×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 6 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Miercuri, 23 august 2017, 11:00
EUR (€)
-0.0014 ↘
4.5867 RON
USD ($)
-0.0073 ↘
3.9006 RON
• • •
Se poate și într-o localitate de provincie
Medicul-emblemă al orașului Orăștie
Absolvenți din Orăștie, profesori universitari la facultăți de medicină din Cluj, București, Timișoara și Târgu Mureș
Absolvenți din Orăștie, profesori universitari la facultăți de medicină din Cluj, București, Timișoara și Târgu Mureș

Meseria de medic este una dintre cele mai vechi din lume. Fie că i s-a spus doctor, vraci, vindecător, doftor, medicul a fost și a rămas o persoană importantă în viaţa comunității, fiind printre cei mai respectați oameni ai săi. Medicina este dificilă și ai nevoie de pasiune și ambiție ca să reușești. Medicul este la muncă pentru noi, oricând avem nevoie de ei. Este acolo pentru fiecare dintre noi; deși resursele materiale sunt puține, uneori limitate, medicul își practică cu dăruire meseria.

Când menirea îi este recompensată de președintele României cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler, înseamnă că acel medic a „tratat“ cu demnitate și respect comunitatea din care face parte. Despre toate acestea și multe altele am discutat cu dr. Radu Eugen Turdean, care ne-a acordat un interviu.

Cotidianul: Ce-ar însemna frumosul pentru dumneavoastră?

Dr. Radu Eugen Turdean: Medicina înseamnă contact cu suferința umană, înseamnă contact cu mizeria umană, înseamnă contact cu produse biologice diferite (insuportabile pentru alții) și, din acest motiv, trebuie să ne facem timp și de frumos. Frumosul pentru mine este să admir un tablou frumos sau să ies în natură. De foarte multe ori îmi fac timp, la sfârșit de săptămână, să fac drumeții în Munții Orăștiei, în Munții Apuseni, sau chiar și sport. Până în urmă cu câțiva ani aveam și o trupă de băieți, în jur de 45 de ani, cu care jucam fotbal săptămânal, dar acum, din păcate, cu trecerea anilor, îmi este tot mai greu să fac sport. Dar încă o dată spun: citirea unei cărți plăcute de istorie sau de medicină, o expoziție de pictură îmi fac plăcere.

Când ați început să vă gândiți că vreți să deveniți medic?

Mi-am propus să devin medic încă din copilărie, pe vremea când maică-mea, fiind bolnavă, făcând foarte frecvent crize de fiere, avea dureri insuportabile, însoțite de vărsături, și această suferință m-a făcut să urmez studiile Facultății de Medicină. În primul rând, voiam s-o ajut pe ea și, apoi, sigur, plecam de la gândul să-mi ajut apropiații și bolnavii, în general.

Dând timpul înapoi cu mai bine de 40 de ani... Terminați liceul. Totul e bine, e frumos. Dacă cineva v-ar fi arătat ce înseamnă medicina astăzi, în 2017, ați mai fi urmat medicina?

Da, bineînțeles! Sigur că în urmă cu 40 de ani, când eu am terminat medicina, posibilitățile de diagnostic erau altele, erau foarte deficitare. Pe vremea aceea, diagnosticul se punea mai mult pe baze clinice – ceea ce relata pacientul, ceea ce reușeam noi să aflăm de la pacient, deci simptomele pacientului. Investigațiile paraclinice erau foarte, foarte puține și, în același timp, rudimentare. Ce puteam face noi într-un spital mic era Rx-ul esogastroduodenal, pentru diagnosticul afecțiunilor esofagului, stomacului și duodenului, colecistografia orală cu Razebil și colangiografia intravenoasă cu Pobilan, investigații care, din păcate, dădeau foarte multe reacții adverse, inclusiv șocuri anafilactice. Deci cam acestea erau posibilitățile de diagnostic la acea dată. Sigur, erau și examinările de laborator și acelea erau limitate.

