Petre Roman: „Eu am ales pe partea economică”

Cotidianul prezintă un nou capitol din volumul „Interviuri după Revoluție“ al reputatului istoric și scriitor Alex Mihai Stoenescu. Parte componentă a unui ciclu istoric dedicat loviturilor de stat care au zguduit România de-a lungul vremii, noul volum este o continuare firească a volumului al IV-lea al monumentalei lucrări intitulate „Revoluția din Decembrie 1989 – o tragedie românească“. Astăzi redăm un prim episod al consistentului capitol pe care autorul îl dedică dezvăluirilor făcute de fostul premier Petre Roman. (V.S.)

În primele sale mărturii, Petre Roman se referă la evenimentele care s-au petrecut la scurt timp după fuga lui Ceaușescu, precum și la primele contacte internaționale pe care le-a avut puterea nou-instalată la București.

Alex Mihai Stoenescu: Pe stenograma înregistrării video a şedinţei grupului FSN de la CC, în 22 decembrie 1989, la un moment dat, Iliescu spune că a luat legătura cu ambasada URSS, iar dvs spuneţi: „Astăzi, la prânz, am vorbit cu ministrul ungar al Apărării“. Despre ce convorbire telefonică era vorba?

Petre Roman: Nu era vorba despre o convorbire a mea. Am asistat la Ministerul Apărării la o convorbire cu ministrul Apărării ungar, dar a luat legătura Eftimescu.

Am bănuit că era vorba despre el. Oricum, înţelesul propoziţiei este că aţi folosit pluralul, „am luat“, în sensul că „noi“ am luat. Şi ce vorbeau?

Despre situaţia la frontieră, dacă ţin eu bine minte, adică faptul că împreună trebuie să asigurăm ca la frontieră să fie în regulă, să nu fie probleme. Vag îmi aduc aminte, dar era ideea ca de comun acord să vegheze să nu fie probleme, să se sprijine reciproc. Eftimescu a luat legătura, nu eu.

Vi se pune în cârcă povestea asta. Iliescu a vorbit cu ruşii, dvs cu ungurii… exact inamicii.

Nu cunoşteam pe nimeni. Eftimescu a sunat, iar eu am spus atunci că noi am luat legătura.

Brucan avea o foarte mare influență

Să trecem la alt episod. Conform mărturiilor celor implicaţi – Iliescu, Gelu Voican, Brucan –, a existat o şedinţă pe 30 decembrie, în care s-a hotărât arestarea şefilor Securităţii.

Corect.

Vă mai aduceţi aminte discuţia?

Discuţia era următoarea… Îmi aduc aminte că Brucan, care la ora aia avea o influenţă mare, din diferite motive obiective…

Îl asculta Iliescu?

Da, avea o influenţă mare asupra lui. Brucan insista foarte mult asupra făţărniciei lui Iulian Vlad.

Iar dvs vă opuneaţi.

Iar noi spuneam: „Bine, dar…“. Eu mă opuneam, poate, din alte motive decât Iliescu. Eu mă gândeam că n-avem nevoie de inamici în plus, pentru moment, fiindcă lucrurile se îndreptau spre o normalizare.

Oricum, Vlad era acolo, sprijinul lui era vizibil.

Era vizibil. Noi spuneam: „Domnule, omul a dovedit…“, dar Brucan era foarte insistent că omul e făţarnic. Avea el ceva, făcea nişte corelaţii, mai mult speculaţii. Asta îmi aduc aminte.

Prima ședință CFSN

Să revenim la un moment important: şedinţa din 27 decembrie, când la Palatul Victoria a avut loc prima şedinţă CFSN. Acolo aţi fost atacat violent de Dinescu pentru faptul că numirea dvs se făcuse fără consultarea lor.

Ei, nu aşa violent. În stilul lui: „Cine eşti, dom’ne, dumneata?“.

Mă interesează impresia pe care v-a lăsat-o acestă şedinţă, ca imagine generală.

Las deoparte incidentul ăsta cu Dinescu, el a trebuit să dea în retragere imediat. Dar prima impresie era una extraordinară, de reuniune de oameni normali, cum să spun eu, drăguţi, oameni deschişi la cap. Toţi cei care ne găseam acolo eram oameni între care, în momentul acela, exista un grad de încredere. Şi în continuare sentimentul meu firesc a fost că suntem între prieteni. Nu aveam deloc conştiinţa faptului că se întruneşte organul de conducere a ţării.

Îl avea Iliescu!

Nu, eu nu-l aveam, să fiu sincer, nu-l aveam. Până în ultimul moment, când s-a propus acolo să fiu numit prim-ministru, mie mi se părea că este un fel de „hai s-o spunem şi p-asta“. Adică un fel de discuţie ca să discutăm.

