Periplu prin expoziţii bucureştene

Vindecări miraculoase – Rudolf Schweitzer Cumpăna, la Palatul Suţu

Aducând în faţa publicului două lucrări recent restaurate prin strădania specialiştilor laboratorului de restaurare pictură, Muzeul Municipiului Bucureşti continuă seria expoziţională intitulată Vindecări miraculoase, cu o expoziţie dedicată pictorului Rudolf Schweitzer Cumpăna (7 mai 1886, Piteşti – 17 februarie 1975, Bucureşti), de la a cărui moarte se împlinesc 40 de ani.

Vernisajul expoziţiei a avut loc vineri, 30 ianuarie, la ora 12.00 la Palatul Suţu.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Prânz ţărănesc

„ …. Cu tot numele său nemţesc, care ar putea să-i pricinuiască oarecari inconvenienţe, dl. Schweitzer are o inspiraţie rustică foarte românească, am putea zice exclusiv ţărănească…”, scria, în 1919, Nichifor Crainic.

Născut la Piteşti, în ziua de 9 mai, ca fiu al unui funcţionar forestier, Rudolf Schweitzer Cumpăna a manifestat de timpuriu interes pentru desen. Cu sprijinul unui unchi, a ajuns la Berlin, unde a studiat pictura, între 1904 şi 1908, mai întâi la şcoala particulară a profesorului Adolf Schlabitz, apoi la Academia de Arte Frumoase, cu profesorii Erich Hanke, Arthur Kamph, Anton Alexander von Werne. Despre această perioadă, îşi amintea: „…mi-a folosit cunoaşterea profundă a formelor, a volumelor şi valorilor, cu un cuvânt, desenul pe care l-am învăţat la Academie şi care a rămas un fel de coloană vertebrală a artei mele”.
Stagiul militar l-a readus în ţară, în 1909. După debutul la Salonul Oficial, în 1911, a urmat, în 1912, prezenţa sa cu cinci lucrări, la evenimentul organizat de societatea Tinerimea Artistică; în1913 a vernisat prima expoziţie personală, în Pasajul Creţulescu, din Bucureşti. A înregistrat numeroase participări la manifestări individuale şi de grup – s-a impus ca autor prolific, activ, în galerii şi muzee din ţară şi străinătate. Mobilizat în1916, a luat parte, în zona Braşovului, la lupte în urma cărora a căzut prizonier – a fost coleg de lagăr cu pictorul Corneliu Michăilescu. S-a stabilit la Bucureşti, în 1927.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna

Din 1951 adevenit membru UAP şi profesor de pictură la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti. Anii l-au purtat prin călătorii în ţară şi străinătate; familiarizându-se cu peisaje şi atmosfere variate, a asimilat, în acelaşi timp, coordonatele artistice ale culturilor din locurile străbătute. Repertoriul său cuprinde portrete, peisaje, scene de gen. A abordat o mare diversitate de tehnici: ulei, acuarelă, laviu, desen în cărbune; între reuşitele sale se numără chiar şi panouri decorative pentru sufrageria Palatului Regal.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Familie de ţărani

„Nimic din ce face nu e ca la alţii, dar nu pentru că o voieşte, ci pentru că e o necesitate absolută a sufletului său (…). De la acest pictor putem aştepta o nouă formulă a realităţilor pământului nostru”, observa istoricul Nicolae Iorga (în Neamul Românesc nr.1/1920).

Ca pictor de subiecte rustice, Rudolf Schweitzer Cumpăna are, într-adevăr, o personalitate distinctă. Pitorescul pe care îl caută şi îl redă – pitoresc al fenomenelor şi al interpretării deopotrivă – provine din construcţia ansamblurilor, din cromatică, din modul cum aşază trăsăturile pensulei; materia reprezentată de el nu se regăseşte sublimată, devorată de lumină, ca la Nicolae Grigorescu, de pildă – ci este re-construită în tuşe colorate, fiecare, cu prezenţa proprie, ostentativă. Într-o manieră specific modernă, compoziţiile sale apar frecvent secţionate – după modelul fotografiei -, mărind senzaţia de instantaneu veridic, sugerând o decupare a spaţiului mai larg, în cadre de interes. Maniera sa de lucru se distinge prin trasee de penel viguroase, ce re-configurează, din cadrul imediat, nu atât materiale, texturi, cât efecte optice. Nicolae Tonitza consemna drept definitorie a operei prietenului său ”…realitatea scrutată pictural”.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – La o mămăligă

