Curtea Constituțională a României a stabilit că dispoziţiile articolului 13 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 115/2003 privind privatizarea „Roman” SA Braşov şi constituirea parcului industrial pe platforma societăţii sunt neconstituţionale. „În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 13 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2003 privind privatizarea Societăţii Comerciale ‘Roman’ – SA Braşov şi constituirea parcului industrial pe platforma Societăţii Comerciale ‘Roman’ – SA sunt neconstituţionale”, se precizează în comunicatul Curții Supreme. Judecătprii arată că, potrivit articolului 121 alineatul 2 din Constituţie, dispoziţii dezvoltate, la nivel infraconstituţional, de articolul 23 alineatul 1 şi articolul 36 alineatul 2 litera c din Legea numărul 215/2001, consiliul local este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii. „În acest sens, în calitate de autoritate a administraţiei publice locale, consiliul local exercită atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv comune, oraşe şi municipii. Pe de altă parte, conform articolului 21 alineatul 1 din Legea administraţiei publice locale numărul 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte. Rezultă, aşadar, că, în calitatea sa de autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică şi prin urmare nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi şi obligaţii proprii în cadrul raporturilor juridice”, se spune în comunicat. Conform Curții, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi şi obligaţii pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile şi asumându-şi obligaţiile existente în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale.
Roman Brașov, unitate care avea în 1989 peste 20.000 de salariați și care a produs peste 12.000 de camioane, a fost privatizată pe timpul Guvernului Năstase, iar șef la Privatizare era Ovidiu Mușetescu. În septembrie 2003, Executivul de atunci a hotărât vânzarea uzinei brașovene pentru un euro, din pricina restanțelor uriașe la plata salariilor și a utilităților, aproape 92 milioane de euro, precum și a pierderilor de 23 milioane de euro. Singurul ofertant al pachetului scos la vânzare a fost Pesaka Astana din Malaezia, adică unul din clienții externi ai Roman. Malaezienii au ajuns în posesia a 94% din acțiunile uzinei și prin contractul de privatizare s-au obligat să facă investiții de 4 milioane de euro din fonduri proprii și 45 de milioane de euro bani strânși din credite. De asemenea, Pesaka Astana avea obligația să mențină producția de autocamioane și să plătească preţul rezultat ca urmare a conversiei pachetului datoriilor Roman către firnizorii de gaz și electricitate, Distrigaz şi, respectiv, Electrica, companii deținute atunci de statul român.
Anul următor, Guvernul Năstase a scos HG 24 prin care a stabilit noul acţionariat la SC Roman SA: Pesaka Astana – 10%, Uniunea Generală a Industriaşilor din România – UGIR 1903 – 3%, Camera de Comerţ şi Industrie Braşov – 5%, Universitatea „Transilvania“ – 2% şi Asociaţia Pro Roman cu 80%. Noul acționar majoritar a devenit o asociație al cărei președinte era omul de afaceri brașovean Ioan Neculaie. Presa vremii a arătat că apariția Asociației Pro Roman în structura acționariatului, fără niciun fel de licitație, și decăderea Pesaka Astana din rolul de acționar majoritar, s-a făcut la cererea expresă a politicienilor locali ai PSD care l-ar fi convins pe premierul Adrian Năstase că „este mai bine aşa pentru toată lumea”. Asociația Pro Brașov nu era societate cu scop lucrativ și în consecință a înființat compania Pro Roman. Neculaie a obținut controlul societății după ce a încheiat un contract de împrumut cu Asociația Pro Brașov, în numa personal, pentru suma de aprape 35.000 de dolari. Având acești bani, asociația i-a vărsat mai apoi în contul statului, conform contractului de privatizare. Împrumutul de 35.000 de dolari, plătit în lei, a fost garantat cu acțiunile pe care Asociația Pro Roman le avea la Roman. Presa vremii a scris că înainte cu o zi de data scadentă a împrumutului, ceilalți acționari ai Roman au dorit să restituie cei 35.000 de dolari, numai că au făcut-o într-un cont ce nu aparținea lui Neculaie, fiind duși în eroare de acesta. După expirarea termenului de restiuire, omul de afaceri s-a prezentat la Registrul Comerțului și a executat garanția, devenind astfel proprietar pe cei 80% din Roman Brașov. A urmat un șir întreg de procese între Pro Roman și Ioan Neculaie, acesta din urmă recurgând la o serie de măriri de capital, de vânzări de bunuri și de împrumuturi prin diverse firme pe care le controla.
În martie 2010, Neculaie a pierdut dreptul de proprietate asupra pachetului majoritar de acțiuni la societatea Pro Roman, administratorul parcului industrial Roman Brașov, în favoarea omului de afaceri Ioan Olaru. La data de 20 aprilie 2011 a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare pentru că a construit ilegal pe un teren al cărui proprietar era tot Ioan Olaru. În ciuda faptului că instanțele au decis că Niculaie nu mai este acționarul Roman SA, acesta a reușit în 2012 să parafeze la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară un contract prin care compania sa, Prescon BV SA, a închiriat tot ce deţine Roman în parcul industrial, adică terenuri, clădiri şi utilaje. Închirierea a fost pe 10 ani cu 0,5 euro/mp /lună pentru construcţii şi 0,12 euro pentru terenuri. Contractul stipula că Prescon rămânea stăpân pe uzină în următorul deceniu, chiar dacă societatea ar fi fost vândută de noul proprietar sau dacă intra în faliment. Anul următor, instanţa a constatat că actul de închiriere este lovit de nulitate iar Tribunalul Braşov a făcut apoi lista completă a spaţiilor pe care Neculaie trebuia să le părăsească deîndată. Totodată, Tribunalul Braşov a decis în 2014 deschiderea procedurii de insolvenţă a SC Pro Roman SA, la cererea Prescon BV.
Uzina braşoveană a fost înfiinţată în 1921 sub numele de ROMLOC, producând pe atunci material rulant, mai târziu motoare şi automobile. În 1938, fabrica a început să producă armament. După venirea comuniştilor la conducere, în 1953, firma ia denumirea de „Steagul Roşu”. Treptat s-a specializat în domeniu, mai târziu ajungând la autoutilitare. Linia de producţie a fost pornită în 1971 cu un model motorizat Diesel sub licenţă MAN. Cumpărarea acestei licenţe a fost urmată de o amplă dezvoltare tehnologică şi umană a Uzinei „Steagul Roşu” (în perioada 1971-1974, urmată de 1975-1979) în acelaşi ritm cu întreaga industrie românească, care depindea de transporturi. În 1977 se ajungea la producţie record de 33.000 de maşini, pe an.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.