O iarnă geroasă cu spectacole fierbinţi

„Dineu cu proşti”, o comedie cuceritoare

Sâmbătă şi duminică, la ora 20.00, la Sala Mare a Teatrului Naţional, nu pierdeţi această spumoasă comedie alertă, vie, de Francis Veber, la care veţi râde cu lacrimi, în regia lui Ion Caramitru şi într-o distribuţie de clasă, cu Horaţiu Mălăele, Ion Caramitru, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea, Costina Ciuciulică, Dorin Andone, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu.

Scrisă bine, cu replici care ţintesc precum floreta, piesa franţuzului Francis Veber amestecă toate ingredientele ca să ne ofere din plin râsul tămăduitor. Dincolo de situaţiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive şi de mişcările comice, piesei nu-i lipseşte consistenţa psihologică… Piesa e o construcţie care „merge ca unsă”, gagul îşi regăseşte adevărata condiţie, apare exact în clipa în care-l aştepţi… Creaţiile lui Veber, în care cruzimea se împleteşte cu blândeţea, se bucură de un mare succes de public. Veber stăpâneşte arta de a dibui personaje simple, dar pline de contradicţii, care ne seamănă atât de bine când el le adaugă acea tuşă de candoare, de naivitate, de stângăcie, pe care le face să evolueze în situaţii dificile, creând astfel comicul de situaţie de care spectatorii nu se mai satură…

Alegerea lui Ion Caramitru, care semnează regia spectacolului de la Teatrul Naţional, este excelentă, dovadă că publicul are nevoie să se destindă, să se amuze în această lume atât de complicată. Spectacolul, magistral condus, este ca un dar menit să descreţească frunţile şi starea noastră de spirit, întunecată de atâtea tăieri de venituri şi curbe de sacrificiu. Publicul a primit acea gură de oxigen care ne aduce aminte de talentul scriitorului şi talentul actorului pe care nu le poate înlocui nimic, nici efectele de lumină şi improvizaţiile minimaliste, nici pornografia ori şarja contextuală. Râs 100%, fără impozit şi TVA. Râdem pe zi ce trece mai puţin, nu doar din lipsă de timp.

Ion Caramitru în Dineu cu proşti

Autorul ne dezvoltă gustul pentru iuţeala spiritului, replica knock-out-ului, cuvântul care răstoarnă situaţii precum elefantul în magazinul de porţelanuri. Este o piesă care suie şi coboară în comicul de situaţii, precum vagonetele de la montagne-russe ori cabinele de la roata parcului de distracţii, doldora de hohote de râs, răsplătiţi de preaplinul talentului unor mari actori care sunt când pe culmile speranţei, când în adâncul deznădejdii.

În jocul lui Horaţiu Mălăele descoperim mai multe efigii comice, de la Păcală şi Miticii lui Caragiale la Sancho Panza şi Dănilă Prepeleac, de la prostul lui Rebreanu la Moromete când încearcă să-şi ia revanşa în Poiana lui Iocan, simbolul universal al timidităţii şi al sforţărilor de a capacita interesul semenilor egoişti în deciziile lor. Pignon-Porumbelul declanşează o avalanşă de incoveniente din exces de generozitate. Poate deveni fără să vrea, din naivitate, „călău”, gingăşia lui produce victime. Din prea mult zel şi solicitudine umană poate distruge relaţii, destine ori le pune în cumpănă. În vreme ce Pierre, interpretat magistral de Ion Caramitru, ca să se distreze şi să-şi satisfacă apetitul de superioritate şi supremaţie intelectuală – un cinic zelos să-şi înalţe statuia, coeficientul de inteligenţă -, e gata oricând să-şi transforme aproapele în Hopa-Mitică, să se joace cu el de-a şoarecele şi pisica, să-l atragă în cursa de şoareci a unui dineu cu proşti, să facă dintr-un biet inocent o momeală la pescuitul şi vânătoarea anilor, după râs, prada trebuie răvăşită.