Fără a urmări stridenţe emoţionale, creaţiile sale vădesc peocuparea pentru expresivitatea situaţiilor plastice, influenţa luminii, prin culoare, reconstituiri de atmosfere, surprinderea psihologiei personajelor.
„Realist, căutând doar acea desfătare a adevărului ce constituie marea voluptate a artistului, Dl. Cumpăna ne oferă o seamă de pânze frământate şi radioase, cărora Orientul le împrumută lumina lui cu luciri argintii şi în care viaţa de fiece zi a ţăranului ni se înfăţişează cu toată blândeţea ei frustă”, consemna Elena Văcărescu într-un text de prezentare a expoziţiei deschise de Schweitzer-Cumpăna la Galeria Janne Castel din Paris, în 1931. Schweitzer Cumpăna a fost mai puţin sensibil la mode (de aici şi sentimentul „a-temporalităţii” pe care-l generează); creaţia sa genuină se situează – graţie subiectivismului selectiv (autenticităţii) cu care preia lecţiile occidentale de pictură, asimilându-le, dar rămânând, în acelaşi timp, el însuşi, fidel propriilor lui intenţii, astfel că mijloacele pe care le foloseşte sunt numai acelea adecvate viziunii personale, – la o interferenţă între impresionism (prin sugerarea efectelor luminii asurpa volumelor, spontaneitate etc.) şi expresionism. Cadrele ţărăneşti pe care le surprinde nu sunt idilice, nici sumbre, posomorâte; mesajul social rămâne în plan secundar, depăşit fiind de concentrarea asupra momentului înfăţişat şi, mai ales, asupra prezenţei personajelor. Nu ocoleşte tematici sociale, dar scenele sale de gen cu subiecte ţărăneşti evită patetismul.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna, În faţa vetrei

Cele două lucrări recent restaurate – „vedetele” prezentei expoziţii – se înscriu într-o serie tematică bine reprezentată, a scenelor de gen intitulate de el, aproape invariabil, Ţărani la masă, Ţărani la cârciumă, alteori Cină, având drept pretext o convivialitate subiacentă, subordonată picturalului. Construcţia este lapidară, cu eficientă forţă empatică. Prezenţele umane apar configurate convingător, prin relaţionări şi trăiri subtil sesizate şi înfăţişate abil. În monografia pe care i-a dedicat-o lui Schweitzer-Cumpăna, Gheorghe Poenaru concentra un adevărat portret al pictorului, în două cuvinte: „luciditate şi modestie”.

Paula Tudor şi “culorile sufletului”

Paula Tudor, Flori în peisaj

La Galeria Orizont mai puteţi vizita, timp de două zile, expoziţia unei artiste recunoscute nu numai în România, dar şi în străinătate, mai ales în Italia, Paula Tudor.

Ca întotdeauna, reţin privirea delicateţea cromaticii şi exuberanţa compoziţiilor în care hiperrealismul se învecinează cu suprarealismul şi cu amintiri din pictura metafizică.

Paula Tudor, delicateţea naturilor moarte cu flori

Fiecare compoziţie a Paulei Tudor este o scenografie savant construită pentru o piesă de teatru inedită, aceea a existenţei între aici şi dincolo, între acum şi întotdeauna.

De o debordantă vitalitate, încununând preţioase vaze a căror transparenţă încântă privirea, florile Paulei Tudor sunt ele însele o lume, guvernată de sevă şi culoare, într-o gamă rafinată, armonioasă ce se înscrie în ductul elegant al liniei, într-o viziune a naturii estetizantă.

Paula Tudor, Peisaj

Compoziţiile pictoriţei sunt un fel de reverii simbolice, artista imprimând subiectului, dincolo de frumuseţea intrinsecă a motivului, un fel de sacralitate.

Paula Tudor se mişcă cu uşuriţă într-o simbolistică determinată cultural, ca în cazul Păsării Paradisului în zbor graţios deasupra unui peisaj sugerat.

Formată la clasa pictorului Traian Brădean, Paula Tudor şi-a construit o viziune estetică personală, în care tradiţia culturală şi avangardele artistice ale secolului al XX-lea se întâlnesc. Fără căutări de “ultimă oră”, fără să fie tentată de experimentele atât de dragi momentului actual, ea îşi urmează instinctul creator şi nevoia de contemplare fascinată şi fericită a lumii. Contemplare ce imprimă picturilor sale o vibraţie interioară, o energie pozitivă, născute din alchimia sentimentelor şi adecvării meşteşugului.

Simbolistica picturilor Paulei Tudor

Culorile florilor ei sunt de fapt, aşa cum mărturisea titlul mai vechi al uneia dintre expoziţii, “culorile sufletului”.