Primul guvern postdecembrist

În cartea dvs. „Libertatea ca datorie“, insistaţi pe faptul că guvernul nu a fost format de dvs, ci v-a fost dat în majoritate de Iliescu. La Cultură, la Învăţămînt, am văzut cum, la Justiţie, Procuratură, ştiu eu cum… Ceilalţi?

Pe partea, să zicem aşa, a instituţiilor de forţă, eu am avut un cuvânt foarte mic. Deci Apărare, Interne, Justiţie, Procuratură. Eu am ales pe partea economică.

Cum aţi procedat?

Criteriul meu a fost foarte simplu şi era criteriul care provenea din faptul că eu eram deja un manager adevărat. Experienţa mea de şef de catedră de succes şi-a spus cuvântul. Pentru mine, obiectivul principal era repunerea economiei pe picioare, eliberarea de chingile demenţei lui Ceauşescu. Pentru mine, singura cheie cu putinţă era să pun oamenii cei mai preofesionişti în frunte. De unde să-i aflu eu pe cei mai profesionişti?

Mai întâi, spuneţi-mi cu cine v-aţi sfătuit, pentru că aţi afirmat că nu-i cunoşteaţi pe miniştri.

Vă spun cu cine mă sfătuiam. Înainte de toate, mă sfătuiam cu Mihai Drăgănescu, cu care aveam o relaţie deja personală. Eu l-am propus viceprim-ministru. Drăgănescu era un om de o mare capacitate, este încă, şi un om de o onestitate absolut totală şi care a avut curajul să scrie unele lucruri împotriva curentului ceauşist. Fără să fie un disident, să ne înţelegem. Criteriul meu era foarte simplu: vom găsi oamenii recunoscuţi în branşă ca fiind cei mai tari. Şi atunci… la Energie ştiam eu, Adrian Georgescu. Întrebam: „Cine e cel mai bun din domeniu?“. „Adrian Georgescu“. La Chimie: „Domnule, cine e cel mai bun?“. „Caranfil“. Şi aşa mai departe, la Metalurgie, la fel… Apoi, Drăgănescu mi-a spus: „Domnule, am nişte băieţi excepţionali care au şi experienţă occidentală“. Zic: „A, e perfect!“. Vătăşescu – la Electrotehnică, Stoica – la Construcţii de maşini…

Mihai Drăgănescu de unde îi cunoştea pe oamenii ăştia?

Aceşti oameni lucraseră cu el în materie de informatică. El era preşedintele comisiei de informatică şi el organiza întruniri, se lupta mult pe tema asta, că România este în mare pierdere… Vătăşescu era directorul IPRS Băneasa, Stoica era la Cluj, îi ştia, erau oameni pe care îi ştia foarte bine, mi i-a recomandat şi eu i-am acceptat imediat. Deci am mers pe mâna lui Drăgănescu. Aşa am ales pentru ministerele economice. Am avut o problemă la Finanţe, unde era Păţan. Păţan a venit şi a spus…. Eu am întrebat cine e cel mai bun şi am avut informaţii de peste tot că Păţan e de departe cel mai bun. Ulterior am aflat, de exemplu, că Păţan a intrat de 17 ori la Nixon, ca ministru al Comerţului şi ca ambasador. Asta spune ceva.

El l-a propus pe Stolojan.

Şi el vine şi spune: „Domnule Roman, nu mă puteţi pune ministru“. „Ştiu că nu te pot pune ministru, dar tu eşti om care ştie cel mai bine situaţia financiară reală a ţării. De ce eşti tu ministru aici?“ Spune: „Catastrofa era aşa de mare, că Ceauşescu m-a rechemat din Cehoslovacia – era ambasador în Cehoslovacia –, ca să repar. Dar vă propun o formulă: numiţi-l prim-adjunct pe Stolojan, pentru că ăsta este un băiat priceput, un om care a muncit mult“. Nu mi-a spus că ar fi genial, ci că este un băiat care a muncit mult. „… şi eu rămân acolo interimar“. Şi aşa a fost. A mai fost un interimat, al lui Niculescu-Mizil. Nu era un minister important, era la Centrocoop, sau cam aşa ceva.

La Aprovizionare…

Asta era o reţea care furniza alimente, unica structură rămasă viabilă, absolut necesară. Iliescu insista că Mizil este un foarte bun organizator, ceea ce chiar aşa a şi fost. El a rămas interimar până când a fost arestat.

Au fost două numiri bune, corecte.

Dar în materie de instituţii de forţă, eu aici n-am avut un cuvânt de spus.

Vreau să vă reamintesc că, în şedinţa din 27 decembrie, Iliescu a cerut să nu se numească o comisie militară, pentru că se va subordona direct CFSN, adică lui. Foarte important pentru ce s-a întâmplat mai târziu. Este clar că Iliescu a obţinut atunci tot ce a vrut.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.