Andrei Marga conferenţiază despre „Destinul Europei”

Andrei Marga conferenţiază despre Destinul Europei

Duminică 29 ianuarie, ora 11.00, la Sala „Atelier” a Teatrului Național, profesorul Andrei Marga reia întrebarea privind destinul Europei şi raţiunile ei. Se ia distanţă de Spengler şi Keyserling. Destinul se scindează astăzi – argumentează Andrei Marga – într-un pachet de alternative. Conferinţa lămureşte, ca premise ale stabilirii acestora, identitatea europeană (propunând „conceptul generativ”), „sursele” („moştenirile” majore ale Europei), evocă dificultăţile Europei de acum şi diagnozele actuale („societate postmodernă”, „societate a vidului”, „societate civică”, „societate a riscului”, „societate a comunicaţiei”, „societate a cunoaşterii”, „societate invizibilă”, „societate postseculară”, „societate infantilă”, „societate a indiferenţei”, „societate nesigură”). Andrei Marga interpretează destinul Europei ca rezultantă a îmbrăţişării unor alternative în cinci probleme cruciale: reasumarea democraţiei nu doar ca tehnică de alegere, ci ca „formă de viaţă”, reconstrucţia statului social, reasumarea valorilor caracteristice Europei, înţelegerea ştiinţelor în contextele de geneză şi de aplicare şi tematizarea sensului. Destinul Europei depinde de o anamneză culturală şi de inovaţii intelectuale, pe măsura unei lumi schimbate profund.

Rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” (1993-2004 şi 2008-2012), fost ministru al Educaţiei Naţionale al României, membru în academii şi comitetele de conducere ale mai multor organizaţii internaţionale, Andrei Marga este una dintre cele mai proeminente personalităţi din domeniul filosofiei în România.

Domnia sa a publicat numeroase volume de filosofie: „Raţionalitate, comunicare, argumentare”, 1991; „Introducere în metodologia şi argumentarea filosofică”, 1992; „Introducere în filosofia contemporană”, 2002; „Filosofia unificării europene”, 2003; „Religia în era globalizării”, 2003; „Die kulturelle Wende. Philosophische Konsequenzen der Transformation”, 2004; „Filosofia lui Habermas”, 2006; „Relativism and Its Consequences”, 2007; „Philosophia et Theologia Hodie”, 2008; „Fraţii mai mari. Întâlniri cu iudaismul”, 2009; „Absolutul astăzi. Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger”, 2010; „Argumentarea”, 2010; „Riflessioni italiane”, 2011; „The Destiny of Europe”, 2011. Scrierile sale sunt cunoscute în ţară şi în străinătate.
A fost distins cu „Ordine della Stella della Solidarietà Italiana” (Italia, 2009), „Medaglia Pontificia. Anno I. BenedictusXVI” (Vatican, 2006), „Medaglia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II” (Vatican, 2005), „Das Grosse Verdienstkreuz” (Germania, 2003), „Gra-Cruz da Ordem National do Merito” (Portugalia, 2000), „Ordinul Naţional Pentru Merit, rangul Mare Cruce” (România, 2000), „Grand Officier de l’Ordre National du Mérit” (Franţa, 1999), precum şi cu premii, titluri onorifice şi medalii în Slovenia, Ungaria, Israel, SUA, Franţa, Moldova, Germania, Azerbaidjan. A primit Premiul Fundaţiei „Sara and Haim Ianculovici” (Israel, 2008), „Premiul Herder” (Germania-Austria, 2005) şi alte premii internaţionale.

Vocea umană: Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc…

Stephanie d’Oustrac în Vocea Umană

Ambasada Franţei şi Institutul Francez din Bucureşti, împreună cu Teatrul Odeon, prezintă „La Voix Humaine”, piesă lirică de Francis Poulenc pe textul lui Jean Cocteau, producţie a teatrului „Louis-Jouvet” din Paris. Spectacolul este un dialog in crescendo între voce şi pian, interpretat de mezzo-soprana Stéphanie d’Oustrac şi de pianistul Pascal Jourdan, şi va avea două reprezentaţii, pe 4 şi 5 februarie, la Sala Majestic a Teatrului Odeon.

Regizorul Vincent Vittoz propune publicului trei texte ale lui Cocteau: „La Dame de Monte Carlo”, „Lis ton journal” (extras din „Le Bel Indifférent”) şi „La Voix Humaine”. Primele două reprezintă un flash-back la opera-cheie a serii, „La Voix Humaine”: trei femei fuzionează într-un singur destin, cel al Femeii consumate de o dragoste imposibilă şi care luptă din toate puterile împotriva absenţei persoanei iubite. Toate cele trei reprezentaţii se desfăşoara în acelaşi loc, spaţiu închis al intimităţii, şi conduc la ultimele replici din „La Voix Humaine”, spuse la telefon fostului iubit: „Am firul în jurul gâtului. Am vocea ta în jurul gâtului…Sunt curajoasă. Grăbeşte-te. Hai. Închide! Închide repede! Închide! Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc…”.

