Proaspăta preşedintă a CSM, cu nume de româncă frumoasă, Ghenea (e drept, Mariana , nu Mădălina), a mutat urât la şedinţa din 12 ianuarie 2017 a plenului Consiliului pe care îl conduce.
S-a pronunţat în mare grabă, cu o mică argumentaţie, impotriva unei solicitări insistente a românilor, din timpul campaniei electorale: elaborarea şi votarea de către noul Parlament al ţării a unei Legi a Răspunderii Magistraţilor.
Frumos – urât, mare – mic, am început adjectival acest articol, din nevoia de zgâlţâire, de tragere a unui semnal de alarmă.
Noul CSM a fost aşteptat cu speranţă de românii dezamăgiţi de prestaţia celui vechi. Figuri caricaturale în cheie coşmarescă, precum Vasilică Cristi Danileţ, Alina Nicoleta Ghica, Oana Schmidt Hăineală, urmau să dispară din visele noastre urâte şi să fie înlocuite cu profiluri de magistraţi normali, integri, liberi la conştiinţă, care să fi învăţat ceva din greşelile predecesorilor.
Semnele de început nu sunt bune deloc.
Primul semn, ca o piază rea, a fost discursul preşedintelui Iohannis la şedinţa de constituire a noului CSM. Talibanizat, rupt de realităţi, autist în relaţia cu poporul său, Klaus Iohannis ne-a amintit mai degrabă de un SS Reichsfuhrer energizat de doctrina NSDAP, ameninţându-şi cu zâmbetul pe buze adversarii, la inaugurarea unui nou lagăr de concentrare.
Cel de-al doilea semn rău a fost propunerea candidatei (la acel moment) Mariana Ghenea, ca “şedinţele CSM să nu mai fie transmise în direct”.
Ce dracu’ se-ntâmplă? – s-or fi întrebat cei atunci prezenţi, nevenindu-le să creadă într-o aşa “schimbare în bine”!
S-au lămurit în mai puţin de o săptămână, pe 12 ianuarie 2017. Atunci, într-un comunicat al noii echipe, doamna judecător Mariana Ghenea ne anunţă că, în opinia CSM,“nu se impune o noua Lege a rapunderii magistratilor, intrucat aceasta ar putea sa nu isi gaseasca “corespondentul in forme similare de raspundere a membrilor celorlalte doua puteri in stat, cea legislativa si cea executiva” iar acest lucru ar reprezenta in sine “o perturbare a echilibrului dintre acestea, cu grave consecinte pentru buna functionare a societatii”.
Vreau să analizăm puţin formularea doamnei Ghenea şi, mai apoi, situaţia de fapt din societate. Voi simplifica gramatical la maximum exprimarea, pentru a mă face cât mai uşor înţeles.
Doamna Ghenea propune ca argument pentru forma reflexivă imperativă (nedubitativă) “nu se impune”, condiţionalul prezent “ar putea”. Cum vine asta, la o adică? Stabilim o certitudine pe baza unei supoziţii? Logica formală se zvârcoleşte de-şi deranjează părinţii din somnul cel veşnic!
Din două, una (mai ales pentru jurişti, când sunt la ei acasă): sau legea îşi găseşte corespondent în forme similare, sau nu?! Există legislaţie în vigoare, există jurisprudenţă, există somităţi în materie, există instituţii de arbitraj.
Se vor găsi unii care să obiecteze că “nu se impune” s-ar putea traduce, la limită, şi prin “nu este obligatoriu”. Ceea ce l-ar transforma din imperativ (nedubitativ) în opţional. Îi rog pe aceştia să citească declaraţia menţionată şi în spiritul ei. Ea reflectă o opoziţie la ideea de a fi elaborată o Lege a Răspunderii Magistraţilor şi nicidecum o atitudine neutră faţă de aceasta. Aşadar, prin formularea “nu se impune”, autoarea a vrut să spună clar, fără echivoc, fie “nu este necesară”, fie “nu este oportună”.
Dar, de fapt, care o fi fenomenul din societate care, în ultima vreme, a agitat atât de mult spiritele în legătură cu necesitatea introducerii unei Legi privind Răspunderea Magistraţilor?