Acum am reușit și noi să dotăm spitalul cu aparatură performantă, mă refer la ecografe multifuncționale, la videoendoscoape, iar în urmă cu trei ani am reușit să aducem în Orăștie și un computer tomograf, de la o firmă privată.

Care sunt valorile care ar trebui să-l caracterizeze pe medic?

Cred că medicul ar trebui să fie în primul rând profesionist, să dea dovadă de patriotism, adică să lucreze în România, mai ales în perioada aceasta, când se întâlnește cel mai mare exod de medici din țară – pentru că și statul român investește foarte mult într-un medic. De asemenea, medicul să aibă responsabilitate și să contribuie la îndeplinirea parametrilor economici ai spitalului în care lucrează. Fiecare medic trebuie să știe că trebuie să lucreze într-o echipă. Ca să aibă succese, este obligatoriu să lucreze într-o echipă motivată. Și, în același timp, să fie etic și moral, să refuze atențiile pacienților.

Eu sunt foarte mulțumit de faptul că am reușit să aducem în Secția de medicină internă câțiva medici tineri, care sper să fie și ei legați de Orăștie și care să ducă mai departe lucrurile pe care noi le-am început în urmă cu 31 de ani, când ne-am mutat în Spitalul Nou. Consider că am făcut o alegere bună prin aducerea acestor tineri, precum și faptul că la nivelul secției am reușit să înființăm câteva compartimente, iar aici mă refer la compartimentele de gastroenterologie, de neurologie, de diabet, de boli de nutriție, de oncologie medicală, bolnavii nemaitrebuind să facă drumuri spre Spitalul Județean sau spre clinicile universitare.

Să înțeleg că sunteți undeva la egalitate cu spitale din zona noastră?

Da. Consider că avem o dotare apropiată Spitalului Județean, sigur, păstrând limitele. Ce au ei în plus față de noi este rezonanța magnetică nucleară. Sigur, şi mai multe specialități. Ceea ce însemnă tratarea mult mai rapidă a pacientului și scurtarea drumurilor pe care le-ar fi parcurs plus stresul psihologic pe care-l ai când trebuie să te duci de ici-colo pentru a fi tratat. Rezumând, starea generală a omului bolnav este mai bună în acest context.

Respect pentru activitatea de-o viață

Revenind la începuturi: ați mai dori să vă întoarceți ca medic la Orăștie, sau ați rămâne într-un centru universitar, dacă ați termina acum facultatea?

Întotdeauna dorința mea a fost să rămân în Orăștie, să lucrez în Orăștie. Chiar la începutul carierei de medic internist mi s-a propus, de către profesorul Roman Vlaicu, care era la acea dată șeful Clinicii Medicale 1 din Cluj, să rămân asistent universitar, dar am hotărât să-mi desfășor activitatea în acest oraș, deoarece consider că am fost adoptat de oamenii acestui oraș și locul meu este aici, să fac bine concetățenilor mei.

O amintire plăcută din spitalul din Orăștie? Imposibil să nu fi fost una care să fi rămas acolo, în suflet.

Nu-mi vine în minte acum, sunt atât de multe amintirile plăcute, încât nu mă pot opri doar la una!

Cea mai plăcută amintire care îmi vine în minte din spitalul din Orăștie este legată de momentul inaugurării Spitalului Nou, acum 31 de ani. Atunci, toți angajații, de la infirmieri la medici, au luat parte la curățenia generală a noii locații. Îmi amintesc foarte bine momentul acesta datorită bucuriei pe care o simțeam și a entuziasmului care ne cuprinsese pe toți. Bucurie este momentul din seară când ies la plimbare și concetățenii mă salută și îi salut și eu. Acest lucru îmi creează o satisfacție extraordinară.

Apropo de seară, pentru că spuneați că vine și-un timp pentru dumneavoastră, un timp de plimbare, un timp de altceva. Mai este timp de frumos în viața unui medic, mai este timp de frumos în viața dumneavoastră?