„La Voix Humaine” este o tragedie lirică într-un act, scrisă de Jean Cocteau în 1928 şi adaptată pentru operă de compozitorul Francis Poulenc, în 1958. Prima reprezentaţie pe scenă a operei avea loc în 1959, cu o durată de 40 de minute. Este povestea unei despărţiri prin telefon, trăită prin prisma femeii care iubeşte încă atunci când este părăsită. Cocteau voia să şocheze elita printr-un „scandal de banalitate”. Rolul unic din „La Voix Humaine” revine unei femei tinere şi elegante, nu unei amante mai în vârstă abandonate pentru una mai tânără. Cruzimea piesei vine tocmai din ceea ce Cocteau voia să sublinieze ca fiind arbitrarul rupturii: un scandal de banalitate. La rândul lui, Poulenc a vrut să creeze un spectacol „înspăimântător şi ultra-sensibil, care să îngrozească la fel de bine în momentele de calm cât şi în cele de agitaţie”.

„Emoţie în stare pură la Ateneu, cu o Stéphanie d’Oustrac încununată de glorie într-o seară Poulenc/Cocteau care a culminat cu o memorabilă versiune a Vocii Umane”, titra Christian Merlin în „Le Figaro”.

Stéphanie d’Oustrac, strănepoată a lui Francis Poulenc, urmează Conservatorul Naţional Superior de la Lyon şi îşi începe cariera cu rolul Medeea în „Tezeu”, de Lully, pentru William Christie. Debutul ei este marcat de universul muzicii baroce, dar şi roluri principale feminine care îi vin mănuşă: Psyché, Phèdre, Céres sau Carmen. Performează pe scenele celor mai importante teatre din Franţa, ca Opéra National de Paris, Théatre des Champs-Elysées, dar şi la Londra (Barbican), Madrid, Tokyo şi New York. A câştigat numeroase premii, printre care „Victoires de la Musique”, în 2002, şi „Gramophone Editor’s Choice”, în 2010.

Pascal Jourdin studiază pianul la Conservatorul Naţional Superior de la Lyon şi la Accademia Nazionale Santa Cecilia de la Roma. Este membru al trio-ului „Novalis” şi a câştigat numeroase concursuri internaţionale, printre care „Vittorio Gui” la Florenţa. Este profesor de pian la Conservatorul Naţional din Montpellier şi o acompaniază de multe ori pe Stéphanie d’Oustrac pe scenă.

Integrala Comediilor lui Caragiale

Scenă din O noapte furtunoasă

Cu ocazia celebrării a 160 de ani de la naşterea dramaturgului şi a 100 de ani de la moartea sa (30 ianuarie 1852-9 iunie 1912), în zilele de 28, 29 şi 31 ianuarie, Teatrul municipal „Ariel” din Râmnicu Vâlcea prezintă în parteneriat cu Teatrul de Comedie, la sediul acestuia, „Integrala Comediilor lui Caragiale”.

Cele patru comedii care alcătuiesc fundamentul operei dramatice a marelui clasic, respectiv „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D-ale carnavalului” şi „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, vor fi prezentate publicului bucureştean în câte o reprezentaţie excepţională.

Teatrul „Ariel”, prin programul intitulat „Caragiale Non Stop”, are în repertoriul său permanent de aprope un deceniu aceste titluri de referinţă, oferite publicului din localitate, dar şi în turneele din ţară şi străinătate. Fie că joacă pe scenele din regiune, la Sibiu, Slatina sau Drăgăşani, fie în străinătate la Praga, Korca (Albania) Laussane, Bruxelles sau Sassari ( Italia), entuziaştii actori vâlceni au trecut şi trec prin şcoala Caragiale – lecţie de teatru şi de viaţă deopotrivă. Sub îndrumarea regizorală a Doinei Migletzi, căreia i s-a alăturat tânărul regizor Aurel Palade, trupa a fost răsplătită cu premii de interpretare pentru actorii Ariadna Şerban, Mihaela Mihai, Gabriel Popescu şi bineînţeles cu aplauzele publicului, care revine cu acelaşi drag la Teatrul „Ariel” din Rm. Vâlcea. La Bucureşti, suntem siguri, vâlcenii îşi vor face şi alţi prieteni. Sub protecţia domnului de pe bancnota de 100 de lei şi aceea a unui substanţial gest cultural-artistic.

Melancolie, plictiseală, blazare, în „Marfă vie”

Florin Busuioc, Ana Covalciuc şi Tudor Smoleanu în Marfă vie

ArCuB vă invită sâmbătă 18 februarie, ora 19.00, la o nouă reprezentaţie cu „Marfă vie”, după A.P. Cehov. Dramatizarea este realizată de Nicolae Urs. Regia poartă semnătura lui Dragoş Câmpan, iar scenografia îi aparţine Mariei Dore.
Spectacolul marchează revenirea pe scenă a actorului Florin Busuioc, după cincisprezece ani în care s-a dedicat televiziunii şi filmului. Alături de el joacă în vervă Ana Covalciuc şi Tudor Smoleanu.
Este o montare incitantă, cu răsturnări spectaculoase de situaţie şi cu partituri tragi-comice, pe care actorii le valorifică la maximum.

