Ajuns la a XIII-a ediţie, “Salonul de Artă Decorativă Cotroceni 2012”, ce va fi deschis până la 30 ianuarie, la Muzeul Naţional Cotroceni, reuneşte în spaţiiile cantacuzine piese de ceramică, textile, sticlă, metal, porţelan ale unui număr de peste 100 de creatori contemporani.
Rezultatul etalării creaţiilor din zilele noastre, unele dintre ele cu virtuţi experimentale, pe şi între zidurile de cărămidă aparentă ale construcţiei medievale este remarcabil. Cele două epoci se pun reciproc în valoare, într-o continuitate spirituală, chiar dacă, aparent, legătura dintre ele s-a rupt de mult.
Atractivitatea unei expoziţii de artă decorativă vine, dincolo de valoarea operelor, şi din faptul că vizitatorul şi le poate imagina în ambientul cotidian propriu, poate dubla vizualizarea „de muzeu” cu integrarea, la nivel mental, într-o relaţie personalizată cu exponatele.
AnaMaria Ariciu, Poveste. În fundal, Inflorescenţă de Ana-Maria Rugescu
Arta care domină expoziţia, numeric şi ca spectaculozitate a realizărilor, este cea textilă, fie că vorbim despre tapiseria de tip mai mult sau mai puţin tradiţional, de creaţii în tehnică mixtă (ţesut, colaj, broderie) sau de imprimare cu culori industriale pe pânză. În prima categorie, privirile sunt oprite mai ales de “Compoziţie II”, de Traian Ştefan Boicescu, “Jertfire”, tapiserie în lână şi iută de Vasile Dobre”, de monumental-decorativul “Vis tomnatic”, cu forme graţioase şi o cromatică vie al Gabrielei Drăgici sau, în zona vizând sacrul, de rafinatul “Altar”, al Marianei Grumăzescu Voicu, cu diferenţierile subtile date de materialele folosite – lână, rafie – şi de “Heruvim” al Cristinei Gabriela Hîrţescu. Impresionantă prin calitatea tehnică, prin jocul plat-relief, prin ştiinţa degradeurilor de culoare este şi “Germinaţie”, de Viorelei Mihăescu, iar Ana Maria-Rugescu semnează o somptuoasă “Inflorescenţă”, tot în tehnica haute-lisse, o explozie de forme şi culori realizată cu minuţie.
Imagine din expoziţie
Colajul, broderia manuală sau mecanică se alătură pieselor ţesute în gherghef, cu care rivalizează adesea ca preţiozitate şi fineţe a mixărilor. Există în expoziţie piese de inspiraţie etnică, ca “Părătarul” Mariei Băndărău, fragmentele colate fiind decorate cu motive populare. Alteori, simetrii şi repetiţii formale, în culori diferenţiate, construiesc opere de un accentuat decorativism, cum ar fi “Compoziţie” a Marianei Biţulescu, “Destructurare”, de Dana Dincă, sau delicatul “Zbor”, de Loredana Găină, cu jocul mat-transparent dat de aplicaţiile şi broderiile pe suport de organza. Vintilă Contantin Mihăescu oferă, la limita dintre pictură şi artele decorative, ca impact visual, “Ritmuri”, compoziţie complexă, în care coloranţii textili şi acrilicul pe până “ţes” somptuozităţi de de mătase şi jocuri inspirate de forme geometrice.
Cu sugestii de vis, cu forme combinând sugestii de peisaj, somptuozităţi de brocart, ziduri ritmate de semne te întâmpină compoziţia “Reconstituire” a Annei-Maria Orban, în care printului digital i se alătură imprimarea liberă şi broderia. Uneori, ludicul preia conducerea, ca în “Burlesque” de Agatha Pricopescu, alteori decorativul invadează suprafaţa ca în broderia “Miraj”, creată de Zoe Vida Porumb.
Vintilă Mihăescu, Ritmuri
Nu putem omite preţiozitatea, cu care de altfel artista ne-a obişnuit de mult timp, a colajului din piele brodată cu fir de mătase a “Cavalerului poet”, de Hermina Csata, cu strania figură a personajului central înconjurată de stranii simboluri heraldice, într-o medievală proiecţie a visului.
