Președintele Macron, copilul alintat al Republicii

La 39 de ani, ministrul socialist care în urmă cu doi ani aplica cea mai liberală reformă a pieței muncii din Franța a câștigat alegerile prezidențiale candidând împotriva propriului partid, susținut de o formațiune minusculă , neparlamentară. Emmanuel Macron este noul președinte al Franței, cu 23,7%. A spus-o chiar el, chiar dacă turul decisiv va veni abia pe 7 mai.

Naționalista Marine Le Pen, cu 21,5% în primul tur, este ca și înfrântă. Ea vorbește despre „marea alternanță care va veni“, însă nu va fi acum. Frontul republican s-a creat: președintele Hollande a cerut francezilor să voteze pentru Macron, la fel și premierul Bernard Cazeneuve, și contracandidatul Republicanilor, François Fillon (care a obținut doar 19,9%), precum și candidatul socialiștilor, Benoît Hamon (6,35%), cancelarul Angela Merkel și contracandidatul ei din luna septembrie, Martin Schulz. Doar socialistul radical Jean-Luc Melenchon (care a obținut 19,64%) s-a abținut să sugereze electoratului votul din turul decisiv.

Ocrotit de sistemul pe care îl critică

În discursul victoriei, Macron s-a văzut deja la Elysee. Nu a rostit numele contracandidatei Le Pen. „Din acest moment, vreau să construiesc o majoritate pentru guvernare“, a spus Macron. O diferență mare față de Jacques Chirac, care în 2002, când urma să-l înfrunte pe Jean-Marie Le Pen, spunea: „Este pusă sub semnul întrebării coeziunea noastră națională, valorile Republicii“. Protejat de „frontul republican“ al socialiștilor și gaulliștilor, copilul-minune, fostul bancher Macron, va deveni președinte, însă nu a obținut decât sub un sfert din voturi, iar Marine Le Pen a câștigat primul tur în 47 de departamente, iar el doar în 42.

Alegerile, un roman polițist prost

Victoria chinuită a lui Macron este prezentată ca una a UE în fața naționalismului, o victorie a punților în fața zidurilor. Să fie așa? Site-ul italian Linkiesta scrie că Macron a obținut victoria datorita circumstanțelor: candidatul Republicanilor, Fillon, a fost îngropat într-un moment strategic al campaniei de un scandal izbucnit în presă, iar Partidul So­cialist a ales un candidat de extremă, lăsând bună parte a bazinului său electoral la dispoziția lui Macron. Aici, revista rusă Expert este foarte directă: „alegerile au fost ca un roman polițist prost: o intrigă simplă și un deznodământ banal“. De altfel, presa rusă observa că, din cei patru favoriți, a câștigat singurul care nu susține apropierea de Moscova. „O victorie morală a Rusiei, dar care nu-i servește la nimic“, scrie cotidianul Vzgliad.

Președinte peste o politică balcanizată

În al doilea rând, Macron va deveni președinte într-o țară aflată de peste un an sub stare de urgență, din cauza atentatelor teroriste, unde șomajul în rândul tinerilor este de aproape 25%. El vrea mai multă Europă și primirea mai multor refugiați. Cum va împlini acest program, când lecția Angelei Merkel arată că în acest fel liderii alimentează populismul și mișcările anti-UE? În al treilea rând, alegerile prezidențiale au marcat colapsul Partidului Socialist și decăderea gravă a dreptei republicane – pentru prima dată în a Cincea Republică niciun candidat al acestor partide nu a ajuns în turul final. În plus, candidatul stângii radicale a încheiat primul tur la doar un milion de voturi în urma lui Macron. Scena politică franceză este „balcanizată“, scrie Linkiesa. Mișcarea „En Marche!“ a lui Macron nu are șanse electorale în sistemul majoritar în două tururi, iar asta face dificilă coabitarea după legislativele din iunie.

Un mesaj pentru estici

În al patrulea rând, Macron are un mesaj pentru țările est-europene: două viteze. Macron este un adept al integrării europene și al oficializării unui nucleu dur al UE. Își dorește să facă acest lucru împreună cu Berlinul, însă, ca și Donald Trump, fără a accepta surplusul comercial uriaș al Germaniei. Va ști dacă are cu cine lucra la Europa cu două viteze în septembrie, după alegerile din Germania. Dacă social-democratul Martin Schulz o va învinge pe Angela Merkel, atunci „social-liberalul“ Macron va avea un partener pentru înființarea instituțiilor embrionare ale unei Europe federale, o Europă în care Estul nu va avea forța economică de a intra.

Franța trece printr-un soi de revoluție politică, odată cu aneantizarea Partidului Socialist și eșecul prezidențial al gaulliștilor. Va fi însă Franța capabilă și de o revoluție economică în mandatul lui Macron, una care să readucă locurile de muncă atât de necesare pentru a limita radicalizarea tinerilor musulmani de la periferia societății adoptive? Din Germania, Suddeutsche Zeitung consideră că este o sarcină herculeană, însă, pentru moment, Macron pare ca o flacără pâlpâind în jăratec. Din România, nu putem decât spera că Macron nu va fi omul unei singure cărți: Declarația de la Roma din luna martie, care vorbește despre Europa „intensităților diferite“.

Emmanuel Macron – scenariul perfect al bancherilor

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.