Perlele din cariera de pietriş

Pentru un neiniţiat în piaţa editorială, bogăţia de titluri este neaşteptată. Mai ales că literatura se vinde în tiraj mic şi este departe de a face profit. Cum rezistă în România atâtea edituri rămâne un mare mister. Mai ales că piaţa de carte stagnează, că numele care fac vânzare nu prea mai ţin de literatura română. La orice chioşc de ziare, la orice stand sau în librării dai de titluri trăsnite, de tot soiul, de la cărţi de popularizare şi magie, de citit în tren sau de smuls lacrimi, până la istorii complete şi biografii romanţate. Printre ele se strecoară şi câte un autor aflat la început de drum. Acesta, dacă mai are şi ghinionul de a pica la un redactor grăbit, aproape că s-a ars. Cartea sa este redactată în fugă, promovarea nu există, distribuţia este pe te miri unde. Până şi conţinutul unei cărţi fără noroc trădează starea de criză şi de confuzie. Ce impresie poţi avea când răsfoieşti o carte de povestiri iar la sfârşitul fiecăreia dintre ele scrie mare ”Sfârşit”. Dacă ar fi scris pe ruseşte ”koneţ”, tot ar mai fi fost ceva. Ar fi stârnit un zâmbet!

A doua prezenţă în librării a lui Dan Rădoiu mi-a atras atenţia pentru că s-a găsit cineva care să-mi pună cartea în braţe. Altfel ar fi greu de spus cum aş fi ajuns la ea. După ce am primit-o, am încercat să aflu ceva din povestea ei şi am întrebat o librăreasă. Nu auzise de ea. De fapt, nu o primise. Asta m-a şi trimis cu gândul la amatorismul cu care sunt produse, lansate şi promovate anumite cărţi, unele dintre ele produse în grabă şi lăsate mai apoi în plata Domnului.

Ce m-a surprins? În primul rând, naivităţile de punere în pagină şi de redactare a cărţii. De la acel ”Sfârşit” adăugat pentru proşti sau pentru visători la capătul fiecărei povestiri până la copertă şi la selecţie, toate arată un strop de grabă amestecată cu amatorism. De ce? Dacă Dan Rădoiu ar fi încăput pe mâna unui redactor de carte cu experienţă, cu siguranţă că ar fi ieşit pe piaţă cu un volum mult mai coerent. Rolul unei edituri şi al unui redactor de carte nu îl reprezintă doar acurateţea textului şi vânzarea produsului. Mai sunt şi lucrul cu autorul, selecţia materialului, eliminarea balastului, structura cărţii, chiar şi dezvoltare fiecărei povestiri. Nu există capodoperă a literaturii universale care să nu fi avut în spatele apariţiei sale un mare redactor şi care să fi ieşit pe piaţă din mâna unui redactor aerian.

În ”Povestiri de la marginea realităţii”, apărută la Crux Publishing (?), Bucureşti, 2015, sunt cel puţin câteva povestiri sau mai degrabă schiţe de povestiri care n-ar fi trebuit incluse. Unele dintre ele nu depăşeşc stadiul de ciorne. Altele sunt literatură în adevăratul sens al cuvântului. Când citeşti nu ştii ce urmează. Un rateu sau o perlă de stil.

Un lucru le uneşte pe toate. Scriitura. Dan Rădoiu are un scris care îl individualizează de la primele rânduri. Ironie peste ironie, expresivitate, imagine pregnantă, metaforă, cuvinte dezgropate şi mult argou valorificat ca în meşteşugul ceasornicarului. Blestem în subteran, prima povestire de proporţiile unei nuvele este şi perla numărul unu a acestei cărţi. Totul se petrece în subteranul metroului bucureştean, într-un amestec de fantastic şi realitate, suprapuse cu har. Doi damnaţi, unul viu, altul mort, fug de trecutul lor apăsător şi încearcă să se salveze preluând identitatea şi condiţia celuilalt. Culmea este că acest infern al memoriei, în loc să evolueze spre scenariul unui film de groază, se duce spre speranţă şi conţine secvenţe de tot farmecul. Povestirea se termină într-o notă poetică de un şarm nebun. În această povestire avem de-a face cu stil de scriitor talentat şi cu literatură veritabilă. Un redactor de carte priceput ar fi condus cu discreţie structura volumului spre acest tip de abordare. Şi atunci am fi avut o carte rotundă şi un nume de propus literaturii. Din păcate, multe dintre povestiri, mai ales cele dinspre finalul cărţii, sunt ciorne şi sinopsisuri de povestiri la care Dan R[doiu n-a avut timp să lucreze iar redactorul de carte n-a avut curajul să le elimine.

Cel mai important lucru din această carte este stilul. Personajele au identitate pregnantă, au expresivitate, umor şi, mai ales, au ceva din felul de a fi al omului contemporan, cel dintr-o multinaţională. N-ai zice că pe acest tip de existenţă se poate scrie şi literatură bună. Dan Rădoiu are talent şi surprinde cu fineţe trăsăturile acestui tip de ”contemporan” şi izbuteşte să-l facă să treacă graniţa spre o existenţă literară. Dacă ar fi insistat şi dacă ar fi avut parte de un redactor de carte mai atent, poate că ne-am fi aflat în faţa unei cărţi de o cu totul altă dimensiune.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.