„Marele talent al lui Cehov face ca, la o sută treizeci de ani de la publicarea nuvelei «Marfă vie», să răsară un nou spectacol de teatru care are la baza opera sa. Am pornit acest proiect, în perfect acord cu realizatorul dramatizării şi actorii, cu gândul de a oferi publicului un spectacol Cehov. Clasic. Fără viziuni regizorale şi creaţii scenografice care pun în plan secundar opera autorului. Sincer, am zis: nu cred că va discuta cineva peste o sută de ani despre talentul nostru, aşa că hai să ne bucurăm cu toţii, artişti şi spectatori, de cel a lui Cehov. Tipul promite…”, mărturisea regizorul. Nuvela „Marfă vie”, scrisă de Anton Pavlovici Cehov, a fost publicată în anul 1882, cu cinci ani înainte de „Ivanov”, într-o perioadă în care însuşi autorul trăia dezamăgiri sentimentale. Ea este reprezentativă pentru universul marelui dramaturg, în care regăsim: melancolie, plictiseală, blazare, emotivitate şi vulnerabilitate…

Dramatizarea lui Nicolae Urs face trimiteri la problematica cehoviană a cuplului, surprinzând alunecările fragile de la căsnicie la adulter şi la singurătatea conştientizată.

Nu rataţi întâlnirea cu Cehov şi o echipă de artişti valoroşi. Natura umană, în ipostazele surprinse de ei, dezvăluie profunzimi contradictorii.

Poveşti de viaţă la Godot

„Norway Today”, de Igor Bauersima, o poveste despre viaţă, înţelegere, comunicare… o poveste plină de umor şi sensibilitate, în traducerea lui Victor Scoradeţ, pe care vi-l recomandăm, în regia lui Marius Gilea, cu Raluca Ghervan şi Alexandru Zob, sâmbătă 28 ianuarie. „Câţi dintre noi se simt bine în pielea lor în viaţa lor, în familiile lor? Câţi dintre noi sunt pregătiţi pentru o schimbare radicală? Câţi dintre noi au curajul să facă o astfel de schimbare?” Doi tineri îşi dau întâlnire pe net ca să… zboare!

„Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, o comedie savuroasă despre întâlniri mai mult sau mai puţin reuşite între bărbaţi şi femei, despre diferenţele şi asemănările dintre cele două sexe, despre posibilităţi şi oportunităţi exploatate sau ratate. Actorii reuniţi în acest spectacol, Mirela Zeţa, Andreea Grămoşteanu, Ioana Barbu, Andreea Samson, Doina Antohi, Constantin Diţă, Alexandru Conovaru, Andrei Mateiu, Pavel Bârsan şi Şerban Gomoi, susţin adevărate examene de actorie în viziunea regizoarei Doina Antohi. „Nu se pot uita apariţiile Mirelei Zeţa, de nerecunoscut în diverse momente prin nuanţarea jocului cu inteligenţă aplicată pentru creionarea fiecărui rol. Când e o lesbiană indiană, când o naivă prostuţă, când o persoană cu autoritate. Flexibilă în expresie, Ioana Barbu dă consistenţă fiecărei tipologii ce îi revine, gândeşte atent rostul cuvântului rostit de personaj. Andreea Samson demonstrează o largă gamă de transpunere în desenul personajelor, se adaptează caracterizării lor cu dezinvoltură şi le prezintă fermecător publicului. Îşi schimbă stilul expresiei motivată interior în funcţie de oferta partiturilor atribuite, Pavel Bârsan, un alt actor deosebit al generaţiei tinere. Într-un scheci fără replică, Alexandru Conovaru reuşeşte să atragă atenţia asupra prezenţei sale, deosebit fiind şi în alte scene. Prin mobilitate în diferite roluri se reţin interpretările tinerilor Andrei Mateiu şi Şerban Gomoi. Un final admirabil susţinut de Andreea Grămoşteanu şi Constantin Diţă, subtil moralizator ca text prin rezumarea etapelor existenţei unui cuplu. Cu toţii sunt talente, profesionişti ambiţioşi care s-au implicat într-un proiect dificil, într-un spectacol ce trebuie vizionat”. Duminică 29 ianuarie, pe scena de la Godot Café-Teatru.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.