Mai restrânsă decât în ediţiile precedente este selecţia la categoriile sticlă şi metal. Lipsesc câteva nume emblematice ale acestor arte. Piesele expuse suplinesc însă, de multe ori, prin calitatea imaginativă şi prin îndrăzneala tehnică.
Ne gândim la “Fereastră” de Vladimir Cioroiu, cu efecte insirat obţinute din mixajul cristalului float cu lentila de crystal aerogravată, la vechea noastră cunoştinţă, care nu încetează să ne suprindă prin diversitatea punerii în operă, buzoianul Mihai Hlihor, autorul “Insectei”, care aliază transparenţa sticlei cu opacitatea metalului, la “Compoziţie 3”, cu aerul ei sculptural şi jocul de culori obţinut prin geamurile tăiate, pictate şi suprapuse de Mriana Mattis-Teutsch Tudor. Nu pot fi omise două lucrări în care umorul, caustic sau ludic, este dominanta principală. Mihai Ţopescu propune un “Personaj shakespearean”, al cărui cap este încoronat cu o cratiţă deformată, combinaţie de bufon şi cavaler. În ceea ce o priveşte, Valeria Drăgan semnează o instalaţie, construind un fel de oraş imaginar, cu portaluri, turnuri desprinse din cărţile de poveşti şi zgârie nori pictaţi pe sticle: “În lumea sticlei – oglindă”.
Adriana Alexandra Dobra Covic, Metamorfoza Dafnei, având alături Personajul shakespearean al lui Mihai Ţopescu
Mai numeroase sunt operele în porţelan. Întâlnim autori cunoscuţi, ca Alina Constantin, cu “Împăturiri”, compoziţie ritmată de forme amintind de origami, dar construind un adevărat peisaj arid, preţios şi bizar în acelaşi timp. Sau ca Rodica Lucreţia Milea cu “Rodul pământului”, simbol de fapt al începuturilor, ori Oriana Pelladi dând carne de gresie şi porţelan lumii virtuale în “Inbox”. Una dintre piesele spectaculoase din porţelan este “Alo, pământul”, în care aglomerarea de plăci turnate, pictate şi imprimate de Valeria Voicu reconstituie o parte din civilizaţia terestră.
O impozantă piesă tridimensională, cu virtuţi arhitecturale, realizează Vlaimir Buburuzan în “Structură modulară”, din gresie glazurată. Jocul plin-gol, ritmările pe verticală şi pe orizontală sunt judicioase, cu valenţe atât decorative, cât şi de viguroasă impostare în spaţiu.
Mihai Hlihor, Insecta
Ceramica, gresia îşi au locul în Salon, cu piese de inspiraţie folclorică, ca la Ana-Maria şi Mihai Ariciu, cu “Poveste”, respectiv, “Peisaj paradisiac”, din lut glazurat, sau decorativul platou din faianţă, “Crisalidă” al lui Marius Silviu Georgescu. Monumentală, aşa cum ne-o aminteam din expoziţia de la “Galateea”, “Străpungerea”, modelată în teracotă de Nicolae Moldovan.
În sfârşit, câteva piese în metal reţin atenţia. Alfred Dumitriu propune o “Horă a înţeleptului”, piesă din bronz în care suprafeţele polisate atent alternează cu incizii, iar jocul planurilor curbe sau rectangulare prilejuieşte unghiuri de vedere ce schimbă mesajul şi modul de receptare. Extrem de decorative, amintind de elanul şi de formele epurate ale avangarei, “Cocori”, de Teodor-Victor Siminic şi “Peşti” de Gheorghe Zaharia.
Adriana Emilia Canija Popa, Timpul pendulului
Juriul care a selectat operele expuse, format din Corneliu Antim, Georgeta Hlihor, Suzana Fântânariu şi Vioara Popescu Dinu, a reuşit la acest Salon să realizeze o radiografie pertinentă şi o sinteză convingătoare a tendiţelor artelor decorative contemporane din România, chiar dacă, personal, regretăm absenţa unor nume ca Cella Neamţu, Şerbana Drăgoescu, Daniela Frumuşeanu sau Ioan Nemţoi, pentru a da numai câteva exemple.
Un Salon care nu trebuie ratat.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.