Din păcate, în ultimii ani, activitatea noastră se desfășoară la foc continuu (să spun așa). Dimineața, e activitatea din spital, de 7 ore, după care merg acasă, mănânc; urmează activitatea la cabinet, iarăși de 3-4 ore. Deci, practic, avem o activitate zi-lumină, după care, sigur, seara revin și la vizita de seară, pentru a vedea cazurile-problemă de pe secție. Din păcate, timp de activități extraprofesionale avem foarte puțin, poate sâmbăta și duminica, atunci când mai lecturăm o carte (dar și astea sunt tot cărți de specialitate) sau reușim, poate, să mergem la un spectacol (eu, de exemplu, prefer să merg la Cluj) ori la un meci de fotbal (eu fiind și un susținător al echipei de fotbal Universitatea Cluj, orașul în care m-am format ca medic și specialist).

Deci ați rămas legat sufletește de Cluj?

Da!

Vă apropiați de vârsta la care, de obicei, se fac „socoteli“ – vârsta pensionării. Dacă ar fi să trageți o linie, cum v-ar da socoata, au fost mai multe plusuri sau mai multe minusuri în cariera medicală?

Da, m-am apropiat de vârsta pensionării, în sensul că am 65 de ani împliniți, dar fiind doctor în ştiințe medicale, pot să-mi desfășor activitatea încă 5 ani, până la vârsta de 70 de ani.

Cred că pacienții mei ar trebui să dea acest răspuns, dacă au fost mulțumiți de activitatea mea în acest spital, unde-mi desfășor activitatea de aproape 40 de ani, și consider că un plus este faptul că biografia mea a apărut în două enciclopedii, mă refer la „Who’s Who in Romania Medical“ (în 2006) și la „Enciclopedia personalităților din România“ (apărută în 2011). Cred că pot bifa mai mult plusurile. Am participat la congrese naționale de medicină internă și gastroenterologie; lucrări prezentate oral; lucrări-poster. Am participat și la congrese internaționale de gastroenterologie, în Austria, Marea Britanie, Olanda, Spania, Germania.

Sau, tot aici (nu ca o laudă) este faptul că, fiind apreciată activitatea mea la nivelul secției de medicină internă, în anul 2004, președintele României mi-a înmânat și decorația „Meritul Sanitar“ în grad de Cavaler.

Considerați că este bună o înclinare a balanței mai mult înspre privat decât înspre stat?

Consider că cel mai bun lucru – și pentru medici și pentru spitale – ar fi ca după orele de program medicii să-și poată închiria aparatura din spitale și după-masa să lucreze în sistem privat. Din acest câștig, o parte ia medicul care lucrează (își plătește și asistenta sau infirmiera cu care lucrează), iar o parte să se-ntoarcă la spital. Acest lucru l-am discutat încă în urmă cu 3-4 ani cu profesorul Săndesc, care era ministru secretar de stat la acea dată și el chiar insista pe acest lucru, dar, din păcate, dânsul a plecat de la minister după aproximativ 2 ani și n-a mai reușit să facă un proiect de lege în acest sens. Dar cred că ar fi un lucru extraordinar ca după orele de program medicii să poată lucra cu aparatura spitalului: ar câștiga și medicul, ar câștiga și spitalul.

Cum poate fi oprit exodul medicilor?

Pentru a-i păstra în țară, trebuie îndeplinite trei lucruri esențiale:

1. Medicii să fie respectați social, să aibă un salariu decent și să nu fie considerați infractori sau afaceriști
2. Să fie recunoscută munca pe care-o depun, care implică un consum foarte mare. Trebuie să știți că medicii au durata de viață mai mică decât restul populației.
3. Constituirea unei concurențe reale în meserie, iar concursurile de promovare să fie corecte.

Ce ați schimba, dacă ați fi ministrul Sănătății?

Ce aș schimba, dacă aș fi ministrul Sănătății? Nu-mi doresc. Nu-mi doresc așa ceva! Dar hai să intru în „jocul“ dumneavoastră.