Răspunsul este foarte simplu, deşi unii se străduiesc din răsputeri să-l evite sau să-l răstălmăcească: cauza pentru care tot mai mulţi români cer o astfel de lege esteinmulţirea îngrijorătoare, peste limita normalului şi suportabilului, a abuzurilor unor magistraţi. Şi nepedepsirea lor.În fapt, ne referim la abuzurile unor procurori DNA şi ale unor judecători din instanţele superioare (dar nu numai), care se ocupă, cu predilecţie, de politicieni şi alte persoane cu notorietate.
Multe, foarte multe (şi grave) abuzuri scoase la iveală de presă, au indignat opinia publică până la punctul în care, aşa zis penali, au fost aleşi ostentativ de electorat, să-l reprezinte.
Îi întreb şi eu pe membrii noului CSM: actualul sistem de autocontrol al justiţiei, formele existente de tragere la răspundere a magistraţilor recidivişti în erori (voluntare sau involuntare), invocate de domniilor lor (noii membri CSM) ca instrumente suficiente de autoreglaj al sistemului, cum au rezolvat, practic, cazuri precum Ţundrea, Rarinca, Viorica Vişan, ori condamnări în serie la CEDO ale statului român, ori abuzuri incalificabile (cel puţin de limbaj) ale unor procurori precum Mircea Negulescu sau ale unor judecători precum Camelia Bogdan…?
Există o listă imensă de violări ale drepturilor omului, de răzbunări la comandă ale “oamenilor legii” pe “ţinte” indicate de superiori, de muşamalizări în dosare de apropiaţi (Traian Băsescu – Mircea Băsescu, până la un punct, Laura Kovesi – fratele său, până în prezent etc.), de lucrături SRI – DNA împotriva patronilor trusturilor importante de presă ş.a.m.d., ş.a.m.d, care, în lipsa unei legi clare şi ferme a răspunderii magistraţilor, rămâne neprocesată şi fără pedepsirea vinovaţilor.
Cum să depăşim impasul ăsta? Ce garanţii ne poate oferi doamna Mariana Ghenea că instrumentele de control şi sancţionare a abuzurilor magistraţilor, deja existente, vor face de-acum încolo ceea ce n-au fost în stare să facă până în prezent?
Conservarea privilegiilor de castă! Aşa citesc eu comunicatul CSM şi al unor asociaţii de magistraţi care se opun apariţiei Legii pentru Raspunderea Magistraţilor. Sub pretextul neîngrădirii libertăţii şi independenţei justiţiei, procurorii şi judecătorii români vor să se pună la adăpost de propriile lor vicii şi conivenţe.
Pe medici, dacă distrug viaţa unui om, îi poate lua în vizor, pentru malpraxis, atât forul lor profesional cât şi o multitudine de fundaţii pentru protecţia pacienţilor. Mai presus de acesta, însă, şi mult mai traumatizant pentru ei, îi judecă justiţia română (cum ni s-au pus la dispoziţie atâtea exemple), prin umilire socială bazată pe cătuşe de arestare preventivă şi, nu de puţine ori, prin ani grei şi definitivi de puşcărie.
Pe parlamentari, reprezentanţii puterii legislative în stat şi, mai mult, reprezentanţii aleşi ai poporului, tot justiţia română îi ia şi îi terfeleşte, cu mare elan mediatic, nu numai atunci când au greşit dar, mai ales, atunci când “fac gât”.
Pe membrii executivului, miniştri, secretari de stat, prefecţi, mi ţi-I culpabilizează DNA-ul şi mi ţi-i priponeşte după gratii ÎCCJ, mai ceva ca-n reclamele cu deţinuţi de la DIGI.
Deci, a treia putere în stat, justiţia, le bagă la pârnaie pe celelalte două puteri după cum vor muşchii ei şi ai lui Coldea. Pe ea cine să o bage la pârnaie? Tot ea?
Aici e cacealmaua pe care diverse încrengături ale magistraţilor vor să o perpetueze: cum nu ne controlează nimeni? Cum nu ne trage nimeni la răspundere? Noi, care vă controlăm pe voi, ne controlăm şi pe noi. Noi, dacă va fi cazul, ne vom pedepsi singuri. Ce nu e clar în schema asta de făcut dreptate? Ce nu vă convine?
Păi, nu ne prea convine că n-aţi făcut-o, mai deloc, până acum.
Şi că, pentru greşelile voastre, plătesc fraţi ai noştri cu viaţa lor şi bugetul ţării cu sancţiuni uriaşe la CEDO.
Să ne cerem scuze?
http://www.conteledesaintgermain.ro/noul-csm-a-pornit-cu-stangul/14-01-2017
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.