Dacă preşedintele Klaus Iohannis ar fi ştiut şi şi-ar fi însuşit vorbele lui Cioran care spun că în afară de moarte nu există nimic care să nu poată fi pus la îndoială, poate şi-ar fi temperat entuziasmul televizat şi elogiile aduse Laurei Codruţa Kovesi, cu care a prefaţat anunţul reînvestirii acesteia în funcţia de procuror general al DNA. Dar, nu, Klaus Iohannis se pare că nu ştie că îndoiala e poarta deschisă spre cunoaşterea lumii şi a realităţilor, a multiplelor sale faţete şi a adecvării răspunsurilor în faţa provocărilor ei. Nu, Klaus Iohannis n-are nicio îndoială în privinţa calităţilor profesionale şi morale ale Laurei Codruţa Kovesi şi, mai ales, niciuna privitoare la determinarea sa de a continua, în şi mai mare forţă, lupta anticorupţie, aşa încît nu poţi să nu te-ntrebi: cum Dumnezeu, chiar niciuna?
Oare nu-i trezeşte nicio îndoială forţarea unui iacobinism de paradă şi de rău augur în urma căruia spectacolul mediatic şi punerea butaforică în scenă a cauzelor întrec cu mult rezultatele investigaţiilor, dar întăresc şi diseminează credinţa opiniei publice că trăim în republica procurorilor învestiţi cu puteri nelimitate şi, adesea, dovedit discreţionare?
Nu-l cuprinde nici un frison de îndoială constatînd că frica începe să joace rol principal în societatea românească, indusă în instituţii şi-n actorii funcţiei publice, frica menită să descurajeze chiar mai puţin tentaţia actelor de corupţie, dar în mai mare măsură făcînd să paralizeze orice iniţiativă benefică, orice proiect, orice imbold în descătuşarea energiilor creatoare?
N-are Klaus Iohannis nicio îndoială, nicio suspiciune în privinţa tezei de doctorat a şefei DNA şi-a constatării că lucrarea este un plagiat dovedit care o pune pe acelaşi nivel de vinovăţie cu Victor Ponta, linşat mediatic şi ieşit, printre altele, din viaţa politică pentru aceeaşi faptă, adică pentru furt intelectual?
Chiar nu-i trezeşte lui Klaus Iohanis nicio îndoială aflînd că în fişetele DIICOT şi DNA zace în scopul mucegăirii un dosar al fratelui Codruţei Kovesi, suspicionat rezonabil de acte de corupţie din perioada figuraţiei la Transgaz? Dar alte dosare grele ale epocii Băsescu cu uriaşe prejudicii aduse bugetului ţării care zac neatinse nici măcar de ochiul îngăduitor-miop al DNA şi aşteptînd uitarea şi prescripţia, nu-l fac curios şi apt de îndoială pe Klaus Iohannis?
N-are Klaus Iohannis nicio îndoială văzînd cum treaba DNA e făcută de hărnicia denunţătorilor şi de acuitatea timpanelor serviciilor, în vreme ce dosare croite după tipicul vendetei politice, odată ajunse pe masa judecătorilor, sînt întoarse ori clasate pe motiv de subţirime ori de netemeinicie a probelor?
În fine, odată cu ultimul scandal de aşa-zis spionaj, dacă operaţiunea nu este tocmai o acţiune în plus de făcut galerie Laurei Codruţa Kovesi în preajma reînvestirii şi de victimizare în scopul beneficiului ei de imagine în dauna contestatarilor, n-are Klaus Iohanis nici cea mai mică bănuială şi îndoială că investigaţiile agenţilor israelieni urmăreau, prin dovezi, probe, documente compromiţătoare oferite opiniei publice, să arate că Laura Codruţa Kovesi nu este nici pe departe un Corado Catani al ”caracatiţei” din România, altfel spus, că urmăreau tocmai demitizarea personajului, dezumflarea unei statui gonflate peste poate şi coborîrea ei de pe un soclu nemeritat de înalt, nemeritat de expus admiraţiei şi osanalei?
Nu, Klaus Iohannis n-are alte îndoieli decît cele cu privire la hotărîrile definitive ale instanţelor de judecată legate de proprietăţile sale! Pentru că cetăţeanul Klaus Iohannis este omul fără îndoieli, omul de stat care trăieşte periculos în suficienţa sa, vizibil încorsetat de un sentiment al fricii că ar putea să-şi piardă jucăriile cu care, surprinzător şi nemeritat, a fost dăruit de hazard: casele sale, plimbările sale, tihna, comodităţile şi bunăstarea sa, guvernul său, învestirile sale etc. etc.
La atîta lipsă de îndoială şi de introspecţie, este posibil ca preşedintele Klaus Iohannis să aibă, poate prea tîrziu, şi revelaţia unei certitudini: aceea că este dezumanizant, periculos şi păgubos să-ţi închipui că poţi conduce o ţară conferind cuiva, în numele luptei anticorupţie, instrumente şi calităţi de kapo, de sperietoare, de bau-bau, de pe urma cărora n-ar mai trebui să întreprindem nimic, să ne baricadăm în case şi să nu mai deschidem gura nici măcar acolo.
Şi să mai spunem că însăşi lipsa capacităţii de a se îndoi a lui Klaus Iohannis naşte deja serioase, temeinice, justificate îndoieli în ochii opiniei publice, cu privire la capacităţile sale de preşedinte de ţară, la discernămîntul şi buna sa credinţă, motiv care ar şi explica rapida sa prăbuşire în sondaje cu popularitate cu tot.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.