri de coasta turcească. Un loc iubit atât de poetesa Saffo, dar şi de pictorul Chagall şi de Odysseus Elytis, laureatul Premiului Nobel pentru literatură din 1979.

Molivos

În Lesbos, pe colina Agia Kyriaki, se află un teatru din epoca elenistică, dar şi un muzeu bizantin cu splendide icoane, un muzeu arheologic. O surpriză este şi o casă aflată printre măslini unde astăzi se află Muzeul Tériade, ce i-a aparţinut poetului, pictorului, criticului de artă Stratis Eleftheriades. În muzeu sunt conservate litografii originale de Picasso, Matisse, Léger, Le Corbusier, Miró, Giacometti. Chagall a fost şi el în acest loc binecuvântat, realizând ilustraţiile pentru “Daphnis şi Chloe”, miticii îndrăgostiţi ai insulei.

Între icoanele ce se află în Mânăstirea Taxiarches este venerată icoana Sfântului Gabriel, căruia îi este dedicată o sărbătoare în a doua duminică după Paştele ortodox. Orăşelul cel mai colorat al insulei este Molivos, cu casele sale din piatră de culoarea cinabrului. Mirosul glicinelor se amestecă cu parfumul florilor şi cu mirosul de tămâie. În timpul Sărbătorilor de Paşte, apusul soarelui colorează de asemenea bărcile pescarilor. De această magie a insulei au fost atraşi Ingrid Bergman, Peter Brook, Leonard Cohen…

Ierusalim, un loc de pelerinaj unic în lume

Lumina de la Ierusalim, cel mai vechi miracol atestat

Sfânta Lumină de la Ierusalim este o minune dumnezeiască, repetată din an în an, în Sâmbăta Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre, văzută atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi. Ea uimeşte şi dovedeşte oamenilor că Christos a înviat din morţi dăruind tuturor viaţa veşnică. În Vinerea Mare, după Prohod, câţiva poliţişti şi civili necreştini – un arab, un turc şi o persoană din partea Statului Israel – verifică toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifică lespedea Sfântului Mormânt şi-l controlează corporal pe arhiereul grec care presară vată pe mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu două mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceară şi sigilii la capete, în forma de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului până când se aprinde Sfânta Lumină. În biserică, slujitorii, în frunte cu Patriarhul, se opresc în faţa Sfântului Mormânt pecetluit. În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. Apoi pătrunde lumina, ca o subţire rază de foc ce coboară pe lespedea Mormântului şi aprinde vata presărată deasupra. Deja vata şi lespedea se încarcă de o rouă divină, în timpul rugăciunii. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică. Cei mai mulţi ţin în mâini câte un mănunchi de 33 de lumânări albe, legate între ele, pe care este imprimată icoana Învierii Domnului, ca să le aprindă la vreme. Miile de credincioşi stau cu felinarele speciale în mâini să ducă acasă, în ţara lor, Sfânta lumină.

Tot acum iau Sfânta Lumină de la patriarh romano-catolicii, armenii şi copţii şi o duc în altarele lor, unde o păstrează tot anul. La ora 2 după miezul nopţii, liturghia Învierii ia sfârşit.

Interiorul Bisericii Sfântului Mormânt

Centrul Ierusalimului rivalizează cu plăcerea de a trăi a Tel Aviv-ului, iar nu departe se află locul de pelerinaj unic în lume. Sociologii îl numesc „bazinul sacru”, referindu-se la cele trei religii care îşi au rădăcinile aici. Oraşul vechi, înconjurat de ziduri, este compus din cartierele arab, evreiesc şi armean, care au o extraordinară valoare spirituală, pe Via Dolorosa, unde se vorbesc toate limbile pământului, aflându-se „Biserica Sfântului Mormânt”. În vecinătate, „Domul Stâncii” şi moscheea „Al-Aqsa” pentru musulmani, „Zidul Plângerii” pentru evrei. Pentru a ajunge la câţiva metri de zid, unde se întâlneşte superba esplanadă a moscheelor, al cărei decor ocru pare să fie pus în imagini de către desenatorul Joann Sfar, autorul „Pisicii rabinului”, trebuie să treci printr-un punct de control şi o poartă de securitate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.