În privința rezidențiatului: consider că rezidențiatul de 5-7 ani efectuat în centrele universitare este cam mult. Mai ales pentru specialitățile medicale, consider că ar fi suficienți 3 ani să fie făcuți în centrele universitare, iar 2 ani să fie făcuți în spitale județene sau spitale municipale, sub îndrumarea unor medici primari cu experiență – spitale în care medicii rezidenți ar avea un aport important în activitatea secțiilor, iar ei ar câștiga experiență profesională mai bună.

Când este indicat screeningul colonoscopic pentru cancerul colonorectal?

Endoscopia este o specialitate foarte frumoasă. Pe lângă endoscopia diagnostică, actualmente a luat o dezvoltare extraordinară endoscopia terapeutică. Sigur, noi nu avem posibilitățile de endoscopie terapeutică, eu fac numai endoscopie digestivă diagnostică. Dar, în ceea ce privește colonoscopia, pot să vă spun că dacă până în urmă cu 3-4 ani indicația pentru screening colonoscopic se făcea la pacienți în jurul vârstei de 50 de ani, în ultimii 2-3 ani recomandarea de screening colonoscopic se face la vârsta de 45 de ani, atât la femei, cât și la bărbați. De ce este necesar acest screening colonoscopic? Pentru depistarea cât mai precoce a cancerului rectocolonic, cancer care este pe primul loc între cancerele digestive și pe care și noi îl diagnosticăm, din păcate, în procentaj foarte mare. Pot să vă spun că, la 100 de colonoscopii, diagnostichez un număr de 15 cazuri de cancere rectocolonice.

De asemenea, la endoscopiile digestive, pe lângă aceste cancere rectocolonice, diagnosticăm foarte multă diverticuloză colonică, polipi colonici, după aceea, patologia gastrică, în care predomină gastritele, esofagitele, ulcerele gastrice și ulcerele duodenale și apoi cancerele gastrice și esofagiene.

M-ați lăsat un pic amețit: 15% e un procentaj destul de mare...

Da. În fiecare an diagnostichez în jur de 30-35 de cancere rectocolonice. Revin iarăși... Dacă în urmă cu 30 de ani se diagnosticau aproximativ 1-2 cazuri de cancere de colon, mă refer în spitalul nostru, și acel caz îl și prezentam la ședințele noastre, în așa-numita Societate Științifică (USSM-ul, cum se numea pe vremea aceea), acum avem explozie de cancere rectocolonice și acest lucru consider că se datorează schimbării stilului de viață. Am adoptat și noi stilul de viață occidental, în sensul că mâncăm foarte multă carne, mai ales carne roșie; după aceea, lipsa de mișcare și consumul deficitar de fructe, de legume.

Referitor la scris, am văzut că ați început să strângeți laolaltă medicii din Orăștie, în acea lucrare pe care ați expus-o și la Sala Astra, dar, după câte înțelesesem, vreți să-i prindeți și-ntr-o carte?

Da, este un proiect pe care îl am. Conferința pe care am ținut-o în urmă cu un an și ceva s-a intitulat „Școala medicală clujeană și Orăștia“, pentru că toți acești profesori au ceva în comun: au făcut studiile medicale la Cluj.

M-a impresionat faptul că zece absolvenți ai Liceului „Aurel Vlaicu“ din Orăștie au ajuns profesori universitari la facultăți de medicină din Cluj, București, Timișoara și Târgu Mureș, profesori care au făcut cinste şcolii medicale clujene în special și românești în general, oameni care sunt din zona Orăștiei și care au absolvit Liceul „Aurel Vlaicu“ din Orăștie. Am considerat că este o datorie morală să evoc personalitatea acestora , mai ales că unii dintre ei mi-au fost și profesori, și încă o dată spun: au făcut cinste şcolii medicale clujene și românești. Liceul „Aurel Vlaicu“ din Orăștie a dat un membru titular al Academiei Române, profesorul Ioan Baciu, și trei membri ai Academiei de Științe Medicale – profesorul Ioan Albu (de loc din Căstău), membru emerit al Academiei de Științe Medicale, profesorul Cornel Cărpinișan (care a fost fondatorul chirurgiei toracice din România) și profesorul Cornel Oprișiu, fondatorul chirurgiei buco-maxilo-faciale din Cluj.