Nu e de mirare că lucrările ei se află în colecţii particulare din toată lumea, din România în Statele Unite, din Franţa în Italia, din Germania în Belgia, Suedia, Turcia, Israel…

Adina Romanescu expune Iluzii la Institutul Cultural Român

În perioada 3-20 februarie 2015, Institutul Cultural Român găzduieşte expoziţia Iluzii – pictură şi desen – a artistei Adina Romanescu. Vernisajul va avea loc marţi, 3 februarie, la ora 18.30.

Adina Romanescu (n. 1974) este licenţiată a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, clasa prof. dr. Henry Mavrodin, şi membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. După absolvire, a beneficiat de o bursă de specializare în egiptologie la Universitatea din Cairo (2000-2001) şi de o bursă la Biblioteca Nazionale Centrale di Roma (2009). A fost distinsă cu Premiul Rimbaud oferit de Ambasada Franţei la Bucureşti – secţia Grafică (1991), premiile Panait Istrati acordat de Inspectoratul de Cultură – secţia Grafică, Brăila (1995), Blasterfan din partea Cenaclului Artelor Vizuale – secţia Grafică, Brăila, (1997), Lucian Blaga – Premiul al III-lea, secţia Pictură, Sebeş, jud. Alba (1998), Premiul Fundaţiei Arte e Arta, pentru expoziţia Balcic, inima reginei Maria, Bucureşti (2006).

„Adina Romanescu are un concept compoziţional de forme şi culori în valoraţii deosebit de echilibrate care conferă lucrărilor o stare de linişte, sobrietate şi echilibru emoţional. În varietatea compoziţională picturile sale exprimă clar un concept clasic, dar şi un concept modern contemporan”, scria pictorul şi profesorul Vasile Grigore.

Pictorul Henry Mavrodin a remarcat „temperamentul pasional” al artistei care, „cu intuiţii ce se transformă în culori, reuşeşte să obţină o imagine luminoasă, unde umbrele sunt doar ficţiuni. Siguranţa desenului nu lasă culorile în singurătate – se nasc împreună pentru unitatea imaginii”.

Adina Romanescu, Autoportret

Artista a ilustrat volume de Omar Khayyam, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Topîrceanu, Tudor Arghezi ş.a. Are un palmares impresionant de expoziţii personale şi de grup. Lucrări ale sale se regăsesc în colecţii din România şi din străinătate: la Fondation Jacques Brel, Bruxelles; Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere; Muzeul Mixt Sebeş, jud. Alba; Societatea Română de Radiodifuziune; Muzeul Eminescu, Ipoteşti; Casa Memorială Lucian Blaga, Lancrăm; Fundaţia Arte e Arta, Bucureşti; MISR Romanian Bank & Goethe Institut, Cairo; Sibford School, Oxfordshire, precum şi în colecţii particulare din Franţa, Egipt, Belgia, Filipine, Anglia, Italia, România.

A deschis primele sale expoziţii personale în perioada studiilor liceale: Portrete Brel, desen, Sala Cinema Studio, Bucureşti (1991) şi Brel – mille visages, grafică, Institutul Francez, Bucureşti (1992). Au urmat: Poezia lui Blaga, grafică, Festivalul Internaţional Lucian Blaga, Muzeul din Sebeş, jud. Alba (1995), Peisaje fantomă, ulei pe pânză şi pe carton, Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti, Zilele Eminescu, grafică, Muzeul Ipoteşti (1999), Forme şi umbre, ulei pe pânză şi carton, Cercul Militar Naţional, Sala Rondă, Bucureşti, Eminesciana, acuarelă, Centrul Cultural Ionel Perlea, Slobozia (2000), Bernini amore mio, ulei pe pânză, cărbune şi sepia, Institutul Italian de Cultură, Bucureşti (2005), Armonii, ulei pe pânză, Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu, Piteşti (2008).

Adina Romanescu

Expoziţii personale în străinătate: „Portraits Brel”, grafică, Fondation Jacques Brel, Bruxelles, Belgia (1991), „Shadows”, grafică, Universitatea Silpakorn, Bangkok, Thaïlanda, „Shadows”, grafică, Century Park Hotel, Manila, Filipine, „Lignes et couleurs”, grafică, Crédit Agricole Beaussier-St. Nicolas, Angers, Franţa (1997), „Egypt”, ulei pe pânză, cărbune, Goethe Institut, Cairo, Egipt, „People of Egypt”, ulei pe pânză şi carton, Centrul Egiptean de Cooperare Culturală Internaţională, Zamalek, Cairo, Egipt (2001), „Portraits et poupées”, ulei pe pânză, Office de Tourisme, Montmorillon, Franţa (2006).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.