Sigur că sunt și ceilalți profesori și, nu în ultimul rând, profesorul Nicolae Stăncioiu, care este întemeietorul Institutului Inimii din Cluj, un mare cardiolog, un mare vizionar; după aceea, profesorul Dorel Săndesc, care este actualul șef de clinică la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, șeful Clinicii de Anestezie-Terapie Intensivă, care este și președintele Societății Române de ATI, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății; Emilian Carașcă, profesor de medicină internă și cardiologie la UMF Târgu Mureș; Constantin Mărginean, care este de loc din Cugir, dar a făcut Liceul „Aurel Vlaicu“ din Orăștie, și care a fost profesor de microbiologie la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj; Doina Cosma, care a fost profesoară de policlinică stomatologică la UMF Cluj-Napoca; Silviu Roșu, care a fost profesor de neurologie la UMF Cluj (a fost decan al Facultății de Medicină din Cluj). Mai avem încă două personalități, tot din Orăștie, care n-au avut funcții didactice, dar care au făcut cinste şolii românești de medicină, iar aici mă refer la doctorul Stelian Ivașcu, care a fost unul dintre cei mai mari chirurgi toracici din România, efectuând peste 25.000 de operații pe torace, și doctorul Vasile Secărea (tot din Orăștie), care a fost unul dintre pionierii radiologiei din Cluj.

Dr. Radu Eugen Turdean

Dr. Radu Eugen Turdean

- Născut în Sânger, jud. Mureș, la data de 11.11.1951.
- În prezent locuiește în Orăștie, jud. Hunedoara.
- Este căsătorit, are un copil.
- A absolvit opt clase la Sânger în anul 1966.
- Urmează Liceul Teoretic nr. 2 Luduș, absolvent al seriei 1969‑1970.
- A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca în anul 1977.
- Între 1980 și 1983 lucrează ca medic secundar la Clinica Medicală nr. 1 Cluj-Napoca, cu specialitatea medicină internă. Din 1983 lucrează ca medic specialist de medicină internă.
- În anul 1983 începe să profeseze la Spitalul Municipal Orăștie ca medic specialist internist.
- După specializarea la Clinica de Gastroenterologie Fundeni București, din 1984, dobândește a doua specializare – gastroenterologie. Iar din 1984 este medic specialist gastroenterolog. Din 1991 este medic primar interne, un an mai târziu fiind numit șef Secție interne la Spitalul Municipal Orăștie.
- Este doctor în medicină din anul 1999, iar din 2002 dobândește competenţe în endoscopie digestivă.
- Este membru al Societății Române de Medicină, al Societății Române de Gastroenterologie și al Societății Române de Endoscopie Digestivă.
- A publicat peste 40 de lucrări științifice, comunicate sau articole.
- În anul 2004 a fost decorat de către președintele României cu „Meritul Sanitar“ în grad de cavaler.

Dan OrghiciPublicat Duminică, 30 iulie 2017
11370
 | 8
 | 0
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Recomandate
Pariul lui Tudose privind fondurile europene
Publicat acum 20 ore şi 51 minute
Larisa Iordache, medalie de AUR
Publicat acum 19 ore şi 5 minute
Opt luni de aventură economică a PSD
Publicat acum 3 ore şi un minut
Centrul Atenţiei
alarm off
Cotidianul cititorilor
17 articole/ Actualizat Sâmbătă, 12 august 2017
alarm off
Fotografiile bunicilor
30 articole/ Actualizat Sâmbătă, 05 august 2017
alarm off
Antiştirile Cotidianul
6 articole/ Actualizat Duminică, 09 iulie 2017
alarm off
NUMAI DOUĂ ÎNTREBĂRI
142 articole/ Actualizat Joi, 17 august 2017
Ioan Buduca

Nu vreau să spun nimic prea direct, dar cer să fie conștientizat faptul că ar fi necesară o anchetă parlamentară pentru reconstituirea istoricului acestui draft și a culiselor politice care au condus la transformarea lui în lege.

Ioan BuducaPublicat acum 14 ore şi 22 minute